Raiul găinilor - fals tratat de zvonuri și mistere de Dan Lungu

Romanul lui Lungu Sunt o babă comunistă m-a cucerit și așa am căutat și Raiul Găinilor fals tratat de zvonuri și mistere. Continuă vremurile tranziției din anii 90. Îmi imaginez că un scenarist deștept ar putea scoate ceva similar cu Las Fierbinți. Totul se petrece, cum am spus pe la finalul tranziției, când majoritate marilor întreprinderi ale lui Ceaușescu își dădeau duhul pe rând și se înmulțeau șomerii și pensionarii. Ne aflăm pe Strada Salcâmilor care duce la gară într-un târg moldovenesc. O o stradă cu case modeste cu grădină. Una dintre ele este a lui Ticu Zidaru, care a transformat-o într-o cârciumă a localnicilor, numită La tractorul șifonat de hazosul Petrică, pictor de aprozare și magazine alimentare. Pentru că Ticu a terminat armata când s-a schimbat regimul și acolo obținuse carnetul de tractorist. Ticu și-a imaginat că va face avere dacă își ia un tractor și va face lucrări agricole pentru noii proprietari de teren agricol. L-a luat la o licitație măsluită și mare lucru n-a făcut cu el, făcându-l praf într-o râpă. A vândut motorul pentru piese de schimb și a reținut cabina care servea de tejghea bar, de unde și porecla lui Petrică! Dar cel mai important lucru din averea lui Ticu Zidaru era un alambic cumpărat de taică-su de la niște zlătari din Galați și cu care fabrica din corcodușe și alte fructe rachiul cu care-și servea pe caiet vecinii strânși la aplecătoarea lui, care nu se putea numi nici restaurant, nici cârciumă, poate adunătură de drojdieri. Aici toți deapănă amintiri. Mitu, fraierul tranziției șomer se căsătorește cu Luminița de la capătul tunelului. Tot Mitu povestește cum a ajuns el la o convorbire cu Ceaușescu, cel mai iubit, etc, paznicul și ceilalți amploiați ai dictatorului s-au prins că e moldovean, că bătea Morse la ușă în loc să apese pe sonerie. Mitu ne mai povestește de visurile de îmbogățire la Caritas, SAFI și FNI, care au compromis fondurile de investiții. Eu am pățit-o cu o afacere dubioasă dând părțile sociale unei jmeker de partid, dar am avut noroc că mi le-am recuperat și la fel și conturile de la Banca Religiilor. Doar ce am băgat la FNI nu am mai recuperat, noroc că era puțin, mare bandit Vântu, cel care l-a compromis și pe Geoană candidat prezidențial.

Strada urma în faza finală a comunismului să sufere o sistematizare noroc cu dispariția subită a Împușcatului. Așa că ulterior pe locul und ese afla o groapă de gunoaie, Colonelul, și-a construit o vilă pe care Milica a reușit să o vadă la interior. O o lume de oameni obișnuiți, frați buni cu alcoolul, o lume care poartă nostalgia întreprinderilor de unde se fura orice și se transforma în fușeraie. Găinile lui Lungu personifică pe acești oameni obișnuiți.

Textul are un umor nebun, m-am stricat de râs. Dar mă mă gândesc că această lume regretă vremurile nenorocite ale comunismului, cum constatăm azi, mă iau de gânduri.

Am descoperit un scriitor post decembrist valabil și interesant în Dan Lungu. 

România după Primul Război Mondial o modernizare complexă

Acest volum interesant de istorie este rezultatul unei sesiuni la comunicări științifice la New Europe College și a Fundației Lapedatu. Editorii volumului sunt Alberto Basciani și Cristina Brăgea. Basciani este profesor la Roma iar Brăgea cercetător de Institutul de Istorie Militară București.

