Vacanţă în Grecia la Skala Potamia

Ca de obicei, la sfârşitul lunii iunie merg să mă bucur de soare şi mare în Grecia. 

Un prieten mă întreabă de ce m-am oprit acum la Skala Potamia? Adriana dorea, de obicei, să schimbăm locul de vacanţă, dar şi ea a ajuns la concluzia că aici în insula Thassos este locul cel mai potrivit.  

De ce?

Pentru că este cel mai apropiat de România, pentru că apa nu este adâncă, mare este caldă în iunie, peisajul este magnific, suntem pe Golden Beach, plaja care este înconjurată de munţi cu vârfuri golaşe, care dau un aer special locurilor. Mai contează foarte mult şi gazda, coana Anastasia, proprietăreasa pensiunii Nefeli, curată şi primitoare. Dra un argument foarte greu este Sakis, patronul tavernei Korali. Este printre puţinii patroni care este în contact direct cu clienţii şi cu care an devenit prieten. Iar mâncarea este de cea mai bună calitate, stropită cu un vin sec, bun la cană de o juma de litru.

Au grijă ca după masă să fim serviţi la desert cu pepene roşu şi galben şi cu un şot de ouzo din partea casei.

Porţiile sunt pantagruelice, am luat acasă mâncare care era deja prea multă şi se cunoaşte şi la greutate după ce mă întorc acasă. Şi grecii nu cer bacşiş!

Preţurile în Grecia o fac cea mai competitivă în comparaţie cu cele din Italia, Franţa şi chiar şi Spania.

Am plecat spre Grecia pe o vreme nefavorabilă. Miercuri pe 27 iunie polua în Piteşti. Microbuzul care ne-a dus în Bucureşti a mers cu viteză foarte mare, o medie de 140 km/oră!

Am plecat cu autocarul plin, cu 65 de turişti spre Thassos. A mai plouat şi prin Bulgaria, dar la intrarea în Grecia a apărut soarele, după nişte nori groşi şi ameninţători. Când am ajuns la Keramoti, de unde se ia feribotul, tocmai se produsese o rupere de nori şi şoseaua era inundată. 

Astea au fost precipitaţiile, fără ploi pe parcursul sejurului. Am fost norocoşi, a fost soare şi ne-am bronzat, şi doar în ultima noapte a mai plouat puţin.  

 Cu noi în excursie au mai fost două foste colege de serviciu ale Adrianei, Claudia şi Elena. Ele însă au locuit la o altă pensiune. 

Pe parcursul sejurului am stat la plajă la umbreluţele de la Medousa, unde preţul cafe frappeului s-a făcut 7 euro pentru amândoi, el acoperind şi statul pe şezlonguri, la umbră.

Am făcut o excursie la Panagia - Maica Domnului, localitatea aflată în vârful munţilor. Aici am cumpărat uleiul Sotirelis, foarte bun cu care stropim salatele de acasă. Nu am mai găsit magazinul de icoane, se închisese!

Am făcut câteva poze pe care le-am trimis prietenilor şi cu acest prilej  am aflat că amici de ai noştri erau în Grecia pe lângă Skiatos, cu un iaht. Suferiseră de pe urma furtunilor care au traversat Grecia în săptămâna precedentă sosirii noastre. Aşa că ne tot uitam pe la iahturile care opreau în golful de la Golden Beach, dacă nu cumva au ajuns şi ei aici! Nu au ajuns până la noi.  

Programul de plajă a fost intens, aşa că în prima zi am suferit de insolaţie. Oricum ne-am bronzat bine de tot. Am înotat pe marea care nu a avut valuri în sejurul nostru şi am citit la greu, pe hârtie şi pe tableta, pe care mai aflam şi ştiri de acasă. 

În toată perioada am fost ocupat de al 5 d.a. amiaza de fotbalul de la campionatul mondial. Meciurile de la 5 le vedeam la pensiune, la un televizor plat, dar cu ecran mic, di cauza căldurii de afară. Culmea! În cameră era plăcut, aşa că n-am avut nevoie de aer condiţionat.  Aşa că seara mă duceam o cofetărie unde patronul grec este însurat cu o cehoaică şi are bere Pilsner Urquell şi Budweiser la halbă. Astfel mi-am amintit de tinereţea pe plajele autohtone, unde se găsea bere cehoslovacă, est germană şi poloneză, superioară berii noastre.  

 Toate lucrurile plăcute au un sfârşit şi pe 6 iulie am revenit în România, cu inconfortul dormitului pe sponci în autocar.

La Limenas - Thassos City am stat vreo 2 ore cât autocarul a făcut turul insulei să ia turişti. 

Am remarcat după 9 ani că trotuarele reau refăcute şi aranjate şi din banii turiştilor români care abundă în Thassos. La Skala Potamia erau cred că peste 60%, mai erau sârbi, ceva englezi şi germani. M-am convorbit cu nişte basarabeni care erau rezervaţi cu viitorul unirii noastre. Pe plajă am auzit şi ruseşte, probabil ruşi din Basarabia? 

Am revenit cu un microbuz la Piteşti care a mers cu 160 km/oră în medie pe autostradă şi am ajuns la gara Piteşti în mai puţin de oră plecând de la Academia Militară!

Şi aşa s-a sfârşit vacanţa noastră la mare.