Erezie de Catherine Nixey

Am cumpărat această carte în ideea că se ocupă de ereziile apărute în în cadrul creștinismului. O mare dezamăgire. Știam că Nixey mai publicase o carte extrem de controversată Epoca întunecării. Cum a distrus creștinismul lumea clasică. Acesta acuza religia creștină că a distrus  vestigiile antichității greco romane. Am crezut că s-a lecuit și că face o analiză a ereziilor creștinismului. Nu s-a lecuit, dimpotrivă! Nixey este fiica a doi foști catolici, călugăriță și călugăr și nu știu cum a prins o mare ură pe creștinism. Și aici în erezie se dezlănțuie. Citează din niște apocrife dubioase cum că Isus ar fi ordonat ucideri, că ura pe copii. Îl face magician de doi lei, un fel de profet dubios, vindecător. Găsește contemporani care ar fi semănat cu Isus, Apollonios din Tyana, sau Asclepios, care era un mare vindecător, considerat zeul medicinei. Face mereu apel la Celsus, un critic al creștinismului combătut de Origen și ale cărui considerații sunt cuprinse în cărțile lui Origen. Găsește culte și credințe care seamănă cu creștinismul, dar asta în detrimentul creștinismului. Apoi când religia creștină devine în 313, religie de stat sub Constantin cel Mare era după perioada cât creștinismul era martirizat, existau deja multe erezii care l-au surprins și pe împărat și din acel motiv a organizat primul Conciliu de la Niceea care să ordoneze și să fixeze religia creștină. Cartea are multe referințe la documente apocrife, cum sunt cele din Egipt de la Nag Hamadi care dau o perspectivă cumva diferită a creștinismului. Nixey este supărată că religia creștină a respins textele filosofiei antice grecești, cu toate că, de exemplu Aristotel a fost integrat creștinismului. 

Nixey putea scrie o carte interesantă discutând sectele și ereziile apărute în creștinism, dar s-a ocupat să pună într-o lumină urâtă pe Isus și religia pe care a fondat-o.

Catherine Nixey este o apostată, vrea să demonstreze că religia creștină a făcut doar rău, exemplificând cu războaiele religioase ulterioare apariției protestantismului și a inchiziției.

A fost doar o lectură distractivă, cam pierdere de timp, dar m-am enervat să o citesc până la capăt!