Prima contribuție privește cum s-a gestionat efervescența revoluționară post război sub influența revoluției leniniste din Rusia. Guvernarea generalului Averescu a înfăptuit reforma agrară care a stopat nemulțumirile agrare și a dat satisfacție țărănimii române care luptase în Războiul de Reîntregire. Autorul amintește de greva tipografilor din decembrie 1918 care s-a terminat cu împușcarea unor greviști, de atentatul de la Senat din 1920 și de greva generală. Guvernarea Averescu și apoi cea a PNL Ionel Brătianu au preîntâmpinat manifestări de stânga. Chiar dacă atunci s-a înființat Partidul Comunist din România acesta nu a avut impactul pe care îl așteptau organizatorii, fiind finalmente interzis prin legea Mârzescu în 1924. 

Un alt material se referă la problemele legate de statutul Bisericii Ortodoxe Române în România Mare. Suprafața României Mari era aproximativ egală cu ce a Italiei și asta contribuia la importanța României Mari, alături de Polonia în Europa Centrală și de Est. Unificarea BOR a ridicat destule probleme pentru că alături de BOR din vechiul regat se află Biserica Ortodoxă din Transilvania care își cucerise un statut autonom în cadrul Ungariei dualiste. Apoi mai erau problemele legate de Biserica Ortodoxă din Basarabia și din Bucovina. Statutul BOR din Vechiul Regat era subordonat guvernului și nu avea autonomia celei din Transilvania. Așa că au fost frământări și discuții aprinse privind legătura dintre statul român și BOR. Finalmente s-au rezolvat aceste probleme, autonomia BOR fiind mai scăzută decât cea a Transilvaniei. 

O altă mare problemă a fost statutul Bisericii Catolice din România. Biserica Catolică depindea de papa dec la Roma, mai era și Biserica Greco Catolică din România și asta stârnea îngrijorare în rândul ierarhiei catolice care reprezenta în primul rând pe maghiarii din Transilvania și și pe șvabii din Banat, minorități în România Mare. Apoi domnea teama că greco catolicii români vor avea prioritate la Roma în fața ritului latin. Pe de altă parte autoritățile române favorizau pe uniți. Chiar dacă existau tendințe de revenire la BOR, aceste probleme s-au perpetuat, pentru că în România cardinalul este ales dintre episcopii uniți. Pe fondul acestor frământări s-a semnat Concordatul dintre Roma și România Mare care a dat satisfacție părții române. 

O altă problemă apărută după Primul Război Mondial a fost apariția unor state naționale pe fondul prăbușirii imperiilor central europene, Austro Ungaria și Germani,  Rusia și Imperiul Otoman. Aceste state noi aveau importante minorități naționale. Problemele minorităților urmau a fi rezolvate de Liga Națiunilor. Cea mai sensibilă problemă era probleme evreilor care erau minorități importante, în Polonia, România, Cehoslovacia. Alianța israelită a făcut presiuni la Congresul de Pace de la Paris, care a recunoscut în parte aceste cerințe și au fost acceptate, cum s-a întâmplat și în România Mare. Cele mai multe plângeri s-au produs din partea minorității germane din Polonia, apoi a minorității maghiare din România,  Iugoslavia unde plângeri erau tot de la maghiari. Erau probleme legate de învățământul în limba minorității, a posesiunilor bisericilor minorităților. În România Mare nu s-au produs probleme cu minoritatea germană săsească care și-a păstrat autonomia și menținea o relație bună cu autoritățile române. 

