Chere Louise, un film cu Julian Negulesco

Îmi propusesem să văd acest film și de puțin timp l-am văzut. Întâmplarea face să-l cunosc și să fiu prieten cu Julian Negulesco, am fost colegi de liceu la IL Caragiale din Ploiești, dar ne-am petrecut, terminase când eu începeam liceul în clasa VIII-a, ultima pomoție cu 11 clase. 

Julian Negulesco a ajuns la Paris în 1969, fără niciun ban în buzunar și fără a ști o boabă de franceză, învățase în liceu, rusă, normal și engleză. În scurt timp a devenit un actor francez cunoscut. Și-a adaptat numele la rigorile franceze devenind din Iulian Negulescu Julian Negulesco.  Acest film l-a făcut cunoscut și îmi amintesc de o notiță din Contemporanul de prin 1972, 1973 care amintea de acest film în care juca un român alături de una din divele filmului francez, Jeanne Moreau, parcă se mai putea da astfel de informații. 

Chere Louise este un film romantic. Louise (Jeanne Moreau), o profesoară de desen din Annecy întâlnește un june emigrant italian, Luigi (Julian Negulesco). Acesta, fără niciun ban, fură o bicicletă și cerșește pe un pod peste canalul din centrul vechi al Annecy. Am stat câteva zile în acest oraș în 2004, de unde am ajuns la Chamonix și la Grenoble.  Louise se îndură de el și îl ia acasă, îi găsește de lucru la un atelier de biciclete. În scurt timp devin amanți. Dar Luigi fură niște bani și este dat afară. Luigi golănește prin oraș. Agață fete tinere, printre care și o tânără americană, cu care speră să ajungă în SUA. O roagă pe Louise să pozeze în mama sa, dar aceasta îi surprinde îmbrățișați. Iese cu scandal și Luigi dispare.  Loise îl așteaptă, dar acesta nu mai apare și într-o criză Louise se decidă să se sinucidă dând drumul la gaze, dar finalmente renunță. Și așa Louise rămâne singură și părăsită. Un film frumos excelent interpretata de cei doi protagoniști. 

A început fotbalul european

Ngumoha

De la jumatea lui august stadioanele Europei s-au redeschis, a început sezonul de toamnă iarnă al fotbalului european. Ca microbist care oftează cu Petrolul lui de baștină am început să văd fotbalul european. Digisport a pierdut campionatul englez și pe cel francez pe care le-a cumpărat Protv ca să le dea pe canalului lui pe bani, Voyo. Am înjurat și am plătit Voyo. 

Spania

Încep cu campionatul spaniol La Liga, pentru că mă simt legat de Real Madrid, unde s-au consumat deja două etape. 

Cel mai rău a pornit Atletico Madrid, a luat bătaie în prima etapă și de abia a reușit un egal cu o nou promovată în etapa a doua.  Barcelona are două victorii în deplasare. Prima cu 3-0, a doua cu Levante, nou promovată. Dar meciul ăsta cu Levante a fost complicat. În prima repriză era 2-0 pentru Levante, apărarea Barcelonei rămânea în față și au fost surprinși pe contra atac, noroc că nu au atacanți mai buni că scorul putea fi mai mare. În repriza a doua Barcelona a revenit egalând și au avut noroc cu un autogol al unui jucător de la Levante. Îmi place mult la Barcelona circulația balonului, cea mai bună din Europa, poate și PSG este la fel de bună. Barcelona are un exces de mijlocași buni, dar suferă cu o apărarea care uită să se retragă la timp. Și Real a început bine, cu două victorii. Acasă cu Osasuna au avut de a face cu autobaza pusă la poartă cu apărare pe trei linii. Au bătut greu cu un penalti scos și executat de Mbappe. În deplasarea dela Oviedo, nou promovată a fost mai ușor, au învins cu 3-0.,două goluri  Mbappe și unul Vini jr, băgat după pauză în joc. Real este încă în epoca Ancelotti, balonul circulă greu. Xabi Alonso se trudește să-l facă mijlocaș de creație pe Guler. Revelația este Huisen, foarte dezinvolt. E criză la mijloc la Real cu Jude Bellingham accidentat și cu Camavinga la fel. Echipele spaniole joacă mult mai tacticizat, cu antijoc și faulturi multe.

