Un film și o carte din Al Doilea Război Mondial

Tocmai citesc o carte de spionaj The Swiss Spy de Alex Gerlis care s-a specializat în romane de spionaj din Al Doilea Război Mondial.  Întâmplător, am găsit și un film realizat de Guy Ritchie The Ministry of Ungentlemanly Warfare tradus ca Ministerul războiului fără mânuși. Filmul mi-a amintit de Inglorious Basterds al lui Quentin Tarantino.

The Ministry of Ungentlemanly Warfare

Ne aflăm la începutul războiului, când în Atlantic se ducea o luptă îndârjită între submarinele germane și navele de război britanice. Acestea împiedicau transportul de bunuri și ulterior trupe americane în Marea Britanie. Winston Churchill fondează Special Operation Executive, care aici în film este redenumită ca The Ministry of Ungentlemanly Warfare. Aceasta pune la cale o operațiune de sabotaj a aprovizionării submarinelor germane în insula spaniolă Fernando Po. Operațiunea Postmaster pusă la cale de britanici este desfășurată de o echipă de comando alcătuită din ofițeri britanici, dar și un norvegian, interpretat de Alan Ritchson (interpretul lui Reacher din noile seriale), expert în trasul cu arcul cu lovituri mortale. Șef este Gus March Phillips (Henry Cavill) acompaniat de Geoffrey Appleyard (Alex Pettyfer). Ei sunt îmbarcați pe o navă suedeză de pescuit cu pânze. Pe insulă ajung Marjorie Stewart și africanul Heron să-i îmbrobodească pe nemți. Scopul este să captureze nava de aprovizionare italiană Duchessa D'Aosta și două remorchere. Șeful nazist Heinrich Luhr se prinde că Marjorie ar fi evreică și vrea să o execute, dar este el ucis de Marjorie. Acțiunea de comando reușește, nava de aprovizionare este capturată, nemții mor ca muștele sub focul britanicilor și nava este predată marinei militare britanice. Și acolo este Pound, un amiral tâmpit, adversar al lui Churchill care îi arestează pe cei din grupul de comando. În final Churchill îi decorează pe agenți și așa submarinele naziste nu mai pun în pericol navigația pe Atlantic între SUA și Marea Britanie. Operațiunea Postmaster a existat sunt prezentate portretele agenților implicați în această acțiune din vremea războiului, care sunt decorați cu Victoria Cross. 

Recomand filmul amatorilor!

The Swiss Spy

Britanicul Alex Gerlis este specializat în romane de spionaj din Al Doilea Război Mondial. Personajul principal este Henry Hunter. Hunter este un englez al cărui mamă, după moartea tatălui lui s-a recăsătorit în Elveția. Așa el a devenit Henri Hesse, după tatăl vitreg elvețian. Așa că este posesor a două pașapoarte valabile, britanic și elvețian. Suntem în 1939 și Henry încearcă să plece în Elveția cu o moștenirea unei mătuși în valoare de 6000 de lire sterline! Căpitanul Edgar de la serviciul secret britanic îl șantajează și îl convinge să devină spion în slujba Majestății Sale Regele Marii Britanii. Britanicii știau că Henry avea aplecări spre stânga și spionul sovietic Viktor îl convinsese anterior să spioneze pentru bolșevici. Faptul că a devenit spion britanic era deja un plus pentru bolșevici. Viktor îl implicase anterior, pe la începutul anilor 30, să se introducă într-o familie de troțkiști care îl finanțau pe Troțki în exil. Bolșevicii îl capturează pe tatăl, care era bancherul lui Troțki și-l conving să dea banii lui Troțki înapoi URSS că altfel îi omoară familia. Bancherul se supune, dar spionii bolșevici îi execută pe toți și Henry este foarte  afectat pentru că fiica cea mare a familiei Roza se apropiase mult de el. Dar continuă colaborarea cu Viktor care-l numește synok - fiu. În finalul anului 1939 britanicii, adică Edgar îl trimite pe Henry într-o misiune în Germania la Essen să cartografieze uzinele de război. Aici el omoară un bătrân bijutier care își dă seama că este spion. De fapt romanul este dominat de atmosfera de suspiciune, de teamă, de groază exercitat de regimul lui Hitler și represiune sălbatică contra evreilor. Misiunea are succes, dar în primăvara lui 1941, Henry este trimis din nou în Germania, fiind curierul unei bănci Leu din Elveția la Berlin la Reichsbank să aducă de la un bancher german  documente care atestau planul Barbarossa de invazie a Uniunii Sovietice de către Hitler. El reușește să-l aducă în Elveția și pe Alfred, fiul bancherului german de la Reichsbank, care era fiul fostei soții evreice. Documentul ajunge la ruși prin intermediul lui Henry. După aceea britanicii sunt nemulțumiți și inventează un alt document acre să spune că acțiunea rămânea în suspans, din cauza condițiilor care impuneau invazia Uniunii Sovietice, care să-l liniștească pe Stalin. Henry în această misiune încearcă să salveze pe fosta soție Roza (tot Roza!) a bancherului german și fiica ei din  a doua căsătorie. Asta nu respectă ceea ce se convenise în misiune. Totul se termină prost pentru Roza și fiica ei, Henry ajuns în Elveția este disperat și britanicii găsesc o soluție să scape de el. Asta este logica spionajului, nu există milă. Un roman bun și interesant care completează lecturile mele despre acele vremuri teribile în care Gestapo își făcea de cap în Germania și țările ocupate. Îl recomand cititorilor!

The Match de Harlan Coben

Titlul acestui roman se traduce prin Potriveală! Nu meci ca la fotbal. Este un roman polițist foarte încâlcit, adaptat la realitatea digitală de acum, la rețelele sociale, la reality show-uri.

Eroul este Wilde, un om de 35 de ani care a fost găsit în pădure la vârsta de 5 ani. După ce este găsit este crescut în cadrul unei familii care se ocupa foarte bine cu creșterea copiilor abandonați și ajunge un om normal. Este un om retras, se pare că a lucrat în misiuni secrete, trăiește în pădure, dar și în societate. Fiind frământat de originea sa și-a dat datele ADN pe situri care pot stabili asemănări. Wilde era bun prieten cu David, care   a declanșat căutările lui pădure când ambii aveau 5 ani. David a murit în urmă cu vreo 10 ani într-un accident și Wilde se ocupă și este mentorul lui Mathew, fiul lui David. Mama lui David este Hester Crimstein care este avocată. Wilde are surpriza că ADN lui se potrivește cu al unui domn din Las Vegas care îi poate fi tată. Wilde se duce la Las Vegas și îl interpelează. Acesta recunoaște că i-ar putea fi tată. Acesta în tinerețe fusese în armată peste hotare. Înainte de a se însura cu actuala soție cu care are trei fiice a avut o perioadă în care și-a făcut de cap s-a culcat cu mai multe femei, fiind la Barcelona, între care și cu o americancă, care ar putea fi mama lui. Decid să se revadă, dar Wilde renunță. Între timp mai găsește un alt anunț care că ar putea avea asemănări, cu un anume PB care își păstrează anonimitatea, și care iar putea fi văr. Rolla, sora lui dintre copiii abandonați este o expertă IT și-l ajută cu chestiuni de pe internet. Ea identifică PB&J ca fiind Peter Benett și Jenn, un cuplu care a cunoscut gloria într-un reality show, în care, în finală Jenn l-a ales pe Peter iubit și cu care s-a căsătorit. Dar între timp Peter Benett a dispărut de câtva timp. El a devenit obiectul unei campanii de ură pe rețelele de socializare, ca urmare a dezvăluirilor lui Marnie, sora lui Jenn, că i-ar fi făcut avansuri. Wilde începe să-l caute, are un mesaj unde spune cum că el ar fi decis să se sinucidă. 