Un alt articol privește relația României Mari cu Dobrogea de Sud - Cadrilaterul. Această provincie a fost obținută de Regatul Român în urma Celui De-al Doilea Război Balcanic în 1913. Era un contencios mai vechi, din 1877 când Regele Carol I a încercat să obțină întreaga Dobroge, dar interesele  imperiale germane în Bulgaria  nu i-au dat satisfacție regelui. Această dispută a dat dureri de cap României și a obținut un dușman revizionist în vecinul de la sud. Unii istorici trag concluzia că această anexare a fost o mare eroare. Teritoriul era locuit de turco tătari, bulgari și mai puțini români, unde cel mai mare procent era alcătuit din turco tătari care au emigrat finalmente în Turcia. Așa că au rămas mai mulți bulgari. S-a încercat colonizare cu aromâni sosiți din Grecia. Urmele care se văd și azi din stăpânirea românească a Cadrilaterului au rămas doar la Balcic, stațiune de vară a protipendadei bucureștene și a pictorilor români interbelici. Acolo se află castelul Reginei Maria, care este azi mândrie pentru bulgari, mai sunt mărturie vilele proiectate de Henrietta Delavrancea Gibory. Structura de transport a fost slabă, doar linia ferată Medgidia Bazargic (azi Dobrici). Posesiunea Cadrilaterului a fost una din ideile proaste ale guvernanților României Mari.

Este un volum interesant pentru problemele României Mari în perioada interbelică.

Leul din Alexandria de Jean Philippe Fabre

Leul din Alexandria - Uimitoarea călătorie în care Sfântul Marcu a alcătuit Evanghelia este un roman care încearcă să refacă biografia celui de-al doilea evanghelist autorul primei Evanghelii, Evangheliei după Marcu. Văd că el este considerat al doilea evanghelist, primul fiind, probabil Sfântul Paul. 

Sfântul Marcu ar fi avut numele iudaic Iohanan - Ioan, dar ca toți apostolii și-au schimbat prenumele cu denominații romane. Saul din Tars a devenit Paul, Chefa a preluat prenumele Petru, urmașul lui Isus și în această tradiție și Iohanan a devenit Marcu. 

Marcu ar fi fost un adolescent al cărui mamă Myriam - Maria era proprietăreasa Grădinii Ghetsimani care era plantație de măslini și aveau și o presă de ulei de măsline. El l-ar fi văzut pe Isus când acesta a fost arestat în grădină și ar fi alergat gol atunci. Avea circa 14 ani atunci. Marcu se convertește cu care prilej își schimbă numele în Marcu.  El devine asociat al Apostolului Paul și slujitor al Apostolului Petru, în special atunci când acest se afla la Roma. Marcu merge în călătorii de convertire în Asia, adică cetățile grecești din Asia Mică, Antiohia, Efes, etc. După o călătorie din Cipru optează să meargă în Alexandria. Aici el devine liderul noilor creștinați, ar fi primul episcop al Alexandriei din Egipt. Marcu era un foarte bun desenator și copiază hărțile lui Strabon aflate în Biblioteca din Alexandria. Este obligat să plece din Alexandria la sfatul lui Beniamin. Pentru că ar fi intrat în contact cu prostituate și s-ar fi compromis.  Își continuă călătoriile prin spațiul Greciei și pe malul asiatic și prin Macedonia. Merge pe celebra Via Egnatia de la Salonic spre Dyrachium să treacă la Brindisi în Italia. Apoi pe Via Appia ajunge la Roma. Plănuia să scrie o biografie despre viața lui Isus, influențat și de biografia lui Moise scrisă de Philon din Alexandria și de viața lui Esop. În această direcție este încurajat de Apostolul Petru care îi dezvăluie lui Marcu amintiri despre Isus. Redactează Evanghelia după Marcu, prima Evanghelie - Veste bună privindu-l pe Isus Cristos. 

A fost o lectură dificilă pentru că trebuie să fiu atent la trimiterile la alte documente privind viața și faptele lui Isus, Epistolele Sfântului Paul, Faptele Apostolilor redactată de Sfântul Evanghelist Luca șui alte documente contemporane. 

Osemintele au fost dezgropate în 828 și aduse la Veneția unde a devenit patronul acesteia, cu simbolul Leul din San Marco. 

Cum am spus, Apostolii și-au luat nume romane, doar noi în traducere, hodoronc tronc, folosim denominația slavă a lui Paul, ca Pavel. Asta ca să ne deosebim de tradiția catolică, se zice! Greco catolicii uniți români folosesc Sfântul Paul!