Anglia

Și aici au fost deja două etape. Surpriza este Tottenham, de fapt confirmă meciul bun cu PSG în Supercupa Europei. Au învins cu 3-0 în prima etapă și i-au executat la Manchester pe City cu 2-0! echipa care a țâșnit este și Arsenal, victorie cu 1-0 la Manchester United și 5-0 acasă cu Leeds. Dacă în prima etapă Chelsea a avut meci greu acasă, egal cu Crystal Palace, în etapa a doua călcat în picioare pe West Ham, 4-1! Și în final despre campioana Liverpool, preferata mea! Ambele meciuri au fost niște epopei. În primul meci cu Bournemouth au ajuns la 2-0 și au ridicat piciorul de pe accelerație, apărarea a clacat și Bournemouth a egalat, 2-2. Se părea că totul este pierdut și că va fi egal, dacă adversarii nu dau ei un gol pe contra atac. Dar Arne Slot a introdus pe Chiesa și el a dat gol 3-2, apoi în final Salah, 4-2. Aseară s-a consumat ultimul meci din Premier League, derbiul Newcastle - Liverpool. Meciul a început foarte tare, suporterii huiduiau de zor, pentru că Liverpool îl vrea pe Isak, vrea și el, dar cer prea mult pe el și mai este și Ekitike, vrut de Newcastle. Împotriva cursul jocului Gravenberch îl execută pe Pope, 1-0 Liverpool. Gordon face un fault cretin la van Dyck și este eliminat. La începutul celei de a doua reprize dă gol și Ekitike ca să vadă suporterii ce au pierdut. Deci simplu, jucător în plus și 2-0. Însă se dezlănțuie Newcastle și egalează în 10!  Gata, se părea că dacă scapă cu un egal Liverpool ar trebui să fie mulțumită. Se dau 11 minute prelungiri, Slot îl bagă în teren pe un tânăr de 16 ani, pe Rio Ngumoha (cel din poză!) englez cu ascendență nigeriană și acesta dă golul victoriei lui Liverpool. Etapa viitoare este marele derbi al campionatului Liverpool Arsenal.

În Italia Chivu debutează la Inter cu o victorie netă 5-0 cu Torino. 

În Germania Bayern dă un 7-0 lui Rb Leipzig. 

În Franța PSG debutează greu, cu două meciuri câștigate cu 1-0.

La noi, sper ca FCSB să nu fie cea de la meciul cu FC Argeș și să-i bată pe Aberdeen joi în Europa League.

După cum vedeți nu am prejudecăți, mă uit la fotbal, la toate meciurile, nu ca Iulian prietenul emu care nu vede decât Barcelona.

Sandu Catană aflat pe lângă Seattle vede în parcuri cu se joacă soccer - fotbal la greu, fete și băieți, mai mult ca baseball!

Hostage un nou serial britanic

Am văzut aseară și azi cele 5 episoade din acest serial foarte proaspăt. Ce pot spune în primul rând este că în serial am revăzut doi actori pe care i-am urmărit în niște filme văzute recent. Unul este Gerald Kyd, Luca din The Assassin, și Corey Mylchreest  cel care joacă rolul aristocratului din My Oxford Year, melodrama tip Love Story a Sofiei Carson. 

Este un serial bine realizat, foarte tensionat cu momente critice cu actori de foarte bună calitate. Serialul are ca desfășurare Londra în timpul unui summit între primul ministru al Marii Britanii, Abigail Dalton (Suranne Jones, o actriță cu un nas proeminent), o doamnă măritată cu doctorul Lawrence, negru, au o fiică pe adolescenta Sylvie și președinta Franței, Vivienne Toussaint (Julie Delpie, tot frumoasă dar mai plinuță). În Marea Britanie este o criză de medicamente, în primul rând cele oncologice și cere ajutorul Franței, mai bine zis UE! Toussaint este presată de publicul francez extremist să ia măsuri dure în privința emigranților și cer ca grăniceri francezi să vină în Marea Britanie că controleze acest flux de emigranți. Doctorul Lawrence este plecat într-o misiune cu Médecins sans Frontières să vaccineze în Guyana Franceză. Este luat ostatic de niște teroriști care cer lui Dalton să demisioneze din funcția de prim ministru. Și aici este cea mai mare obiecție a mea. Cum putea doctorul Lawrence să nu fie protejat de o echipă de securitate, ca soț al primului ministru al Marii Britanii?! Dalton îi cere lui Toussaint să trimită o echipă de intervenție ca să-l elibereze pe doctor. Toussaint aprobă acțiunea, dar primește un videoclip care o șantajează pe președintă și aceasta oprește acțiunea de eliberare al lui Lawrence. Rămâne doar un agent de teren (Gerald Kyd) să facă ceva.   Marea problemă a lui Toussaint este fiul ei vitreg, Mateo Lewis (Corey Mylchreest), soțul ei și tatăl lui Mateo fiind un magnat de presă influent, care o ajutase pe Toussaint să ajungă președinte. Mateo este cu înclinații de stânga și nu este dispus să facă jocurile mamei vitrege. Dalton anunță ce se întâmplă cu soțul ei și declară că nu demisionează.  Toussaint este obligată să trimită echipa de intervenție și Lawrence este eliberat, dar totul se complică pentru că liderul teroriștilor este un militar englez care vrea să provoace haos în Marea Britanie. Serviciile speciale Mi 5 și MI6 nu prea sunt la treabă că se întâmplă aceste lucruri, inclusiv un atentat la Downing Street 10. Nu vreau să dezvălui finalul, dar totul este bine realizat, trăim un thriller foarte tare, dar situațiile nu prea sunt credibile. 