Totul se complică, apar niște crime, unii din cei care creau mesaje de ură sunt asasinați, povestea cu așa zisa afacere de agresiune a lui Peter Benett asupra lui Marnie este dubioasă. 

Romanul arată cât de nocive sunt interacțiunile pe rețelele de socializare, apoi de trecătoare sunt gloriile protagoniștilor din reality showuri. 

Erezie de Catherine Nixey

Am cumpărat această carte în ideea că se ocupă de ereziile apărute în în cadrul creștinismului. O mare dezamăgire. Știam că Nixey mai publicase o carte extrem de controversată Epoca întunecării. Cum a distrus creștinismul lumea clasică. Acesta acuza religia creștină că a distrus  vestigiile antichității greco romane. Am crezut că s-a lecuit și că face o analiză a ereziilor creștinismului. Nu s-a lecuit, dimpotrivă! Nixey este fiica a doi foști catolici, călugăriță și călugăr și nu știu cum a prins o mare ură pe creștinism. Și aici în erezie se dezlănțuie. Citează din niște apocrife dubioase cum că Isus ar fi ordonat ucideri, că ura pe copii. Îl face magician de doi lei, un fel de profet dubios, vindecător. Găsește contemporani care ar fi semănat cu Isus, Apollonios din Tyana, sau Asclepios, care era un mare vindecător, considerat zeul medicinei. Face mereu apel la Celsus, un critic al creștinismului combătut de Origen și ale cărui considerații sunt cuprinse în cărțile lui Origen. Găsește culte și credințe care seamănă cu creștinismul, dar asta în detrimentul creștinismului. Apoi când religia creștină devine în 313, religie de stat sub Constantin cel Mare era după perioada cât creștinismul era martirizat, existau deja multe erezii care l-au surprins și pe împărat și din acel motiv a organizat primul Conciliu de la Niceea care să ordoneze și să fixeze religia creștină. Cartea are multe referințe la documente apocrife, cum sunt cele din Egipt de la Nag Hamadi care dau o perspectivă cumva diferită a creștinismului. Nixey este supărată că religia creștină a respins textele filosofiei antice grecești, cu toate că, de exemplu Aristotel a fost integrat creștinismului. 

Nixey putea scrie o carte interesantă discutând sectele și ereziile apărute în creștinism, dar s-a ocupat să pună într-o lumină urâtă pe Isus și religia pe care a fondat-o.

Catherine Nixey este o apostată, vrea să demonstreze că religia creștină a făcut doar rău, exemplificând cu războaiele religioase ulterioare apariției protestantismului și a inchiziției.

A fost doar o lectură distractivă, cam pierdere de timp, dar m-am enervat să o citesc până la capăt!

Sofia Carson, noua vedetă a filmelor melodramatice de la Hollywood

La recomandarea unui prieten am văzut pe Netflix mai multe filme melodramatice cu actrița Sofia Carson. Sofia Carson este o frumoasă brunetă de origine columbiană, dar americană ca cetățenie. Ea a fost interpreta principală a acestor filme având ca parteneri doi tineri actori frumoși britanici amândoi. 

Am să le prezint în ordinea vizionării, primul My Oxford Year, apoi Purple Hearts.

My Oxford Year

Este un film inspirat după un roman scris de Julia Whelan. Dar pentru mine, cei de la Hollywood și Netflix au ales acest roman care seamănă leit cu marele succes la lui 197, Love Story!

Ana de la Vega - Sofia Carson, după studii de succes în MBA și un post la Goldman Sachs, își ia un an liber înainte de a se angaja în profesie, să studieze la Oxford poezia victoriană. În ambientul special al Oxfordului, pe care l-am vizitat de două ori, Ana simte că este locul potrivit unde poate să-și satisfacă această plăcere, poezia victoriană a secolului XIX britanic. Aici ea vine să studieze cu profesoara Styan.  Are însă surpriza că acest curs va fi suplinit de doctorandul Jamie Davenport (Corey Milchreest), un tânăr pe care-l cunoscuse anterior în împrejurări neplăcute. Între cei doi se naște o frumoasă poveste de iubire. Jamie este în relații foarte reci cu tatăl său, mama sa, Antonia este Catherine Mc Cormack ajunsă și ea la o vârstă matură. colegii săi sunt tineri și tinere urâte ca-n filmele englezești. Ana află că Jamie a avut un frate care a murit de cancer. Jamie o duce în mașina sa Jaguar acasă la părinți și surpriza este că familia Davenport este o familie de nobili, un strămoș îl ștergea la cur pe regele Angliei. Imensul palat găzduise pe Regina Elisabeta unde era prizonieră Mary Stuart, Queen of Scots. dar surpriză și Jamie suferea de o formă rară de cancer și urma să moară. Jamie visase să o ducă pe Ana într-un tur european. Primul loc Parisul, unde să se îmbete pe malul Senei, apoi la Amsterdam, în cartierul red lamp unde se află o bisericuță specială, după care la Veneția unde să înnopteze într-o gondolă, și în final în Grecia pe malul Mării Egee, la templul lui Apollo și apoi să înoate în mare. Din nefericire Ana face acest tur de una singură. Să nu-mi spuneți că nu este Love Story, dar invers, aici băiatul moare! 

Purple Hearts

Purple Hearts a fost un succes instantaneu în 2022, când a fost lansat pe Netflix. 

Aici Sofia Carson - Cassie este cântăreață și barmaniță. Este de origine mexicană în Los Angeles cu idei progresist, socialiste. Are o mare problemă de sănătate, este diabetică și are nevoie de injecții cu insulină, însă asigurarea nu-i acoperă medicamentele. Așa că vrea să se mărite de conivență cu prietenul ei din copilărie, negrul Frankie. Acesta este însă într-o relație cu mulatra Riley. Așa că până la urmă se mărită cu Luke - Nicholas Galitzine. Și Galitzine este un actor britanic, dar se pare că nu are legături cu boierii ruși cu acest nume. Frankie și Luke sunt înrolați în infanteria marină și urmează să meargă în Irak. După cununia civilă, între cei doi are loc o noapte de dragoste. Cassie îi compune o melodie frumoasă despre cum îl așteaptă să se întoarcă din război. Inevitabilul are loc și Luke este rănit la un picior, în incident prietenul lui Frankie este omorât. Luke se reface greu. Înainte de a se înrola era dependent de droguri și dator unui traficant, care-l pârăște că relația lui cu Cassie este de conivență. Luke își ia vina asupra lui ca să nu fie implicată Cassie și este trimis la pușcărie. Cassie își dă seama că îl iubește pe Luke și ajunge înainte de a merge la închisoare să-i spună că-l așteaptă. Lumea plânge , toți plâng, doar eu sunt nelămurit cum pâra unui traficant de droguri este luată în serios de armată americană! 

