Festivalul de teatru de studio de la Davila Piteşti, duminică şi luni

Duminică şi luni a continuat festivalul de teatru de studio în a XVIII-a sa ediţie. Cestiunile importante la ordinea zilei m-au făcut să scriu mai târziu despre piesele pe care le-am vizionat, aşa că am să fac un singur calup cu zilele de duminică şi luni.

Şcoala de proşti de Mircea M. Ionescu Teatrul Tudor Vianu, Giurgiu

La Giurgiu nu treci doar în Bulgaria când vrei să ajungi în Grecia, dar poţi merge şi la teatru. Trupa din Giurgiu se numeşte Tudor Vianu şi se află sub direcţia cunoscutului comentator de sport, umblat şi pe meleaguri americane, Mircea M. Ionescu. El este pe deasupra şi dramaturg. Şi a scris o comedie amară inspirată din realitatea directă şi recentă românească. A devenit o realitate o majoritate

dintre absolvenţii de liceu nu mai reuşesc să treacă examenul de bacalaureat. Pe această temă se dezvoltă acţiunea piesei, având în

centru doi tineri căzuţi. Unul, Boss (Alexandru Mike Gheorghiu de la Nottara) visează să ajungă profesionist de badmington???!!!, iar

prietenul Nico (Mihai Rîpan) vrea să devină un virtuoz al

ţambalului, el fiul unui chirurg faimos. Ei nu sunt proşti sau tâmpiţi, după expresia binecunoscută a unui politician de la noi,sunt doar rebeli şi neadaptaţi. Apare şi tatăl lui Boss (Alexandru Georgescu

Teatrul Naţional), instalator pe la ambasade străine? adică ceva cu iz de securist şi şefa comisiei de bacalaureat (Maria Teslaru Teatrul

Naţional), o acritură cu aer pesedist care taie orice aluzie privind plagiatul. Trimişi la biroul Forţelor de Muncă dau şi de o fluşturatică (Gabriela Munteanu), clar ajunsă pe pile într-un loc complet nepotrivit pentru cerinţele postului.  Piesa reflectă în registrul comic dezorientarea din societatea românească şi spectatorii aflaţi chiar pe scena Sălii Mari improvizată studio au aplaudat meritat pe artişti. În final m-a abordat chiar autorul şi mi-a strâns mâna, îi plăcuseră reacţiile mele din timpul piesei.

Mondeni-tăţi 2 Teatrul Coquette Bucureşti 

Îmi reamintesc că am văzut o primă parte a acestui spectacol de tip tocşou cu vedete autohtone acum doi ani. Regizoarea Ingrid Bonta

ajutată de Pavel Bârsan pe post de moderator, comper, intervievator invită în scenă diverse fufe cu aer de vedete,

popularizate în tabloide de succes de tipul lui Click!

Vedetele interpretate de două talentate actriţe Ruxandra Bălaşu, pe

care mi-o reamintesc de la spectacolul trecut şi Laura Voicu. Prima

interpretează rolul de ingenue, ochi alunecoşi, inimă zburdalnică, iar cealaltă de vampe, unele cu aer de intelectuale. Cea mai comică

situaţie este când apare vampa transformată în moldovancă aprigă şi soacra ei, fost ingenuă transformată într-o băbătie vicleană. 

A fost şi un intermezzo cu o reclamă tâmpită cu CFR şi spălatul.

Recunosc că la un moment dat mi-a pierit tot râsul, gândindu-mă că realitatea turului II al alegerilor prezidenţiale, mă va arunca în epoca pontificată, după nişte ştiri pe surse care spuneau că Ponta se alege. Realitatea politică de după piesă era alta şi până la urmă binele înfrânge răul.

Taina Mânăstirii de John Pielmaier Teatrul de Arte Deva 

 Piesa s-a jucat din nou în studioul improvizat de pe scena Sălii Mari a Teatrului Davila. Piesa este o parabolă de spre iubirea de Dumnezeu şi pune în discuţie imaculata concepţiune. La o mânăstire vine în anchetă o doctoriţă psihiatru care investighează

naşterea şi moartea unui copil conceput de una din tinerel călugăriţe. Doctoriţa are discuţii extinse de sora şefă despre misterul conceperii şi morţii copilului. De fapt psihiatra foloseşte hipnoza ca să afle secretul şi evident nu află nimic. Nu mi s-a părut mare scofală cu tot efortul celor trei actriţe notabile: Isabela Hasa, Cristina Lazăr şi Adriana Sâncrăian.

Sex, Drogs, Gods & Rock'N'Roll Compania Aradi Kamaraszinhaz - Arad

Această piesă este un melanj one man show pe texte de Eric Bogossian şi Jose Saramago. Timp de o oră remarcabilul actor Harssany Attila susţine un monolog pe mai multe personaje.

După cum am cercetat netul Sex, Drogs & Rock'n'Roll aparţine dramaturgului şi actorului Bogossian, iar vocile lui Moise, Noe, Cain aparţin lui Saramago.

Piesa prezenta un impediment pentru spectatorii români fiind vorbită în ungureşte şi trebuind să descifrăm subtitlurile care simţeam că nu întotdeauna băteau cu ce spunea actorul. 

Partea cea mai consistentă este cea droguri şi sex. Este şi o diatribă care citită te umplea de jenă, bine ca a fost spusă-n ungureşte, altfel ne ofilea urechile. 

Dar performanţa actorului a fost cu totul remarcabilă.