Un film deosebit și un serial thriller

Am găsit o listă de filme de top din New York Times și am vrut neapărat să văd cest film. Filmul se numește Michel Clayton. Am văzut și un serial tip thriller The Assassin.

Michael Clayton 

Este un film cu avocați, dar și cu momente foarte tensionate și cu mari companii care produc produse periculoase sănătății. Din acest punct el o semnificație puternic ecologistă. Filmul are și o distribuție de excepție, George Clooney în rolul Michael Clayton care este un avocat care se ocupă de rezolvat probleme dificile într-un birou de avocați din New York. Este trimis să rezolve problemele care le-a declanșat momentele  de nebunie a avocatului Arthur Edens (Tom Wilkinson, cunoscut actor englez). Acesta reprezenta o mare firme de chimicale la un proces declanșat de locuitori din Wisconsin. Tipul se dezbracă în pielea goală, și face  urât în momentul când își dă seama că firma punea în pericol viața oamenilor. Clayton îl aduce la NY, dar el continuă să susțină cauza oamenilor puși în pericol. Firma de chimicale o are pe Karen Crowder (Tilda Swinton) ca reprezentanta PR și ea pune la cale un complot ca să scape de Arthur, care se află în posesia unor documente compromițătoare. Angajează o echipă de asasini care-l ucid pe Arthur ca să arate ca a sinucidere cu medicamente. Michael Clayton intră și el în vizorul asasinilor. Clayton intră în posesia documentelor compromițătoare pe care Arthur le dăduse la tipărit. Asasinii pun o bombă în Mercedesul  dat de firmă lui Clayton. Între timp Clayton este trimis să rezolve un caz delicat cu un tip bogat, client al firmei de avocați, care comisese un accident de circulație și fugise. Clayton ajunge la locul accidentului, dar criminalii explodează automobilul pe când Clayton era ieșit din mașină. Clayton mimează că a fost ucis în explozie și dispare. Pare că filmul se va termina în coadă de pește, dar surpriză, avem un alt final! Un film regizat de Tony Gilroy și produs de oameni grei de  la Hollywood. Îl recomand cu căldură. 

The Assassin

Serialul are în centrul acțiunii o asasină, pentru că în engleză nu te prinzi de gen din titlu. Este un serial british cu engleza specifică. Ea este Julie (Keely Hawes)  și este asasin profesionist. Serialul începe în 1994 în Bulgaria unde rezolvă o afacere unde îi împușcă pe toți bandiții. În final verifică un tester  de graviditate și constată că este pozitiv. Și trec 30 de ani, suntem în Grecia pe o insulă, unde s-a stabilit Julie. Ea primește vizita fiului ei Edward, de 30 de ani care este jurnalist. Julie primește de la coordonatorul ei un telefon ciudat, să o execute pe o tânără aflată pe un iaht ancorat lângă insulă. Julie pregetă și nu execută ordinul. A doua zi se desfășoară o nuntă și împotriva insulei se dezlănțuie iadul. Asasini profesioniști ucid pe toți oamenii din sat dorind să o omoare pe Julie. Scapă Julie, Edward și măcelarul Luca care se duc în înot pe iaht. Iahtul este proprietatea unui om foarte bogat, Aaron Cross care locuiește la un castel în Franța. Pe iaht se află copii lui Cross, Kayla și Ezra, care sunt mulatri, mama lor a fost negresă. Kayla era subiectul execuției ordonate  lui Julie, dar big surprise, Kayla est e logodnica fiului ei, Edward! În paralel în Libia este deținut un anume olandez care a fost șeful IT al firmei lui Cross. Și aici în pușcărie apare rusul Vasyl, interpretat de Florin Piersic Jr. Asta e soarta actorilor noștri, să joace roluri de ruși! Vasyl îl obligă să îl ajute să evadeze pentru că olandezul îl șantajează pe Cross să-l ajute să scape de pușcărie. Un gardian îl ajută evadare, în prealabil însă îl execută pe bietul Vasyl-Piersic. Olandezul îl avertizează pe gardian să fugă și dispare și el. Julie vrea să înțeleagă cine urmărește să o omoare și pentru asta pleacă în Albania unde se ascunde coordonatorul ei Damian. Ea își dă seama că în tentativele de asasinat sunt implicați atât Cross ce bătrân, dar și idiotul de frate al Kaylei, Ezra. Apare și Marie (Gina Gershon) care și ea vrea să atenteze la viețile lui Julie și al fiului ei. Suntem plimbați prin Grecia, Franța, Albania, Londra. Finalul este surprinzător! Și serialul merită văzut și pentru episodicul rol al lui Florin Piersic Jr. 

Un film și o carte din Al Doilea Război Mondial

Tocmai citesc o carte de spionaj The Swiss Spy de Alex Gerlis care s-a specializat în romane de spionaj din Al Doilea Război Mondial.  Întâmplător, am găsit și un film realizat de Guy Ritchie The Ministry of Ungentlemanly Warfare tradus ca Ministerul războiului fără mânuși. Filmul mi-a amintit de Inglorious Basterds al lui Quentin Tarantino.

