From Babel to Dragomans este o culegere de articole scrise de istoricul englez Bernard Lewis. Acesta este de origine evreiască și din copilărie a fost atras de limbi străine. A învățat ebraica Torei, apoi araba, aramaica și alte limbi clasice ale Orientului Mijlociu. De la el am aflat ceva foarte interesant. În privința cărților sfinte, Tora - Vechiul Testament ca și Noul Testament nu au probleme de traducere. Tora a fost tradusă în greacă, Septuaginta pentru a fi înțeleasă de evreii elenizați, ca și Noul Testament care pare a fi o traducere inițială din aramaică în greacă și apoi Vulgata latină a Sfântului Ieronim. Deci atât evreii cât și creștinii nu au avut probleme ca aceste cărți sfinte să fie traduse din limba originală a acestor cărți sfinte.
În schimb arabii nu au dorit Coranul să fie tradus. Cum se observă, atât Orientul Mijlociu cât și Africa de Nord estre vorbitoare exclusiv de arabă, cu variații regionale, deci nu este nevoie de traducere. Chiar dacă ulterior popoare islamice importante sunt turcii și persanii se pare că s-a folosit originalul arab al Coranului. Turcii otomani, atunci când au ajuns un mare imperiu și au avut contacte diplomatice cu europenii a fost nevoie de traducători. Traducătorii au fost inițial, în secolul XV-XVI evreii sefarzi alungați din Spania ajunși în Imperiul Otoman. După aceea aceștia au fost înlocuiți de armeni, dar mai ales de grecii din Fanar. Limba diplomației în perioada Evului Mediu până prin secolul al XIX-lea a fost italiana. Probabil că venețienii care erau comercianți acceptați ai otomanilor au impus ca limba diplomației să fie italiana. Așa că atunci când au apărut relații diplomatice între marile puteri Europene, Anglia, Franța, Imperiul Habsburgic și ulterior Rusia era nevoie de traducători. Diplomații europeni traduceau scrisorile lor în italiană și fanarioții greci - dragomanii traduceau din italiană în turcă. Problema era că atunci când erau probleme grele, sensibile, declarații de război, traducătorii greci fanarioți supuși otomani nu traduceau corect aceste amenințări, de frica represaliilor stăpânilor otomani și apăreau probleme. Chiar Tratatul de la Kuciuk Kainargi avea o versiune în turcește și alta destul de diferită în rusește. Între dragomanii din secolul al XVIII se distingeau Mavrocordații care vor deveni principi fanarioți în Țările Române. Dragomanii traducătorii greci vor dispărea după Răscoala Greacă din 1821. Probabil că asta este un motiv pentru care Mozart în secolul XVIII a scris multe din operele sale în italiană ca urmare și a faptului că era limba diplomației, vorbită de nobilime, în plus de prestigiul operei italiene. Italiana a fost înlocuită din secolul al XIX ca limbă a diplomației de franceză, din cauza prestigiului european al lui Napoleon. În secolul XIX țările de cultură minoră precum Țările Scandinave au devenit cunoscute prin marii scriitori precum Strindberg, Ibsen, Kirkegaard prin intermediul traducerii în germană, care era vorbită de nobilimea scandinavă și ca urmare a luteranismului adoptat de scandinavi. Germana s-a impus ca principala limbă a științei până la Al Doilea Război Mondial, datorită marilor oameni de știință germani, care primeau premiile Nobel.
După Al Doilea Război Mondial ca urmare a prestigiului și puterii militare, culturale și economice a Americii, limba engleză s-a impus ca lingua franca a lumii.
Însă reluând, este clar de ce a rămas vorba traduttore traditore, de la dragomanii fanarioți greci care traduceau greșit cu intenție pentru diplomația otomană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu