A House of Dynamite și Killing Eve

Azi vă propun un film și un serial.

A House of Dynamite 

Acest film este un thriller politic care m-a copleșit, la fel ca Anul Nou care n-a fost. L-am văzut aseară pe Netflix și am fost dărâmat. Pentru că și eu m-am aflat cumva în fața unor situații nu neapărat similare, dar din aceeași zonă de interes. Filmul este despre o lansarea a unei rachete intercontinentale nucleare ICBM dintr-o zonă neprecizată, căreia nu i-a fost detectată lansarea și care se îndreaptă spre SUA. Rachetele antirachetă ratează și racheta își continuă nestingherită traiectoria care va lovi zona Chicago. Filmul regizoarei Kathryn Bigelow surprinde reacția autorităților în fața pericolului iminent. Maiorul Gonzales (Anthony Ramos) comandantul sistemului antirachetă care eșuează interceptarea este disperat, cum și Secretarul Apărării Baker se întreabă cum un sistem care a costa 50 de miliarde de dolari a fost incapabil să distrugă racheta nucleară, care în 20 de minute va lovi zona Chicago. Militarii în frunte cu generalul Brady încearcă să-l convingă pe președinte (POTUS Idris Elba) să contraatace la rândul lui cu arme nucleare. Consilierul Baerington care are o convorbire cu ministrul de externe rus, care se consultase cu chinezi neagă orice implicare și insistă la președinte să nu ia nicio măsură de răspuns. Este interesant că jumătate din film președintele nu apare pe ecrane, ear la o acțiune de caritate cu mici baschetbaliști. În final președintele se consultă cu comandorul care are servieta nucleară și este invitat să aleagă țintele. Ecranul se întunecă și suntem într-un final nedecis. Ce vor face factorii responsabili? Aceasta este întrebarea pe care o pune filmul într-o realitate politică diferită de Războiul Rece unde Distrugerea Mutuala Asigurată (MAD)  a menținut armele nucleare departe de utilizare. Sunt acum mai multe țări, în primul rând Rusia, dar și China, Coreea de Nord, Iranul care pun în discuție supremația SUA. 

Și eu, cum spuneam am fost printre foarte puținii care au fost martorii sosirii norului radioactiv de la Cernobîl în România pe 2 mai 1986. Eram în tura de după amiază și în jurul orei 16 dozimetria reactorului TRIGA de cercetări a indicat creșterea dozelor radioactive de mii de ori. Atunci la Pitești autoritățile au dat ordinul ca să se alimenteze populația cu apă doar din surse acoperite și nu din fântâni deschise.

Filmul a trezit foarte multe reacții pozitive, am citit și un articol scris de Tolontan, pentru că se petrec evenimente care ne pot afecta viața. Îmi amintesc că în presa românească din 1962 nu s-a suflat nicio vorbă de Criza rachetelor din Cuba. Puteam muri, fără să avem habar.

Killing Eve

Serialul mi-l recomandase Vlad și am început să-l văd. După primul sezon vizionat am avut impresia de deja vu! Îl văzusem și nu m-a entuziasmat, cum nici următoarele trei nu mi-au produs o impresie favorabilă. 

Personajele principale sunt Eve (Sandra Oh) care este o analistă de la MI5 și care vrea să lămurească niște crime nerezolvate. Este dată afară de șeful ei  care de fapt colabora cu rușii și este preluată de Carolyn Fiona Shaw) care conducea un departament din MI6. Criminala este Villanelle (Jodie Comer o actriță extrem de frumoasă), de fapt rusoaica Oksana. La un moment dat totul devine neclar, se produc crime inexplicabile și nu sunt revelați autorii. Eve o înjunghie pe Villanelle, a ceasta la rândul ei o împușcă pe Eve fără să o omoare. Între cele două femei se declanșează o reacție puternică, o obsesie. Apar spioni ruși, se resuscitează amintiri cu anarhiști din anii 70 grup în care se infiltrase tânăr Carolyn. Cele trei eroine descoperă că cei care ordonau crimele erau un grup numit Cei 12, trimitere la anarhiști, dar și cei 12 apostoli.