Life List

Acesta este ultimul film vizionat cu această vedetă Netflix a filmelor melodramatice. Sofia Carson este în acest film Alex Rose, o tânără căreia mama îi moare de cancer. Normal, că începe o nouă melodramă. Sofia are doi frați mai mari și la citirea testamentului are o surpriză cam neplăcută. Ea nu moștenește nimic! Tânărul avocat testamentar, Brad (Kyle Allen) îi înmânează un plic și un CD. În plic ea găsește o listă de dorințe pe care o scrisese la 13 ani. Mama ei îi face o propunere ciudată să bifeze dorințele pe care le ale și cu o dorință bifată mai primește un nou CD de la Brad. Alex se ceartă cu iubitul din acel moment autor de video jocuri, care un singur, are un cocoșel bine dotat. Prin Brat se angajează profesoară la o școală cu tineri cu probleme sociale și aici de psihologul Garett Taylor cu care cuplează. Actorul este Sebastian de Souza, englez, care se recunoaște după accent. Încercă să se reapropie de tatăl ei, cu care era ceartă, află niște noutăți nu prea plăcute. Reușește să interpreteze Clair de lune de Debussy la pian, citește Moby Dick, joacă baschet cu o vedetă Knicks, Patrick Ewing, un gigant!  În final bifează toată lista, se cuplează cu Brad, inimă zburdalnică! și primește moștenirea. 

Filmele astea romantice cu iz melodramatic, au o caracteristică, sunt foarte bine și credibil făcute. Gata cu filmele de acțiune!

Cărți, filme, muzici și alte distracții în comunism editor coordonator Dan Lungu

 

Dan Lungu, care a devenit unul din scriitorii mei preferați a alcătuit un volum despre viața intelectuală din comunism.  Așa că a adunat contribuții unor autori, scriitori sau altceva despre amintirile lor din comunism. În majoritate, autorii contribuțiilor erau elevi, în școala primară, gimnaziu, sau liceu. Toate, dar toate amintirile despre comunism sunt negative, ce deosebire față de ce spune concluziile sondajului INSCOP. În primul capitol sunt amintiri despre cărți. Sunt cei care descoperă fericirea de a citi, mai ales ale unor copii de atunci provenind de la țară. Un tânăr își amintește cum a primit de la părinți 100 de lei să-și cumpere pantofi și el îi cheltuiește pe cărți și își ia niște teniși de proastă calitate și preț redus. Cela mai distractive sunt amintirile despre video. Prin anii 80, când prin rețeaua de cinema nu se mai puteau filme occidentale, a venit ca alternativă videocasetofonul. Știu și eu un coleg care și-a vândut videul și telecolorul și a cumpărat în schimb o Dacia 1300! Erau la modă vizionările a video prin locuri publice, teatre, case de cultură. Au fost interzise și au început vizionările particulare. Se vedeau filme de acțiune, cu Cichicean!? Jackie Chan, Bruce Willis, Chuck Norris. Unul își amintește cum un întreprinzător conectase toate apartamentele la videul lui și le dădea la toți filme. Cel mai complicat ear când copiii erau trimiși la culcare, când apăreau filme în care oameni săraci renunțau la haine. 

Sunt și celebrele manifestări pionierești menite să spele creierele copiilor cu propaganda ipocrită a Iepocii de Aur.

Apoi pasiunile muzicale crae cotropeau tinerii de atunci, care făceau rost de discurile de vinil ale marilor trupe de rock britanice și americane.

Cartea trezește nostalgii după vremea adolescenței, tinereții și cam atât. Comunismul a fost în faza finală o mare mizerie!

Ballard serial

 

Ballard este un nou serial inspirat din romanele lui Connelly. Este subiectul romanului Desert Star. 

În serialul Bosch Legacy sezonul 3 subiectul era concentrat în ultimul episod. 

În acest serial care dezvoltă subiectul romanului amintit, dar și alte acțiuni care nu erau cuprinse în roman. 

Renee Ballard interpretată de frumoasa asiatică Magie Q, cu mamă vietnameză și tată european, este o detectivă de la LAPD,  poliția Los Angeles este numită șefa unui grup de voluntari care să rezolve cazuri vechi nerezolvate. Din acest grup fac parte Ted Rawls, responsabil al unui grup de pază și prieten cu consilierul primăriei LA Jake Pearlman, la a cărui sugestie se înființează acest grup. Apoi sunt Coleen Hatteras, expertă IT și clarvăzătoare. Robert Laffont este un fost polițist.  Mai este Marina Castro, internă la LAPD pe cale să devină polițistă și negresa Samira Parker, fostă polițistă, care se decide să revină în poliție. Surprinzător nu este cooptat Bosch, care apare totuși în serial în câteva secvențe.

Ballard studiază uciderea nerezolvată a surorii lui Pearlman. În timp grupul rezolvă și alte  cazuri. Este vorba de un grup de polițiști corupți care sunt furnizori de arme pentru un cartel mexican. condus de Anthony Driscoll, fost polițist. Grupul este preluat de alt polițist care a avut relații complicate cu Ballard și Parker. Este descoperit și ucigașul unui elev coreean,  mai este găsit și un copil al unui tip ucis de cartel. În fine se rezolvă și alte cazuri. Criminalul care a ucis-o pe sora lui Pearlman este altcineva decât în roman. 

În final Ballard este arestată pentru uciderea unui polițist, crimă pe care nu a comis-o, dar care dă prilejul unui viitor sezon Ballard. 

Cercul scriitorilor din Viena de J. C. Maetis

Când am văzut această carte mi-a trezit interesul, pentru că îmi place Viena și îmi imaginam că este ceva despre interbelicul vienez care mă interesează. Am neglijat să mă uit pe copertă ca să văd că este un roman despre Holocaust. 

Și asta a fost surprinzător pentru mine la început. Romanul este scris de un autor irlandez J. C. Maetis, care scrie romane polițiste, thriller. Autorul a descoperit pe la 14 ani că are rădăcini evreiești, tatăl venind din Lituania. Însă fusese crescut în religia catolică a mamei și descoperirea a fost o surpriză. A constatat că și în Marea Britanie este rasism privind pe evrei. Tatăl autorului a fost un foarte bun statistician, care a fost suport foarte bun pentru raidurile britanice deasupra Germaniei, privind situația meteo. Romanul este dedicat familiei lui, parte cea din Lituania pierind în Holocaust. 

Însă Maetis alege Viena post imperială, unde în rândul intelectualilor domina figura lui Freud care formase un prestigios cerc de scriitori. Maetis a scris cartea într-un limbaj alert, romanul m-a cucerit și l-am terminat în două zile, el având 400 de pagini. 

