Romane de Patrick Modiano

Cred că de Patrick Modiano am auzit la emisiunile Monicăi Lovinescu prin anii '70.

Nu am citit până acum ceva de acest romancier francez care a fost încununat în acest an cu premiul Nobel pentru Literatură.

Am găsit la bibliotecă un volum cu două romane scurte ale lui Modiano: Călătorie de nuntă/Fotograful.

Cum scrie Modiano?  Este un romancier clasic în vremea Nouveau Roman din anii 60, când a debutat. 

Romanele lui Modiano se învârt în jurul vremurilor ocupaţiei hitleriste a Franţei, când multe destine au fost frânte, mai ales a unor refugiaţi care să scape de agresiunea nazistă.

Primul roman: Călătorie de nuntă se referă la avatarurile unui cuplu Ingrid Teyrsen o tânără de 16 ani şi Rigaud un tip mai în vârstă de cât ea în Nice în vremea războiului. Se pare că daneza Ingrid avea rădăcini evreieşti şi putea fi închisă în lagăr. Astfel Rigaud o salvează prin această căsătorie şi ajung în zona neocupată de nazişti din sudul Franţei sub jurisdicţia guvernului de la Vichy. Autorul povesteşte de întâlnirea cu acest cuplu, mult mai târziu prin anii 60-70 la Saint Tropez. Apoi după mulţi ani autorul în trecere prin Milano, află din ziare că la hotelul la care a stat se sinucisese Ingrid. Revenit la Paris, autorul se ascunde de soţia lui Anette şi începe să caute apartamentul cuplului Rigaud. Îl găseşte şi află că era gol de mult timp, dar portarul îl închiria. Se mută acolo şi povestea devine ciudată, autorul tinzând să se confunde cu Rigaud şi să retrăiască vremurile războiului. Romanul este şi o poveste a Parisului, eşti plimbat prin cartiere ale acestuia, atmosfera tinzând să pară similară cu cea din povestirile lui Eliade, ale unui Bucureşti secret şi obscur.

Similar este romanul Fotograful. Aici autorul îl întâlneşte fotograful Janssen, belgian refugiat în Franţa în vremea războiului şi care lucrase cu un mare fotograf, Robert Capa, evreu maghiar care a devenit celebru în perioada interbelică. Autorul se întâlneşte cu Janssen în 1964, abordat de acesta când acesta era împreună cu prietena lui. Se leagă o prietenie şi autorul începe să-i claseze fotografiile. Janssen este un tip ciudat care dispare fără să spună unde este. Autorul cunoaşte un cuplu de Meyendorff care ulterior au părăsit Franţa, şi autorul pleacă în recunoaştere să le găsească casa unde stăteau în jurul Parisului. Şi aici amintirile războiului se împletesc cu visurile autorul care încearcă să retrăiască acele momente. 

Scriitura lui Modiano se apropie de ale suprarealiştilor, este o atmosferă onirică ce mi-a amintit şi picturile lui Paul Delvaux şi de filmele fiului Alain.

Sper să mai găsesc romane traduse din Modiano.