The Ministry of Ungentlemanly Warfare

Ne aflăm la începutul războiului, când în Atlantic se ducea o luptă îndârjită între submarinele germane și navele de război britanice. Acestea împiedicau transportul de bunuri și ulterior trupe americane în Marea Britanie. Winston Churchill fondează Special Operation Executive, care aici în film este redenumită ca The Ministry of Ungentlemanly Warfare. Aceasta pune la cale o operațiune de sabotaj a aprovizionării submarinelor germane în insula spaniolă Fernando Po. Operațiunea Postmaster pusă la cale de britanici este desfășurată de o echipă de comando alcătuită din ofițeri britanici, dar și un norvegian, interpretat de Alan Ritchson (interpretul lui Reacher din noile seriale), expert în trasul cu arcul cu lovituri mortale. Șef este Gus March Phillips (Henry Cavill) acompaniat de Geoffrey Appleyard (Alex Pettyfer). Ei sunt îmbarcați pe o navă suedeză de pescuit cu pânze. Pe insulă ajung Marjorie Stewart și africanul Heron să-i îmbrobodească pe nemți. Scopul este să captureze nava de aprovizionare italiană Duchessa D'Aosta și două remorchere. Șeful nazist Heinrich Luhr se prinde că Marjorie ar fi evreică și vrea să o execute, dar este el ucis de Marjorie. Acțiunea de comando reușește, nava de aprovizionare este capturată, nemții mor ca muștele sub focul britanicilor și nava este predată marinei militare britanice. Și acolo este Pound, un amiral tâmpit, adversar al lui Churchill care îi arestează pe cei din grupul de comando. În final Churchill îi decorează pe agenți și așa submarinele naziste nu mai pun în pericol navigația pe Atlantic între SUA și Marea Britanie. Operațiunea Postmaster a existat sunt prezentate portretele agenților implicați în această acțiune din vremea războiului, care sunt decorați cu Victoria Cross. 

Recomand filmul amatorilor!

The Swiss Spy

Britanicul Alex Gerlis este specializat în romane de spionaj din Al Doilea Război Mondial. Personajul principal este Henry Hunter. Hunter este un englez al cărui mamă, după moartea tatălui lui s-a recăsătorit în Elveția. Așa el a devenit Henri Hesse, după tatăl vitreg elvețian. Așa că este posesor a două pașapoarte valabile, britanic și elvețian. Suntem în 1939 și Henry încearcă să plece în Elveția cu o moștenirea unei mătuși în valoare de 6000 de lire sterline! Căpitanul Edgar de la serviciul secret britanic îl șantajează și îl convinge să devină spion în slujba Majestății Sale Regele Marii Britanii. Britanicii știau că Henry avea aplecări spre stânga și spionul sovietic Viktor îl convinsese anterior să spioneze pentru bolșevici. Faptul că a devenit spion britanic era deja un plus pentru bolșevici. Viktor îl implicase anterior, pe la începutul anilor 30, să se introducă într-o familie de troțkiști care îl finanțau pe Troțki în exil. Bolșevicii îl capturează pe tatăl, care era bancherul lui Troțki și-l conving să dea banii lui Troțki înapoi URSS că altfel îi omoară familia. Bancherul se supune, dar spionii bolșevici îi execută pe toți și Henry este foarte  afectat pentru că fiica cea mare a familiei Roza se apropiase mult de el. Dar continuă colaborarea cu Viktor care-l numește synok - fiu. În finalul anului 1939 britanicii, adică Edgar îl trimite pe Henry într-o misiune în Germania la Essen să cartografieze uzinele de război. Aici el omoară un bătrân bijutier care își dă seama că este spion. De fapt romanul este dominat de atmosfera de suspiciune, de teamă, de groază exercitat de regimul lui Hitler și represiune sălbatică contra evreilor. Misiunea are succes, dar în primăvara lui 1941, Henry este trimis din nou în Germania, fiind curierul unei bănci Leu din Elveția la Berlin la Reichsbank să aducă de la un bancher german  documente care atestau planul Barbarossa de invazie a Uniunii Sovietice de către Hitler. El reușește să-l aducă în Elveția și pe Alfred, fiul bancherului german de la Reichsbank, care era fiul fostei soții evreice. Documentul ajunge la ruși prin intermediul lui Henry. După aceea britanicii sunt nemulțumiți și inventează un alt document acre să spune că acțiunea rămânea în suspans, din cauza condițiilor care impuneau invazia Uniunii Sovietice, care să-l liniștească pe Stalin. Henry în această misiune încearcă să salveze pe fosta soție Roza (tot Roza!) a bancherului german și fiica ei din  a doua căsătorie. Asta nu respectă ceea ce se convenise în misiune. Totul se termină prost pentru Roza și fiica ei, Henry ajuns în Elveția este disperat și britanicii găsesc o soluție să scape de el. Asta este logica spionajului, nu există milă. Un roman bun și interesant care completează lecturile mele despre acele vremuri teribile în care Gestapo își făcea de cap în Germania și țările ocupate. Îl recomand cititorilor!