Este o lectură necesară pentru mine, care mă interesează istoria privindu-l pe Isus Cristos și epoca lui, cât și succesul creștinismului, care a modelat societatea europeană și mentalitățile acesteia. 

Un serial și două filme

Preocupat cu lectura am neglijat să mă mai uit la filme, dar am văzut un serial și două filme care mi-au plăcut. Observ ceva la Hollywood. Dacă la finalul anilor 90 și începutul lui 2000 ticăloșii era sârbi, acum ticăloșii vin din Belarus!

Countdown

Countdown este un serial care este în plină desfășurare. Eu am văzut primele 6 episoade. 

La Los Angeles este descoperită o acțiune teroristă care ar aduce o bombă murdară în acest oraș ca să provoace haos. Și la originea acestui atentat sunt un grup de belaruși conduși de un anume Volchek. Se formează o echipă - task force condusă de Nathan Blythe (Eric Dane).  Echipa cuprinde pe polițistul sub acoperire Mark Meachum (Jensen Ackles), un tânăr prezentabil, e plin Hollywood-ul de actori prezentabili, Acesta are o mare problemă, o tumoră craniană, care îi poate aduce sfârșitul și de aceea se bagă în acțiuni cam nechibzuite. Mai este și tânără de la Antidrog Amber Oloveras (Jessica Camacho) și uriașul Luke Finau (Uli Latufeku un metis de aborigen cu alb). Reușesc să prindă pe anumiți asociați ai lui Volchek care cooperează cu o cartel mexican de droguri, dar cu Volchek e mai complicat. Serialul este plin de suspans. Am o singură nedumerire, cum au reușit o gașcă de emigranți belaruși să devină teroriști fără ca NSA, FBI, Homeland Security să se prindă?

Heads of State

Acesta este o comedie cu șefi de stat. Nou alesul președinte al SUA , fost actor de filme, un fel de nou Reagan Will Derringer (John Cena) vine în vizită în Marea Britanie  să se întâlnească cu premierul Sam Clarke (Idris Elba). Cei doi au discuții înainte de reuniunea NATO care urma să aibă loc la Trieste. Tuturor le crea probleme traficantul de arme rus Viktor Gradov (Paddy Considine). Clarke este convins să plece împreună cu președintele SUA în Air Force 1, care este atacat și distrus de un avion cu teroriști. Cei doi șefi de stat sunt salvați sărin cu ultimele parașute ghiciți unde, tocmai în Belarus! Urmează aventuri care să-i ducă pe cei doi la Trieste. Treaba se rezolvă rapid, este aleasă vicepreședinta în locul lui Derringer la președinția SUA, iar în Marea Britanie, regele este capul statului. Invers ca în realitate , europenii încep să părăsească NATO, scopul lui Gradov. Ce-i de făcut, dilema lui Lenin, rezolvată în film.

Deep Cover

O comedie plină de umor britanic. 

Kat (Bryce Dallas Howard) este artistă și profesoară de teatru. Ea se ocupă de improvizații cu actorii în devenire. Printre studenți Marlon (Orlando Bloom)  și întâmplător și IT-stul Hugh (Nick Mohamed). Kat primește oferta polițistului Billings (Sean Bean) să lucreze sub acoperirea să prindă traficanți de țigări. dra nimeresc din lac în puț și ajung la traficantul și banditul Fly ( din nou nelipsitul Paddy Considine). Cei trei cu porecle, Șefa, Goangă și Squire (moșierul) tradus prost pajul se descurcă neașteptat și ajung la boss traficanților Metcalfe (veșnic tânărul Ian Mc Shane cu un păr negru tuci are 83 de ani!). Cei trec prin aventuri din ce în ce mai periculoase care amuză și distrează. 