Romanul începe exact după declanșarea Anschlussului - unirea Austriei cu Germania lui Hitler. Eroii romanului sunt doi scriitori, cu origini evreiești, Mathias și vărul lui, Iohannes. Mathias fusese însurat cu Emilia, o actriță austriacă catolică și aveau un fiu Ivor. Emilia divorțase și se recăsătorise cu un afacerist german. Iohannes care era cu mamă germană austriacă catolică, se însurase cu Hannah, o catolică blondă, cu care avea un fiu mai mare și o fiică. Cei doi sunt scriitori de romane polițiste krimi de succes. Mathias e mai mare cu 15 ani decât vărul său și un scriitor mai cunoscut. Ei fac parte din Cercul de scriitori condus de Sigmund Freud. Aproape fiecare capitol conține o spusă de a lui Freud, s-au avertismente ale naziștilor privind statutul evreilor, țiganilor, dar și a Mischling. Aceștia sunt cei cu un părinte evreu și unul catolic austriac.  În momentul înghițirii Austriei, Freud a ascuns toate fotografiile Cercului și ceilalți scriitori  sunt avertizați să distrugă fotografiile și documentele care fac trimitere la Cerc. Naziștii încep imediat negocieri cu Freud în vedere părăsirii Vienei și Austriei și situația averii acestuia care o acaparează naziștii. Cei doi scriitori se află la Cafe Mozart împreună cu prietenul lor Josef, comisar de poliție cu care colaboraseră și se documentaseră pentru munca de polițist. Josef este îndrăgostit de Deyna, o dansatoare care se dădea spanioloaică, dar era țigancă. Deci un statut similar cu evreii! Cu ocuparea Austriei, Viena se umple de SS-iști și cei trei fac cunoștință cu Schnabel, un ticălos absolut, SS-ist care anunță că evreii se pot aduna în piața Karmeliter pentru Amnistie. Iohannes se duce în zonă și-și dă seama că este o capcană, evreii erau încărcați în autobuze și trimiși în lagăre de concentrare. Și începe drama evreilor din Viena, 10% din locuitori sunt evrei, iar naziștii îi urmăresc să-i extermine. Și așa începe partea teribilă a romanului, goana după supraviețuire. 

Josef, care este un anti nazist convins îi pune în legătură cu un anume Lorenzo care îi pune să își schimbe identitatea. Vor face operații estetice care să le schimbe aspectul facial, părul le este vopsit blond și obțin documente cu noi nume false, își vând casele și se mută în zone unde nu prea sunt evrei. Tot timpul urmăriți de Schnabel care vrea să-i aresteze și să-i trimită la moarte în lagăr. Iohannes este trădat de Julian, editorul său și ajunge în lagărul de la Sobibor. Avea asupra lui o scrisoare adresată lui Meisel, vice  comandantului lagărului. Este salvat în ultimul moment de la gazare când Meisel citește scrisoarea și este adus de un sergent Vogt, alt personaj sinistru. Meisel era scriitor și scrisese un roman nereușit Flacăra plăpândă. Și Julian îl recomandă pe Iohannes ca să-l asiste la rescrierea acceptabilă a acestui roman. Iohannes lucra cu Meisel, dar marea majoritate a timpului era în Sonderkomando, grupul de prizonieri evrei care transportau cu roaba cadavrele celor gazați. De asemenea lucra la construcția unor noi unități de gazare. Acolo cunoaște pe Jan, din Silezia, care nu era evreu, dar ajunsese în lagăr pentru că fugise la sovietici, dar fusese luat prizonier apoi de naziști. 

Nemernicul de Schnabel o arestează pe Deyna fără știrea comisarului Josef și o trimite la lagărul Dachau, lângă Munchen. 

Schnabel îl depistează pe Mathias ca având identitate schimbată și începe să-l urmărească la bijutierul Brunermann, care îi dădea pe diamantele luate în contul vânzării casei, bani. 

Totul devine tensionat, personajele sunt în pragul să fie ucise, în lagăr sau în altă parte. 

Finalul este surprinzător!

Cartea m-a impresionat destul, pentru că poveștile cu Holocaustul sunt teribile.

Raiul găinilor - fals tratat de zvonuri și mistere de Dan Lungu

Romanul lui Lungu Sunt o babă comunistă m-a cucerit și așa am căutat și Raiul Găinilor fals tratat de zvonuri și mistere. Continuă vremurile tranziției din anii 90. Îmi imaginez că un scenarist deștept ar putea scoate ceva similar cu Las Fierbinți. Totul se petrece, cum am spus pe la finalul tranziției, când majoritate marilor întreprinderi ale lui Ceaușescu își dădeau duhul pe rând și se înmulțeau șomerii și pensionarii. Ne aflăm pe Strada Salcâmilor care duce la gară într-un târg moldovenesc. O o stradă cu case modeste cu grădină. Una dintre ele este a lui Ticu Zidaru, care a transformat-o într-o cârciumă a localnicilor, numită La tractorul șifonat de hazosul Petrică, pictor de aprozare și magazine alimentare. Pentru că Ticu a terminat armata când s-a schimbat regimul și acolo obținuse carnetul de tractorist. Ticu și-a imaginat că va face avere dacă își ia un tractor și va face lucrări agricole pentru noii proprietari de teren agricol. L-a luat la o licitație măsluită și mare lucru n-a făcut cu el, făcându-l praf într-o râpă. A vândut motorul pentru piese de schimb și a reținut cabina care servea de tejghea bar, de unde și porecla lui Petrică! Dar cel mai important lucru din averea lui Ticu Zidaru era un alambic cumpărat de taică-su de la niște zlătari din Galați și cu care fabrica din corcodușe și alte fructe rachiul cu care-și servea pe caiet vecinii strânși la aplecătoarea lui, care nu se putea numi nici restaurant, nici cârciumă, poate adunătură de drojdieri. Aici toți deapănă amintiri. Mitu, fraierul tranziției șomer se căsătorește cu Luminița de la capătul tunelului. Tot Mitu povestește cum a ajuns el la o convorbire cu Ceaușescu, cel mai iubit, etc, paznicul și ceilalți amploiați ai dictatorului s-au prins că e moldovean, că bătea Morse la ușă în loc să apese pe sonerie. Mitu ne mai povestește de visurile de îmbogățire la Caritas, SAFI și FNI, care au compromis fondurile de investiții. Eu am pățit-o cu o afacere dubioasă dând părțile sociale unei jmeker de partid, dar am avut noroc că mi le-am recuperat și la fel și conturile de la Banca Religiilor. Doar ce am băgat la FNI nu am mai recuperat, noroc că era puțin, mare bandit Vântu, cel care l-a compromis și pe Geoană candidat prezidențial.

Strada urma în faza finală a comunismului să sufere o sistematizare noroc cu dispariția subită a Împușcatului. Așa că ulterior pe locul und ese afla o groapă de gunoaie, Colonelul, și-a construit o vilă pe care Milica a reușit să o vadă la interior. O o lume de oameni obișnuiți, frați buni cu alcoolul, o lume care poartă nostalgia întreprinderilor de unde se fura orice și se transforma în fușeraie. Găinile lui Lungu personifică pe acești oameni obișnuiți.

Textul are un umor nebun, m-am stricat de râs. Dar mă mă gândesc că această lume regretă vremurile nenorocite ale comunismului, cum constatăm azi, mă iau de gânduri.

Am descoperit un scriitor post decembrist valabil și interesant în Dan Lungu. 