The Match de Harlan Coben

Titlul acestui roman se traduce prin Potriveală! Nu meci ca la fotbal. Este un roman polițist foarte încâlcit, adaptat la realitatea digitală de acum, la rețelele sociale, la reality show-uri.

Eroul este Wilde, un om de 35 de ani care a fost găsit în pădure la vârsta de 5 ani. După ce este găsit este crescut în cadrul unei familii care se ocupa foarte bine cu creșterea copiilor abandonați și ajunge un om normal. Este un om retras, se pare că a lucrat în misiuni secrete, trăiește în pădure, dar și în societate. Fiind frământat de originea sa și-a dat datele ADN pe situri care pot stabili asemănări. Wilde era bun prieten cu David, care   a declanșat căutările lui pădure când ambii aveau 5 ani. David a murit în urmă cu vreo 10 ani într-un accident și Wilde se ocupă și este mentorul lui Mathew, fiul lui David. Mama lui David este Hester Crimstein care este avocată. Wilde are surpriza că ADN lui se potrivește cu al unui domn din Las Vegas care îi poate fi tată. Wilde se duce la Las Vegas și îl interpelează. Acesta recunoaște că i-ar putea fi tată. Acesta în tinerețe fusese în armată peste hotare. Înainte de a se însura cu actuala soție cu care are trei fiice a avut o perioadă în care și-a făcut de cap s-a culcat cu mai multe femei, fiind la Barcelona, între care și cu o americancă, care ar putea fi mama lui. Decid să se revadă, dar Wilde renunță. Între timp mai găsește un alt anunț care că ar putea avea asemănări, cu un anume PB care își păstrează anonimitatea, și care iar putea fi văr. Rolla, sora lui dintre copiii abandonați este o expertă IT și-l ajută cu chestiuni de pe internet. Ea identifică PB&J ca fiind Peter Benett și Jenn, un cuplu care a cunoscut gloria într-un reality show, în care, în finală Jenn l-a ales pe Peter iubit și cu care s-a căsătorit. Dar între timp Peter Benett a dispărut de câtva timp. El a devenit obiectul unei campanii de ură pe rețelele de socializare, ca urmare a dezvăluirilor lui Marnie, sora lui Jenn, că i-ar fi făcut avansuri. Wilde începe să-l caute, are un mesaj unde spune cum că el ar fi decis să se sinucidă. 

Totul se complică, apar niște crime, unii din cei care creau mesaje de ură sunt asasinați, povestea cu așa zisa afacere de agresiune a lui Peter Benett asupra lui Marnie este dubioasă. 

Romanul arată cât de nocive sunt interacțiunile pe rețelele de socializare, apoi de trecătoare sunt gloriile protagoniștilor din reality showuri. 

Erezie de Catherine Nixey

Am cumpărat această carte în ideea că se ocupă de ereziile apărute în în cadrul creștinismului. O mare dezamăgire. Știam că Nixey mai publicase o carte extrem de controversată Epoca întunecării. Cum a distrus creștinismul lumea clasică. Acesta acuza religia creștină că a distrus  vestigiile antichității greco romane. Am crezut că s-a lecuit și că face o analiză a ereziilor creștinismului. Nu s-a lecuit, dimpotrivă! Nixey este fiica a doi foști catolici, călugăriță și călugăr și nu știu cum a prins o mare ură pe creștinism. Și aici în erezie se dezlănțuie. Citează din niște apocrife dubioase cum că Isus ar fi ordonat ucideri, că ura pe copii. Îl face magician de doi lei, un fel de profet dubios, vindecător. Găsește contemporani care ar fi semănat cu Isus, Apollonios din Tyana, sau Asclepios, care era un mare vindecător, considerat zeul medicinei. Face mereu apel la Celsus, un critic al creștinismului combătut de Origen și ale cărui considerații sunt cuprinse în cărțile lui Origen. Găsește culte și credințe care seamănă cu creștinismul, dar asta în detrimentul creștinismului. Apoi când religia creștină devine în 313, religie de stat sub Constantin cel Mare era după perioada cât creștinismul era martirizat, existau deja multe erezii care l-au surprins și pe împărat și din acel motiv a organizat primul Conciliu de la Niceea care să ordoneze și să fixeze religia creștină. Cartea are multe referințe la documente apocrife, cum sunt cele din Egipt de la Nag Hamadi care dau o perspectivă cumva diferită a creștinismului. Nixey este supărată că religia creștină a respins textele filosofiei antice grecești, cu toate că, de exemplu Aristotel a fost integrat creștinismului. 

Nixey putea scrie o carte interesantă discutând sectele și ereziile apărute în creștinism, dar s-a ocupat să pună într-o lumină urâtă pe Isus și religia pe care a fondat-o.

Catherine Nixey este o apostată, vrea să demonstreze că religia creștină a făcut doar rău, exemplificând cu războaiele religioase ulterioare apariției protestantismului și a inchiziției.

A fost doar o lectură distractivă, cam pierdere de timp, dar m-am enervat să o citesc până la capăt!