Waste Land de Robert D. Kaplan

 

Waste Land - A World in Permanent Crisis este ultima carte a jurnalistului și eseistului Robert D. Kaplan.

Titlul cărții este inspirat de celebrul poem al lui T. S. Elliot cu același nume Waste Land.

Cum spune și titlul, Kaplan vede lumea de azi ca fiind în criză, din cauza crizelor de natură climatică, a războaielor, a confruntării tehnologice, a decăderii imperiilor, exemple fiind chiar SUA, sau Rusia. Problemele principale par a fi determinate de urbanizare, de dezvoltarea digitală a rețelelor sociale. 

Problemele ridicate de urbanizare, care duce la însingurare și alte probleme îmi amintește de romanele interbelice ale lui Cezar Petrescu.

Pentru a descrie lumea de azi el face comparații cu lumea de ieri, exemplul fiind Republica de la Weimar, a cărei prăbușire a condus la hitlerism și catastrofă. Pentru a argumenta folosește și cartea lui Spengler, contemporană Weimarului, Declinul Occidentului. Progresul urbanizării este însoțit și de apariția a celor două ideologii care au marcat secolul XX, fascismul și comunismul. În lumea de azi urbană se resuscitează aceste ideologii prin deformări de extremă dreapta, suveranism, MAGA, iliberalism. Conservatorismul sănătos tradiționalist se mai păstrează însă în zona rurală, dând exemplul Vermontului unde Soljenițîn și-a scris cărțile din America. Am prezentat eronat ideile acestea unui prieten și le corectez acum.  Pe de altă parte ideile de extremă stânga se manifestă prin woke și cancel culture, mai ales în mediul universitar unde cei care pun în discuție și combat aceste idei sunt excluși și marginalizați. 

Este interesant că printre ideile expuse sunt și concepțiile și strategiile militare. Kaplan evidențiază descentralizarea armatei americane unde baza sunt subofițerii care organizează desfășurarea acțiunilor în câmpul de luptă, ofițerii și generalii fiind cei care planifică la modul general  războiul.  Importanța subofițerilor este subliniată și în filmele de război de la Hollywood! Armată rusă invadatoare diferă pentru că nu are atâți subofițeri și ofițerii și generalii sunt obligați să vină în linia întâi și de aici mari pierderi de cadre superioare, ofițeri superiori și generali în acest război din Ucraina. Una din explicații ar fi că baza armatei sovietice, a subofițerilor o constituiau ucrainenii, care acum sunt în armata Ucrainei și care sunt mai eficienți pe câmpul de luptă din acest război.  Vorbind de fanatism Kaplan, care a vizitat România lui Ceaușescu la începutul anilor 80, vede o manifestație în vreme de iarnă a unei mulțimii care striga Ceaușescu pace! Este o eroare, până și organizatorii nu credeau în acea manifestație. Fanatism vedem acum în Orientul Mijlociu, palestinieni, arabi, iranienii ayatolahilor unde sunt destui să creadă încă în minciunile teocrației iraniene. 

O carte foarte interesantă, provocatoare despre lumea de azi.

Aceasta este ultima carte citită în vacanța din Grecia.

Tom Clancy's Net Force: Eye of a Drone de Jerome Preisler

 

Net Force Eye of a Drone este un roman din franciza inițiată de romanele Tom Clancy și Steve Pieczenik și scris de Jerome Preisler. Nu lipsea un roman de spionaj în lecturile mele din voiajul din Grecia. 

Este un roman sincron cu cele ce se întâmplă acum, mai ales în războiul din Ucraina și subiectul este DRONA! 

În acest roman personajul principal este Kali Alcazar. Numele duce la Spania, Alcazar palatul emirului din vremea ocupației arabe a Spaniei. Kali este o expertă hacker care este urmărită de CIA. Ea este interesată de moartea unui expert în programare german și a dispariției fiicei lui la Munchen. Aflându-se în capitala Bavariei își dă seama că este sub observația unei drone. Aceasta aparține serviciului de securitate german care coopera cu CIA, o echipă condusă de Mike Carmody și a unui comisar de la Interpol. Kali este urmărită pentru cyber criminalitate. 