România după Primul Război Mondial o modernizare complexă

Acest volum interesant de istorie este rezultatul unei sesiuni la comunicări științifice la New Europe College și a Fundației Lapedatu. Editorii volumului sunt Alberto Basciani și Cristina Brăgea. Basciani este profesor la Roma iar Brăgea cercetător de Institutul de Istorie Militară București.

Prima contribuție privește cum s-a gestionat efervescența revoluționară post război sub influența revoluției leniniste din Rusia. Guvernarea generalului Averescu a înfăptuit reforma agrară care a stopat nemulțumirile agrare și a dat satisfacție țărănimii române care luptase în Războiul de Reîntregire. Autorul amintește de greva tipografilor din decembrie 1918 care s-a terminat cu împușcarea unor greviști, de atentatul de la Senat din 1920 și de greva generală. Guvernarea Averescu și apoi cea a PNL Ionel Brătianu au preîntâmpinat manifestări de stânga. Chiar dacă atunci s-a înființat Partidul Comunist din România acesta nu a avut impactul pe care îl așteptau organizatorii, fiind finalmente interzis prin legea Mârzescu în 1924. 

Un alt material se referă la problemele legate de statutul Bisericii Ortodoxe Române în România Mare. Suprafața României Mari era aproximativ egală cu ce a Italiei și asta contribuia la importanța României Mari, alături de Polonia în Europa Centrală și de Est. Unificarea BOR a ridicat destule probleme pentru că alături de BOR din vechiul regat se află Biserica Ortodoxă din Transilvania care își cucerise un statut autonom în cadrul Ungariei dualiste. Apoi mai erau problemele legate de Biserica Ortodoxă din Basarabia și din Bucovina. Statutul BOR din Vechiul Regat era subordonat guvernului și nu avea autonomia celei din Transilvania. Așa că au fost frământări și discuții aprinse privind legătura dintre statul român și BOR. Finalmente s-au rezolvat aceste probleme, autonomia BOR fiind mai scăzută decât cea a Transilvaniei. 

O altă mare problemă a fost statutul Bisericii Catolice din România. Biserica Catolică depindea de papa dec la Roma, mai era și Biserica Greco Catolică din România și asta stârnea îngrijorare în rândul ierarhiei catolice care reprezenta în primul rând pe maghiarii din Transilvania și și pe șvabii din Banat, minorități în România Mare. Apoi domnea teama că greco catolicii români vor avea prioritate la Roma în fața ritului latin. Pe de altă parte autoritățile române favorizau pe uniți. Chiar dacă existau tendințe de revenire la BOR, aceste probleme s-au perpetuat, pentru că în România cardinalul este ales dintre episcopii uniți. Pe fondul acestor frământări s-a semnat Concordatul dintre Roma și România Mare care a dat satisfacție părții române. 

O altă problemă apărută după Primul Război Mondial a fost apariția unor state naționale pe fondul prăbușirii imperiilor central europene, Austro Ungaria și Germani,  Rusia și Imperiul Otoman. Aceste state noi aveau importante minorități naționale. Problemele minorităților urmau a fi rezolvate de Liga Națiunilor. Cea mai sensibilă problemă era probleme evreilor care erau minorități importante, în Polonia, România, Cehoslovacia. Alianța israelită a făcut presiuni la Congresul de Pace de la Paris, care a recunoscut în parte aceste cerințe și au fost acceptate, cum s-a întâmplat și în România Mare. Cele mai multe plângeri s-au produs din partea minorității germane din Polonia, apoi a minorității maghiare din România,  Iugoslavia unde plângeri erau tot de la maghiari. Erau probleme legate de învățământul în limba minorității, a posesiunilor bisericilor minorităților. În România Mare nu s-au produs probleme cu minoritatea germană săsească care și-a păstrat autonomia și menținea o relație bună cu autoritățile române. 

Un alt articol privește relația României Mari cu Dobrogea de Sud - Cadrilaterul. Această provincie a fost obținută de Regatul Român în urma Celui De-al Doilea Război Balcanic în 1913. Era un contencios mai vechi, din 1877 când Regele Carol I a încercat să obțină întreaga Dobroge, dar interesele  imperiale germane în Bulgaria  nu i-au dat satisfacție regelui. Această dispută a dat dureri de cap României și a obținut un dușman revizionist în vecinul de la sud. Unii istorici trag concluzia că această anexare a fost o mare eroare. Teritoriul era locuit de turco tătari, bulgari și mai puțini români, unde cel mai mare procent era alcătuit din turco tătari care au emigrat finalmente în Turcia. Așa că au rămas mai mulți bulgari. S-a încercat colonizare cu aromâni sosiți din Grecia. Urmele care se văd și azi din stăpânirea românească a Cadrilaterului au rămas doar la Balcic, stațiune de vară a protipendadei bucureștene și a pictorilor români interbelici. Acolo se află castelul Reginei Maria, care este azi mândrie pentru bulgari, mai sunt mărturie vilele proiectate de Henrietta Delavrancea Gibory. Structura de transport a fost slabă, doar linia ferată Medgidia Bazargic (azi Dobrici). Posesiunea Cadrilaterului a fost una din ideile proaste ale guvernanților României Mari.

Este un volum interesant pentru problemele României Mari în perioada interbelică.

Leul din Alexandria de Jean Philippe Fabre

Leul din Alexandria - Uimitoarea călătorie în care Sfântul Marcu a alcătuit Evanghelia este un roman care încearcă să refacă biografia celui de-al doilea evanghelist autorul primei Evanghelii, Evangheliei după Marcu. Văd că el este considerat al doilea evanghelist, primul fiind, probabil Sfântul Paul. 

Sfântul Marcu ar fi avut numele iudaic Iohanan - Ioan, dar ca toți apostolii și-au schimbat prenumele cu denominații romane. Saul din Tars a devenit Paul, Chefa a preluat prenumele Petru, urmașul lui Isus și în această tradiție și Iohanan a devenit Marcu. 

Marcu ar fi fost un adolescent al cărui mamă Myriam - Maria era proprietăreasa Grădinii Ghetsimani care era plantație de măslini și aveau și o presă de ulei de măsline. El l-ar fi văzut pe Isus când acesta a fost arestat în grădină și ar fi alergat gol atunci. Avea circa 14 ani atunci. Marcu se convertește cu care prilej își schimbă numele în Marcu.  El devine asociat al Apostolului Paul și slujitor al Apostolului Petru, în special atunci când acest se afla la Roma. Marcu merge în călătorii de convertire în Asia, adică cetățile grecești din Asia Mică, Antiohia, Efes, etc. După o călătorie din Cipru optează să meargă în Alexandria. Aici el devine liderul noilor creștinați, ar fi primul episcop al Alexandriei din Egipt. Marcu era un foarte bun desenator și copiază hărțile lui Strabon aflate în Biblioteca din Alexandria. Este obligat să plece din Alexandria la sfatul lui Beniamin. Pentru că ar fi intrat în contact cu prostituate și s-ar fi compromis.  Își continuă călătoriile prin spațiul Greciei și pe malul asiatic și prin Macedonia. Merge pe celebra Via Egnatia de la Salonic spre Dyrachium să treacă la Brindisi în Italia. Apoi pe Via Appia ajunge la Roma. Plănuia să scrie o biografie despre viața lui Isus, influențat și de biografia lui Moise scrisă de Philon din Alexandria și de viața lui Esop. În această direcție este încurajat de Apostolul Petru care îi dezvăluie lui Marcu amintiri despre Isus. Redactează Evanghelia după Marcu, prima Evanghelie - Veste bună privindu-l pe Isus Cristos. 