Sofia Carson, noua vedetă a filmelor melodramatice de la Hollywood

La recomandarea unui prieten am văzut pe Netflix mai multe filme melodramatice cu actrița Sofia Carson. Sofia Carson este o frumoasă brunetă de origine columbiană, dar americană ca cetățenie. Ea a fost interpreta principală a acestor filme având ca parteneri doi tineri actori frumoși britanici amândoi. 

Am să le prezint în ordinea vizionării, primul My Oxford Year, apoi Purple Hearts.

My Oxford Year

Este un film inspirat după un roman scris de Julia Whelan. Dar pentru mine, cei de la Hollywood și Netflix au ales acest roman care seamănă leit cu marele succes la lui 197, Love Story!

Ana de la Vega - Sofia Carson, după studii de succes în MBA și un post la Goldman Sachs, își ia un an liber înainte de a se angaja în profesie, să studieze la Oxford poezia victoriană. În ambientul special al Oxfordului, pe care l-am vizitat de două ori, Ana simte că este locul potrivit unde poate să-și satisfacă această plăcere, poezia victoriană a secolului XIX britanic. Aici ea vine să studieze cu profesoara Styan.  Are însă surpriza că acest curs va fi suplinit de doctorandul Jamie Davenport (Corey Milchreest), un tânăr pe care-l cunoscuse anterior în împrejurări neplăcute. Între cei doi se naște o frumoasă poveste de iubire. Jamie este în relații foarte reci cu tatăl său, mama sa, Antonia este Catherine Mc Cormack ajunsă și ea la o vârstă matură. colegii săi sunt tineri și tinere urâte ca-n filmele englezești. Ana află că Jamie a avut un frate care a murit de cancer. Jamie o duce în mașina sa Jaguar acasă la părinți și surpriza este că familia Davenport este o familie de nobili, un strămoș îl ștergea la cur pe regele Angliei. Imensul palat găzduise pe Regina Elisabeta unde era prizonieră Mary Stuart, Queen of Scots. dar surpriză și Jamie suferea de o formă rară de cancer și urma să moară. Jamie visase să o ducă pe Ana într-un tur european. Primul loc Parisul, unde să se îmbete pe malul Senei, apoi la Amsterdam, în cartierul red lamp unde se află o bisericuță specială, după care la Veneția unde să înnopteze într-o gondolă, și în final în Grecia pe malul Mării Egee, la templul lui Apollo și apoi să înoate în mare. Din nefericire Ana face acest tur de una singură. Să nu-mi spuneți că nu este Love Story, dar invers, aici băiatul moare! 

Purple Hearts

Purple Hearts a fost un succes instantaneu în 2022, când a fost lansat pe Netflix. 

Aici Sofia Carson - Cassie este cântăreață și barmaniță. Este de origine mexicană în Los Angeles cu idei progresist, socialiste. Are o mare problemă de sănătate, este diabetică și are nevoie de injecții cu insulină, însă asigurarea nu-i acoperă medicamentele. Așa că vrea să se mărite de conivență cu prietenul ei din copilărie, negrul Frankie. Acesta este însă într-o relație cu mulatra Riley. Așa că până la urmă se mărită cu Luke - Nicholas Galitzine. Și Galitzine este un actor britanic, dar se pare că nu are legături cu boierii ruși cu acest nume. Frankie și Luke sunt înrolați în infanteria marină și urmează să meargă în Irak. După cununia civilă, între cei doi are loc o noapte de dragoste. Cassie îi compune o melodie frumoasă despre cum îl așteaptă să se întoarcă din război. Inevitabilul are loc și Luke este rănit la un picior, în incident prietenul lui Frankie este omorât. Luke se reface greu. Înainte de a se înrola era dependent de droguri și dator unui traficant, care-l pârăște că relația lui cu Cassie este de conivență. Luke își ia vina asupra lui ca să nu fie implicată Cassie și este trimis la pușcărie. Cassie își dă seama că îl iubește pe Luke și ajunge înainte de a merge la închisoare să-i spună că-l așteaptă. Lumea plânge , toți plâng, doar eu sunt nelămurit cum pâra unui traficant de droguri este luată în serios de armată americană! 

Life List

Acesta este ultimul film vizionat cu această vedetă Netflix a filmelor melodramatice. Sofia Carson este în acest film Alex Rose, o tânără căreia mama îi moare de cancer. Normal, că începe o nouă melodramă. Sofia are doi frați mai mari și la citirea testamentului are o surpriză cam neplăcută. Ea nu moștenește nimic! Tânărul avocat testamentar, Brad (Kyle Allen) îi înmânează un plic și un CD. În plic ea găsește o listă de dorințe pe care o scrisese la 13 ani. Mama ei îi face o propunere ciudată să bifeze dorințele pe care le ale și cu o dorință bifată mai primește un nou CD de la Brad. Alex se ceartă cu iubitul din acel moment autor de video jocuri, care un singur, are un cocoșel bine dotat. Prin Brat se angajează profesoară la o școală cu tineri cu probleme sociale și aici de psihologul Garett Taylor cu care cuplează. Actorul este Sebastian de Souza, englez, care se recunoaște după accent. Încercă să se reapropie de tatăl ei, cu care era certată, află niște noutăți nu prea plăcute. Reușește să interpreteze Clair de lune de Debussy la pian, citește Moby Dick, joacă baschet cu o vedetă Knicks, Patrick Ewing, un gigant!  În final bifează toată lista, se cuplează cu Brad, inimă zburdalnică! și primește moștenirea. 