Kali detectează drona și ia măsuri de protecție. Carmody  detectează din dronă că în apartamentul de la același etaj din clădirea de vis a vis era cineva care o urmărea pe Kali. Este un grup de asasini care vrea ca tânăra Kali să nu intre în contact cu cei care au informații despre informaticianul german mort.  Romanul abundă de detalii tehnice privind chestiuni informatice. Kali are o motocicletă de curse o Ducatti Diavel - Diavol! Este o mașinărie superbă, de mare viteză și culoare roșie. Urmărită simultan de asasini și de echipa CIA, ea scapă și ajunge într-un loc unde poate obține informații. Creează o diversiune dând foc motocicletei, obține un CD cu informații foarte importante, iar pe comisarul Interpol îl face erou în prinderea asasinilor.

Aventurile continuă ca să ne distrăm!

Sînt o babă comunistă de Dan Lungu

Este on carte pe care am citit-o când eram în drum spre aeroport, să merg în vacanță, deci este din cărțile vacanței în Grecia. 

Îmi amintesc de titlul acestui roman, apărut pe la începutul anilor 2000. Dar nu am citit-o atunci, însă dat fiind actualitatea românească acest roman este mai actual ca niciodată.  Dan Lungu recreează figura unei  exemplare reprezentante a nostalgiei vieții în comunism. 

Este Emilia Apostoae, venită de la țară, de undeva cred, din jurul Botoșaniului natal al scriitorului. Emilia s-a zbătut să scape de la țară, și a folosit ocaziile când mergea la mătușa de la oraș, soția unchiului ei, fratele  tatălui Emilia. Mătușa reușește să o înscrie la o școală profesională, nu mai erau locuri decât la Confecții metalice. Și așa Emilia, după ce trece prin viața la cămin, ajunge la o întreprindere de confecții metalice, care lucra și pentru export! Recunosc în amintirile Emiliei viața din comunism, și cu  muncă, dar și cu tăiat frunză la câini, sau frecat menta. Este viața cu nenorocirile cozilor, dar și a relațiilor la magazine alimentare. Ea și soțul Țucu au o fiică pe care Emilia o botează Alice, ca să nu-i amintească de țărănie și care ajunge ingineră și emigrează în Canada. Fiica Alice o chestionează pe mamă cum o să voteze, iar ea recunoaște că e babă comunistă, chiar dacă știe bine cum a fost în comunism. Ba chiar Emilia visează să recreeze un atelier, de data asta privat, care să facă ce făcea ea și colegii de muncă. Inclusiv condus de maistrul lor. Și așa află de la foste colege că acesta a fost turnător la securitate, ceea ce explică bancurile politice pe care le spunea. Individul ajunsese să fie ales consilier local la PRM, cu perspective de deputăție. 

Este de foarte mare actualitate dată fiind nostalgie clară după niște vremuri sinistre, din care ea își amintește doar că ear tânără și în putere, Nu mai spun de tinerii de la festivalul Beach, Please care au scandat Ceaușescu, Ceaușescu, sfidător, obraznic, iresponsabil și cu găuri mari în instrucția școlară care nu amintește de grozăviile teribile, pe care părinții, sau mai ales bunicii le-au trăit. 

Aș introduce acest roman în materia de studiu a elevilor, care să afle cum se trăia atunci și de ce unii mai au nostalgii. 

Vacanță în Grecia

Ca și anii trecuți ne-am decis pentru o vacanță la mare în Grecia. Și m-am gândit să schimbăm destinația, fusesem doi ani la rând în Creta, în Rethymno. Un hotel bun de patru stele, singura chestie care mă deranja era că plaja era fix la Mediterană și spre nord mergeai pe mare până la Atena. Anul trecut a fost o mare agitată în ultimele zilei ne-am trezit cu plaja distrusă de mare și am trecut la piscina hotelului.