A fost o lectură dificilă pentru că trebuie să fiu atent la trimiterile la alte documente privind viața și faptele lui Isus, Epistolele Sfântului Paul, Faptele Apostolilor redactată de Sfântul Evanghelist Luca șui alte documente contemporane. 

Osemintele au fost dezgropate în 828 și aduse la Veneția unde a devenit patronul acesteia, cu simbolul Leul din San Marco. 

Cum am spus, Apostolii și-au luat nume romane, doar noi în traducere, hodoronc tronc, folosim denominația slavă a lui Paul, ca Pavel. Asta ca să ne deosebim de tradiția catolică, se zice! Greco catolicii uniți români folosesc Sfântul Paul!

Este o lectură necesară pentru mine, care mă interesează istoria privindu-l pe Isus Cristos și epoca lui, cât și succesul creștinismului, care a modelat societatea europeană și mentalitățile acesteia. 

Un serial și două filme

Preocupat cu lectura am neglijat să mă mai uit la filme, dar am văzut un serial și două filme care mi-au plăcut. Observ ceva la Hollywood. Dacă la finalul anilor 90 și începutul lui 2000 ticăloșii era sârbi, acum ticăloșii vin din Belarus!

Countdown

Countdown este un serial care este în plină desfășurare. Eu am văzut primele 6 episoade. 

La Los Angeles este descoperită o acțiune teroristă care ar aduce o bombă murdară în acest oraș ca să provoace haos. Și la originea acestui atentat sunt un grup de belaruși conduși de un anume Volchek. Se formează o echipă - task force condusă de Nathan Blythe (Eric Dane).  Echipa cuprinde pe polițistul sub acoperire Mark Meachum (Jensen Ackles), un tânăr prezentabil, e plin Hollywood-ul de actori prezentabili, Acesta are o mare problemă, o tumoră craniană, care îi poate aduce sfârșitul și de aceea se bagă în acțiuni cam nechibzuite. Mai este și tânără de la Antidrog Amber Oloveras (Jessica Camacho) și uriașul Luke Finau (Uli Latufeku un metis de aborigen cu alb). Reușesc să prindă pe anumiți asociați ai lui Volchek care cooperează cu o cartel mexican de droguri, dar cu Volchek e mai complicat. Serialul este plin de suspans. Am o singură nedumerire, cum au reușit o gașcă de emigranți belaruși să devină teroriști fără ca NSA, FBI, Homeland Security să se prindă?

Heads of State

Acesta este o comedie cu șefi de stat. Nou alesul președinte al SUA , fost actor de filme, un fel de nou Reagan Will Derringer (John Cena) vine în vizită în Marea Britanie  să se întâlnească cu premierul Sam Clarke (Idris Elba). Cei doi au discuții înainte de reuniunea NATO care urma să aibă loc la Trieste. Tuturor le crea probleme traficantul de arme rus Viktor Gradov (Paddy Considine). Clarke este convins să plece împreună cu președintele SUA în Air Force 1, care este atacat și distrus de un avion cu teroriști. Cei doi șefi de stat sunt salvați sărin cu ultimele parașute ghiciți unde, tocmai în Belarus! Urmează aventuri care să-i ducă pe cei doi la Trieste. Treaba se rezolvă rapid, este aleasă vicepreședinta în locul lui Derringer la președinția SUA, iar în Marea Britanie, regele este capul statului. Invers ca în realitate , europenii încep să părăsească NATO, scopul lui Gradov. Ce-i de făcut, dilema lui Lenin, rezolvată în film.

Deep Cover

O comedie plină de umor britanic. 

Kat (Bryce Dallas Howard) este artistă și profesoară de teatru. Ea se ocupă de improvizații cu actorii în devenire. Printre studenți Marlon (Orlando Bloom)  și întâmplător și IT-stul Hugh (Nick Mohamed). Kat primește oferta polițistului Billings (Sean Bean) să lucreze sub acoperirea să prindă traficanți de țigări. dra nimeresc din lac în puț și ajung la traficantul și banditul Fly ( din nou nelipsitul Paddy Considine). Cei trei cu porecle, Șefa, Goangă și Squire (moșierul) tradus prost pajul se descurcă neașteptat și ajung la boss traficanților Metcalfe (veșnic tânărul Ian Mc Shane cu un păr negru tuci are 83 de ani!). Cei trec prin aventuri din ce în ce mai periculoase care amuză și distrează. 

Waste Land de Robert D. Kaplan

 

Waste Land - A World in Permanent Crisis este ultima carte a jurnalistului și eseistului Robert D. Kaplan.

Titlul cărții este inspirat de celebrul poem al lui T. S. Elliot cu același nume Waste Land.

Cum spune și titlul, Kaplan vede lumea de azi ca fiind în criză, din cauza crizelor de natură climatică, a războaielor, a confruntării tehnologice, a decăderii imperiilor, exemple fiind chiar SUA, sau Rusia. Problemele principale par a fi determinate de urbanizare, de dezvoltarea digitală a rețelelor sociale. 

Problemele ridicate de urbanizare, care duce la însingurare și alte probleme îmi amintește de romanele interbelice ale lui Cezar Petrescu.

Pentru a descrie lumea de azi el face comparații cu lumea de ieri, exemplul fiind Republica de la Weimar, a cărei prăbușire a condus la hitlerism și catastrofă. Pentru a argumenta folosește și cartea lui Spengler, contemporană Weimarului, Declinul Occidentului. Progresul urbanizării este însoțit și de apariția a celor două ideologii care au marcat secolul XX, fascismul și comunismul. În lumea de azi urbană se resuscitează aceste ideologii prin deformări de extremă dreapta, suveranism, MAGA, iliberalism. Conservatorismul sănătos tradiționalist se mai păstrează însă în zona rurală, dând exemplul Vermontului unde Soljenițîn și-a scris cărțile din America. Am prezentat eronat ideile acestea unui prieten și le corectez acum.  Pe de altă parte ideile de extremă stânga se manifestă prin woke și cancel culture, mai ales în mediul universitar unde cei care pun în discuție și combat aceste idei sunt excluși și marginalizați. 

Este interesant că printre ideile expuse sunt și concepțiile și strategiile militare. Kaplan evidențiază descentralizarea armatei americane unde baza sunt subofițerii care organizează desfășurarea acțiunilor în câmpul de luptă, ofițerii și generalii fiind cei care planifică la modul general  războiul.  Importanța subofițerilor este subliniată și în filmele de război de la Hollywood! Armată rusă invadatoare diferă pentru că nu are atâți subofițeri și ofițerii și generalii sunt obligați să vină în linia întâi și de aici mari pierderi de cadre superioare, ofițeri superiori și generali în acest război din Ucraina. Una din explicații ar fi că baza armatei sovietice, a subofițerilor o constituiau ucrainenii, care acum sunt în armata Ucrainei și care sunt mai eficienți pe câmpul de luptă din acest război.  Vorbind de fanatism Kaplan, care a vizitat România lui Ceaușescu la începutul anilor 80, vede o manifestație în vreme de iarnă a unei mulțimii care striga Ceaușescu pace! Este o eroare, până și organizatorii nu credeau în acea manifestație. Fanatism vedem acum în Orientul Mijlociu, palestinieni, arabi, iranienii ayatolahilor unde sunt destui să creadă încă în minciunile teocrației iraniene. 