Filmele astea romantice cu iz melodramatic, au o caracteristică, sunt foarte bine și credibil făcute. Gata cu filmele de acțiune!

Cărți, filme, muzici și alte distracții în comunism editor coordonator Dan Lungu

 

Dan Lungu, care a devenit unul din scriitorii mei preferați a alcătuit un volum despre viața intelectuală din comunism.  Așa că a adunat contribuții unor autori, scriitori sau altceva despre amintirile lor din comunism. În majoritate, autorii contribuțiilor erau elevi, în școala primară, gimnaziu, sau liceu. Toate, dar toate amintirile despre comunism sunt negative, ce deosebire față de ce spune concluziile sondajului INSCOP. În primul capitol sunt amintiri despre cărți. Sunt cei care descoperă fericirea de a citi, mai ales ale unor copii de atunci provenind de la țară. Un tânăr își amintește cum a primit de la părinți 100 de lei să-și cumpere pantofi și el îi cheltuiește pe cărți și își ia niște teniși de proastă calitate și preț redus. Cela mai distractive sunt amintirile despre video. Prin anii 80, când prin rețeaua de cinema nu se mai puteau filme occidentale, a venit ca alternativă videocasetofonul. Știu și eu un coleg care și-a vândut videul și telecolorul și a cumpărat în schimb o Dacia 1300! Erau la modă vizionările a video prin locuri publice, teatre, case de cultură. Au fost interzise și au început vizionările particulare. Se vedeau filme de acțiune, cu Cichicean!? Jackie Chan, Bruce Willis, Chuck Norris. Unul își amintește cum un întreprinzător conectase toate apartamentele la videul lui și le dădea la toți filme. Cel mai complicat ear când copiii erau trimiși la culcare, când apăreau filme în care oameni săraci renunțau la haine. 

Sunt și celebrele manifestări pionierești menite să spele creierele copiilor cu propaganda ipocrită a Iepocii de Aur.

Apoi pasiunile muzicale crae cotropeau tinerii de atunci, care făceau rost de discurile de vinil ale marilor trupe de rock britanice și americane.

Cartea trezește nostalgii după vremea adolescenței, tinereții și cam atât. Comunismul a fost în faza finală o mare mizerie!

Ballard serial

 

Ballard este un nou serial inspirat din romanele lui Connelly. Este subiectul romanului Desert Star. 

În serialul Bosch Legacy sezonul 3 subiectul era concentrat în ultimul episod. 

În acest serial care dezvoltă subiectul romanului amintit, dar și alte acțiuni care nu erau cuprinse în roman. 

Renee Ballard interpretată de frumoasa asiatică Magie Q, cu mamă vietnameză și tată european, este o detectivă de la LAPD,  poliția Los Angeles este numită șefa unui grup de voluntari care să rezolve cazuri vechi nerezolvate. Din acest grup fac parte Ted Rawls, responsabil al unui grup de pază și prieten cu consilierul primăriei LA Jake Pearlman, la a cărui sugestie se înființează acest grup. Apoi sunt Coleen Hatteras, expertă IT și clarvăzătoare. Robert Laffont este un fost polițist.  Mai este Marina Castro, internă la LAPD pe cale să devină polițistă și negresa Samira Parker, fostă polițistă, care se decide să revină în poliție. Surprinzător nu este cooptat Bosch, care apare totuși în serial în câteva secvențe.

Ballard studiază uciderea nerezolvată a surorii lui Pearlman. În timp grupul rezolvă și alte  cazuri. Este vorba de un grup de polițiști corupți care sunt furnizori de arme pentru un cartel mexican. condus de Anthony Driscoll, fost polițist. Grupul este preluat de alt polițist care a avut relații complicate cu Ballard și Parker. Este descoperit și ucigașul unui elev coreean,  mai este găsit și un copil al unui tip ucis de cartel. În fine se rezolvă și alte cazuri. Criminalul care a ucis-o pe sora lui Pearlman este altcineva decât în roman. 

În final Ballard este arestată pentru uciderea unui polițist, crimă pe care nu a comis-o, dar care dă prilejul unui viitor sezon Ballard. 

Cercul scriitorilor din Viena de J. C. Maetis

Când am văzut această carte mi-a trezit interesul, pentru că îmi place Viena și îmi imaginam că este ceva despre interbelicul vienez care mă interesează. Am neglijat să mă uit pe copertă ca să văd că este un roman despre Holocaust. 