Anul acesta m-a orientat spre Skiathos unde fusesem la Koukounaris în 2014, plaja superbă cu pini pe margine. Am descoperit că la capătul plajei spre vest pe dealul din zonă se construise între timp un hotel nou, Elivi. Și mi-am permis  aroganță, cum se spune, și am acontat un sejur la acest hotel de 5 stele. Toate bune, însă surpriza a fost programul avioanelor. În Skiathos am mers cu Tarom, care din motive economice are cele mai proaste programe de zbor. 

Am plecat pe 1 iulie, la 5.45 dimineața și ne-am întors pe 8 iulie plecând din Skiathos la 22. 20! Din punct de vedere al sejurului a fost perfect. Am câștigat așa 2 zile de plajă! Problema era că trebuia să acontăm o firmă de transport la aeroport, care venea de la Craiova. Întoarcerea a fost rezolvată de agentul de turism de la care am cumpărat sejurul, dusul era mai complicat. După tentative și înjurături Adriana a reușit rezervarea on-line. Eu aveam coșmaruri, maxi taxiul trebuia să ne ia de la stația OMV de la ieșirea spre autostradă la 12.40 după miezul nopții. Dacă nu venea mașina ce ne făceam? Tren ar fi fost, dar fusese suspendat. Mașina a venit la timp și am ajuns la aeroport, la Otopeni. Aici surpriză neplăcută, e șantier la plecări și era menținut aerul condiționat și era o frigăraie în aeroport, că lumea era echipată de vară, 

Am ajuns cam pe la 8 dimineața la hotel și ne-au invitat să luăm micul dejun. Camera o primeam însă după 3 d.a.! Așa că m-am schimbat la Spa-ul de la nivelul solului, două etaje mai jos de recepție, unde mi-am pus rucsacul și hainele într-un locker. Am coborât de pe deal scările și m-am instalat pe plajă la paturile șezlong. Erau gratuite pentru cei care erau stăteau în hotel, altfel erau extrem de scumpe, 35 de Euro, și în restul plajei 30 de Euro.

Am convins-o pe Adriana să coboare și ea la plajă. Apa era caldă și foarte limpede, roiau peștișorii pe care-i vedeam prin ochelarii de înot. Singurul impediment neplăcut a fost că, alături era un spațiu pentru sporturi de apă, skijet, șalupe, etc și apa mirosea a petrol când treceau spre debarcare. Am luat prânzul la bufetul bar al plajei care ținea tot de Elivi. Totul mi s-a apărut foarte scump comparat inclusiv cu Creta chiar, nemaivorbind de  nord Halkidiki, sau Thassos. Berea la bar era 7 Euro paharul de 400 ml. În fine suntem anunțați că este gata camera noastră. Am fost conduși de un angajat, camera era la nivelul solului unde era și Spa. În fața camerelor se vedea piscina. Ajungem în cameră, era un sistem sofisticat de deschidere al perdelelor și a luminilor. Surpriza a fost pe terasă! Nu mai era piscina aferentă celorlalte camere, era însă o cadă mare cu jacuzzi! Acest atribut îl aveau doar câteva camere de la nivelul nostru. Noi stăteam, în clădirea unde se afla recepția, puteam să primim cazare la niște vile răspândite pe deal, dar la barza chioară îi face Dumnezeu cuib și ne-am trezit cu jacuzzi. Deci era superconfort exact pentru ciocoi ca mine, care-și permisese aroganța de 5 stele.

Și așa am petrecut sejurul, dimineața la plajă la mare, după ce mâncam pe la 2 d.a. ne întorceam la cameră și mă bălăceam în jacuzzi. 