O carte foarte interesantă, provocatoare despre lumea de azi.

Aceasta este ultima carte citită în vacanța din Grecia.

Tom Clancy's Net Force: Eye of a Drone de Jerome Preisler

 

Net Force Eye of a Drone este un roman din franciza inițiată de romanele Tom Clancy și Steve Pieczenik și scris de Jerome Preisler. Nu lipsea un roman de spionaj în lecturile mele din voiajul din Grecia. 

Este un roman sincron cu cele ce se întâmplă acum, mai ales în războiul din Ucraina și subiectul este DRONA! 

În acest roman personajul principal este Kali Alcazar. Numele duce la Spania, Alcazar palatul emirului din vremea ocupației arabe a Spaniei. Kali este o expertă hacker care este urmărită de CIA. Ea este interesată de moartea unui expert în programare german și a dispariției fiicei lui la Munchen. Aflându-se în capitala Bavariei își dă seama că este sub observația unei drone. Aceasta aparține serviciului de securitate german care coopera cu CIA, o echipă condusă de Mike Carmody și a unui comisar de la Interpol. Kali este urmărită pentru cyber criminalitate. 

Kali detectează drona și ia măsuri de protecție. Carmody  detectează din dronă că în apartamentul de la același etaj din clădirea de vis a vis era cineva care o urmărea pe Kali. Este un grup de asasini care vrea ca tânăra Kali să nu intre în contact cu cei care au informații despre informaticianul german mort.  Romanul abundă de detalii tehnice privind chestiuni informatice. Kali are o motocicletă de curse o Ducatti Diavel - Diavol! Este o mașinărie superbă, de mare viteză și culoare roșie. Urmărită simultan de asasini și de echipa CIA, ea scapă și ajunge într-un loc unde poate obține informații. Creează o diversiune dând foc motocicletei, obține un CD cu informații foarte importante, iar pe comisarul Interpol îl face erou în prinderea asasinilor.

Aventurile continuă ca să ne distrăm!

Sînt o babă comunistă de Dan Lungu

Este on carte pe care am citit-o când eram în drum spre aeroport, să merg în vacanță, deci este din cărțile vacanței în Grecia. 

Îmi amintesc de titlul acestui roman, apărut pe la începutul anilor 2000. Dar nu am citit-o atunci, însă dat fiind actualitatea românească acest roman este mai actual ca niciodată.  Dan Lungu recreează figura unei  exemplare reprezentante a nostalgiei vieții în comunism. 

Este Emilia Apostoae, venită de la țară, de undeva cred, din jurul Botoșaniului natal al scriitorului. Emilia s-a zbătut să scape de la țară, și a folosit ocaziile când mergea la mătușa de la oraș, soția unchiului ei, fratele  tatălui Emilia. Mătușa reușește să o înscrie la o școală profesională, nu mai erau locuri decât la Confecții metalice. Și așa Emilia, după ce trece prin viața la cămin, ajunge la o întreprindere de confecții metalice, care lucra și pentru export! Recunosc în amintirile Emiliei viața din comunism, și cu  muncă, dar și cu tăiat frunză la câini, sau frecat menta. Este viața cu nenorocirile cozilor, dar și a relațiilor la magazine alimentare. Ea și soțul Țucu au o fiică pe care Emilia o botează Alice, ca să nu-i amintească de țărănie și care ajunge ingineră și emigrează în Canada. Fiica Alice o chestionează pe mamă cum o să voteze, iar ea recunoaște că e babă comunistă, chiar dacă știe bine cum a fost în comunism. Ba chiar Emilia visează să recreeze un atelier, de data asta privat, care să facă ce făcea ea și colegii de muncă. Inclusiv condus de maistrul lor. Și așa află de la foste colege că acesta a fost turnător la securitate, ceea ce explică bancurile politice pe care le spunea. Individul ajunsese să fie ales consilier local la PRM, cu perspective de deputăție. 

Este de foarte mare actualitate dată fiind nostalgie clară după niște vremuri sinistre, din care ea își amintește doar că ear tânără și în putere, Nu mai spun de tinerii de la festivalul Beach, Please care au scandat Ceaușescu, Ceaușescu, sfidător, obraznic, iresponsabil și cu găuri mari în instrucția școlară care nu amintește de grozăviile teribile, pe care părinții, sau mai ales bunicii le-au trăit. 

Aș introduce acest roman în materia de studiu a elevilor, care să afle cum se trăia atunci și de ce unii mai au nostalgii. 

Vacanță în Grecia

Ca și anii trecuți ne-am decis pentru o vacanță la mare în Grecia. Și m-am gândit să schimbăm destinația, fusesem doi ani la rând în Creta, în Rethymno. Un hotel bun de patru stele, singura chestie care mă deranja era că plaja era fix la Mediterană și spre nord mergeai pe mare până la Atena. Anul trecut a fost o mare agitată în ultimele zilei ne-am trezit cu plaja distrusă de mare și am trecut la piscina hotelului.

Anul acesta m-a orientat spre Skiathos unde fusesem la Koukounaris în 2014, plaja superbă cu pini pe margine. Am descoperit că la capătul plajei spre vest pe dealul din zonă se construise între timp un hotel nou, Elivi. Și mi-am permis  aroganță, cum se spune, și am acontat un sejur la acest hotel de 5 stele. Toate bune, însă surpriza a fost programul avioanelor. În Skiathos am mers cu Tarom, care din motive economice are cele mai proaste programe de zbor. 

Am plecat pe 1 iulie, la 5.45 dimineața și ne-am întors pe 8 iulie plecând din Skiathos la 22. 20! Din punct de vedere al sejurului a fost perfect. Am câștigat așa 2 zile de plajă! Problema era că trebuia să acontăm o firmă de transport la aeroport, care venea de la Craiova. Întoarcerea a fost rezolvată de agentul de turism de la care am cumpărat sejurul, dusul era mai complicat. După tentative și înjurături Adriana a reușit rezervarea on-line. Eu aveam coșmaruri, maxi taxiul trebuia să ne ia de la stația OMV de la ieșirea spre autostradă la 12.40 după miezul nopții. Dacă nu venea mașina ce ne făceam? Tren ar fi fost, dar fusese suspendat. Mașina a venit la timp și am ajuns la aeroport, la Otopeni. Aici surpriză neplăcută, e șantier la plecări și era menținut aerul condiționat și era o frigăraie în aeroport, că lumea era echipată de vară, 

Am ajuns cam pe la 8 dimineața la hotel și ne-au invitat să luăm micul dejun. Camera o primeam însă după 3 d.a.! Așa că m-am schimbat la Spa-ul de la nivelul solului, două etaje mai jos de recepție, unde mi-am pus rucsacul și hainele într-un locker. Am coborât de pe deal scările și m-am instalat pe plajă la paturile șezlong. Erau gratuite pentru cei care erau stăteau în hotel, altfel erau extrem de scumpe, 35 de Euro, și în restul plajei 30 de Euro.