Și asta a fost surprinzător pentru mine la început. Romanul este scris de un autor irlandez J. C. Maetis, care scrie romane polițiste, thriller. Autorul a descoperit pe la 14 ani că are rădăcini evreiești, tatăl venind din Lituania. Însă fusese crescut în religia catolică a mamei și descoperirea a fost o surpriză. A constatat că și în Marea Britanie este rasism privind pe evrei. Tatăl autorului a fost un foarte bun statistician, care a fost suport foarte bun pentru raidurile britanice deasupra Germaniei, privind situația meteo. Romanul este dedicat familiei lui, parte cea din Lituania pierind în Holocaust. 

Însă Maetis alege Viena post imperială, unde în rândul intelectualilor domina figura lui Freud care formase un prestigios cerc de scriitori. Maetis a scris cartea într-un limbaj alert, romanul m-a cucerit și l-am terminat în două zile, el având 400 de pagini. 

Romanul începe exact după declanșarea Anschlussului - unirea Austriei cu Germania lui Hitler. Eroii romanului sunt doi scriitori, cu origini evreiești, Mathias și vărul lui, Iohannes. Mathias fusese însurat cu Emilia, o actriță austriacă catolică și aveau un fiu Ivor. Emilia divorțase și se recăsătorise cu un afacerist german. Iohannes care era cu mamă germană austriacă catolică, se însurase cu Hannah, o catolică blondă, cu care avea un fiu mai mare și o fiică. Cei doi sunt scriitori de romane polițiste krimi de succes. Mathias e mai mare cu 15 ani decât vărul său și un scriitor mai cunoscut. Ei fac parte din Cercul de scriitori condus de Sigmund Freud. Aproape fiecare capitol conține o spusă de a lui Freud, s-au avertismente ale naziștilor privind statutul evreilor, țiganilor, dar și a Mischling. Aceștia sunt cei cu un părinte evreu și unul catolic austriac.  În momentul înghițirii Austriei, Freud a ascuns toate fotografiile Cercului și ceilalți scriitori  sunt avertizați să distrugă fotografiile și documentele care fac trimitere la Cerc. Naziștii încep imediat negocieri cu Freud în vedere părăsirii Vienei și Austriei și situația averii acestuia care o acaparează naziștii. Cei doi scriitori se află la Cafe Mozart împreună cu prietenul lor Josef, comisar de poliție cu care colaboraseră și se documentaseră pentru munca de polițist. Josef este îndrăgostit de Deyna, o dansatoare care se dădea spanioloaică, dar era țigancă. Deci un statut similar cu evreii! Cu ocuparea Austriei, Viena se umple de SS-iști și cei trei fac cunoștință cu Schnabel, un ticălos absolut, SS-ist care anunță că evreii se pot aduna în piața Karmeliter pentru Amnistie. Iohannes se duce în zonă și-și dă seama că este o capcană, evreii erau încărcați în autobuze și trimiși în lagăre de concentrare. Și începe drama evreilor din Viena, 10% din locuitori sunt evrei, iar naziștii îi urmăresc să-i extermine. Și așa începe partea teribilă a romanului, goana după supraviețuire. 

Josef, care este un anti nazist convins îi pune în legătură cu un anume Lorenzo care îi pune să își schimbe identitatea. Vor face operații estetice care să le schimbe aspectul facial, părul le este vopsit blond și obțin documente cu noi nume false, își vând casele și se mută în zone unde nu prea sunt evrei. Tot timpul urmăriți de Schnabel care vrea să-i aresteze și să-i trimită la moarte în lagăr. Iohannes este trădat de Julian, editorul său și ajunge în lagărul de la Sobibor. Avea asupra lui o scrisoare adresată lui Meisel, vice  comandantului lagărului. Este salvat în ultimul moment de la gazare când Meisel citește scrisoarea și este adus de un sergent Vogt, alt personaj sinistru. Meisel era scriitor și scrisese un roman nereușit Flacăra plăpândă. Și Julian îl recomandă pe Iohannes ca să-l asiste la rescrierea acceptabilă a acestui roman. Iohannes lucra cu Meisel, dar marea majoritate a timpului era în Sonderkomando, grupul de prizonieri evrei care transportau cu roaba cadavrele celor gazați. De asemenea lucra la construcția unor noi unități de gazare. Acolo cunoaște pe Jan, din Silezia, care nu era evreu, dar ajunsese în lagăr pentru că fugise la sovietici, dar fusese luat prizonier apoi de naziști. 

Nemernicul de Schnabel o arestează pe Deyna fără știrea comisarului Josef și o trimite la lagărul Dachau, lângă Munchen. 

Schnabel îl depistează pe Mathias ca având identitate schimbată și începe să-l urmărească la bijutierul Brunermann, care îi dădea pe diamantele luate în contul vânzării casei, bani. 

Totul devine tensionat, personajele sunt în pragul să fie ucise, în lagăr sau în altă parte. 

Finalul este surprinzător!

Cartea m-a impresionat destul, pentru că poveștile cu Holocaustul sunt teribile.