Am descoperit mergând la market, o tavernă, Souvlake, unde mai găseam și mâncare grecească de alt fel, nu doar gyros și souvlaki, adică șaorma și șiș kepbab. Am testat și ceea ce ei zic că este kebab, un fel de mic cu carne tocată îndesată, mult mai buni sunt micii românești, o recunosc și ceilalți balcanici!

În penultima zi m-am trezit cu o infecție la urechea stângă care mi-a stricat sejurul. Acasă m-am tratat la un orelist care mi-a dat un tratament cu antibiotice, care mi-a reparat inclusiv problemele cu mijlocul. 

Am petrecut și ultima zi la plajă, am mâncat la taverna Souvlake și am așteptat mașina de transfer. Șoferița ținea și ea aerul condiționat de te lua cu frig.

Am ajuns în fine la aeroport, se făcea deja check in. Am îndeplinit formalitățile, iar când am fost obligat să scot cureaua, pantalonii îmi alunecau, chestie care i-a amuzat pe polițiștii greci. Am luat și niște whisky de la duty free am urcat în avion și am ajuns la 11.3 noaptea în București.  Am așteptat mult la bagaje, am ieșit să vedem cum este cu întorsul acasă,. Eram programați pentru 2.30, dar am plecat cu prima cursă la 2.00. Am ajuns în Pitești la 3.10 și am găsit un taxi care ne-a adus acasă și la 3.30 eram deja în pat. 

Vacanța a fost de nota 10, minus problemele cu urechea.

Bourne Defiance de Brian Freeman

Este un roman care pare a fi o continuare directă a romanului Bourne Evolution, scris de același Brian Freeman. Bourne este o franciză a scriitorului de thriller hard boiled novels, Robert Ludlum. Primul lui roman Bourne Identity este scris de Robert Ludlum în 1980. Aveam o sursă care aducea romane din Occident, omul era Dan Zara, ploieștean și caragialist, jucător de șah, dar lucra și în comerț exterior. Eu îl aveam de la un prieten al acestuia cu care eram coleg de serviciu. Mi l-a împrumutat foarte puțin și am citit la el, cred că o zi. Era despre un agent secret care era în luptă cu teroristul Carlos. Romanul a fost ecranizat cu Richard Chamberlain, care a plecat dintre noi anul ăsta, la 90 de ani. Era un film în două serii care respecta litera romanului. Ulterior din 2002 producătorii au creat o franciză Bourne, cu Matt Damon în rolul principal. De asemenea, editorii de romane thriller au angajat scriitori care produc romane cu subiectul Jason Bourne. Bourne este un mare succes comercial!

Acest roman începe cu 7 ani în urmă, când Bourne cu identitate Cain, trebuie să elimine un trădător, Abel care trădase programul Treadstone al CIA. Abel mai era cunoscut și ca Lennon, ca marele muzician pop rock. Acest ticălos infernal avea ca ajutor câte o tânără pe care o numea Yoko, după soția muzicianului. Bourne află de un zbor 3142, care trebuia să ajungă de la Johannesburg la New York și care dispare. Toți cei care erau implicați în Treadstone și de acest zbor sunt urmăriți să fie eliminați. Pentru a lămuri afacerea legată de acest zbor care avea ca nume de cod Defiance, Bourne  intră în luptă cu agenți secreți și diverse organizații de securitate. Afacerea este încurcată pentru că, se pare, își băgaseră coada iranienii care voiau să se răzbune pentru moartea generalului Gholami, un șef care trimite la realul Soleimani. Pentru a rezolva acest caz este ajutat de Nova, fosta lui iubită, care-l trădase cu Lennon, dar care acum era aliata lui Bourne. De asemenea era și iubita actuală, Abbey Laurent, ziarista din Quebec, care lucra Alicia Beauvoir, romancieră, dar fost secretar de stat. Bourne rezolvă cazul, cu toate că are ocazia, nu-l execută pe Lennon, care să dea posibilitatea unei  urmări, a unui nou thriller. 

Cui îi plac romanele de spionaj îl recomand!