Am convins-o pe Adriana să coboare și ea la plajă. Apa era caldă și foarte limpede, roiau peștișorii pe care-i vedeam prin ochelarii de înot. Singurul impediment neplăcut a fost că, alături era un spațiu pentru sporturi de apă, skijet, șalupe, etc și apa mirosea a petrol când treceau spre debarcare. Am luat prânzul la bufetul bar al plajei care ținea tot de Elivi. Totul mi s-a apărut foarte scump comparat inclusiv cu Creta chiar, nemaivorbind de  nord Halkidiki, sau Thassos. Berea la bar era 7 Euro paharul de 400 ml. În fine suntem anunțați că este gata camera noastră. Am fost conduși de un angajat, camera era la nivelul solului unde era și Spa. În fața camerelor se vedea piscina. Ajungem în cameră, era un sistem sofisticat de deschidere al perdelelor și a luminilor. Surpriza a fost pe terasă! Nu mai era piscina aferentă celorlalte camere, era însă o cadă mare cu jacuzzi! Acest atribut îl aveau doar câteva camere de la nivelul nostru. Noi stăteam, în clădirea unde se afla recepția, puteam să primim cazare la niște vile răspândite pe deal, dar la barza chioară îi face Dumnezeu cuib și ne-am trezit cu jacuzzi. Deci era superconfort exact pentru ciocoi ca mine, care-și permisese aroganța de 5 stele.

Și așa am petrecut sejurul, dimineața la plajă la mare, după ce mâncam pe la 2 d.a. ne întorceam la cameră și mă bălăceam în jacuzzi. 

Am descoperit mergând la market, o tavernă, Souvlake, unde mai găseam și mâncare grecească de alt fel, nu doar gyros și souvlaki, adică șaorma și șiș kepbab. Am testat și ceea ce ei zic că este kebab, un fel de mic cu carne tocată îndesată, mult mai buni sunt micii românești, o recunosc și ceilalți balcanici!

În penultima zi m-am trezit cu o infecție la urechea stângă care mi-a stricat sejurul. Acasă m-am tratat la un orelist care mi-a dat un tratament cu antibiotice, care mi-a reparat inclusiv problemele cu mijlocul. 

Am petrecut și ultima zi la plajă, am mâncat la taverna Souvlake și am așteptat mașina de transfer. Șoferița ținea și ea aerul condiționat de te lua cu frig.

Am ajuns în fine la aeroport, se făcea deja check in. Am îndeplinit formalitățile, iar când am fost obligat să scot cureaua, pantalonii îmi alunecau, chestie care i-a amuzat pe polițiștii greci. Am luat și niște whisky de la duty free am urcat în avion și am ajuns la 11.3 noaptea în București.  Am așteptat mult la bagaje, am ieșit să vedem cum este cu întorsul acasă,. Eram programați pentru 2.30, dar am plecat cu prima cursă la 2.00. Am ajuns în Pitești la 3.10 și am găsit un taxi care ne-a adus acasă și la 3.30 eram deja în pat. 

Vacanța a fost de nota 10, minus problemele cu urechea.

Bourne Defiance de Brian Freeman

Este un roman care pare a fi o continuare directă a romanului Bourne Evolution, scris de același Brian Freeman. Bourne este o franciză a scriitorului de thriller hard boiled novels, Robert Ludlum. Primul lui roman Bourne Identity este scris de Robert Ludlum în 1980. Aveam o sursă care aducea romane din Occident, omul era Dan Zara, ploieștean și caragialist, jucător de șah, dar lucra și în comerț exterior. Eu îl aveam de la un prieten al acestuia cu care eram coleg de serviciu. Mi l-a împrumutat foarte puțin și am citit la el, cred că o zi. Era despre un agent secret care era în luptă cu teroristul Carlos. Romanul a fost ecranizat cu Richard Chamberlain, care a plecat dintre noi anul ăsta, la 90 de ani. Era un film în două serii care respecta litera romanului. Ulterior din 2002 producătorii au creat o franciză Bourne, cu Matt Damon în rolul principal. De asemenea, editorii de romane thriller au angajat scriitori care produc romane cu subiectul Jason Bourne. Bourne este un mare succes comercial!

Acest roman începe cu 7 ani în urmă, când Bourne cu identitate Cain, trebuie să elimine un trădător, Abel care trădase programul Treadstone al CIA. Abel mai era cunoscut și ca Lennon, ca marele muzician pop rock. Acest ticălos infernal avea ca ajutor câte o tânără pe care o numea Yoko, după soția muzicianului. Bourne află de un zbor 3142, care trebuia să ajungă de la Johannesburg la New York și care dispare. Toți cei care erau implicați în Treadstone și de acest zbor sunt urmăriți să fie eliminați. Pentru a lămuri afacerea legată de acest zbor care avea ca nume de cod Defiance, Bourne  intră în luptă cu agenți secreți și diverse organizații de securitate. Afacerea este încurcată pentru că, se pare, își băgaseră coada iranienii care voiau să se răzbune pentru moartea generalului Gholami, un șef care trimite la realul Soleimani. Pentru a rezolva acest caz este ajutat de Nova, fosta lui iubită, care-l trădase cu Lennon, dar care acum era aliata lui Bourne. De asemenea era și iubita actuală, Abbey Laurent, ziarista din Quebec, care lucra Alicia Beauvoir, romancieră, dar fost secretar de stat. Bourne rezolvă cazul, cu toate că are ocazia, nu-l execută pe Lennon, care să dea posibilitatea unei  urmări, a unui nou thriller. 

Cui îi plac romanele de spionaj îl recomand!

Ploieșteni nostalgici

 

Felicitări încă odată pentru efortul pe care-l face Marius Bâzu ca să strângă amintiri ale unor ploieșteni, in special absolvenți ai liceului I. L. Caragiale, despre orașul lor iubit. Și eu sunt sensibil la aceste amintiri, pentru că sunt ploieștean născut aici, dar cariera mea profesională m-a dus la Pitești! Sunt piteștean de 51 de ani, sunt Fiul al Argeșului și Muscelului, titlu onorific, dar rămân oricum ploieștean și prahovean. Nu pot să țin cu FC Argeș, am ajuns aici, la Pitești pe vremea marelui Dobrin, dar rămân petrolist, echipa de fotbal a orașului Ploiești, echipa mea de suflet. Nu mai țin minte marile performanțe ale lui Petrolul din 57, 58, eram prea mic, dar am fost contemporan cu victoria Petrolului contra lui Liverpool, devenită azi echipa mea preferată, alături de Real Madrid. 

Ce să spun despre oraș, e un oraș urât, oraș de câmpie, sufocat de căldură vara, friguros iarna din cauza crivățului dinspre Est. Student la București nu am simțit nicio deosebire, dar ajungând la Pitești, oraș între dealuri, clima este astfel, nu chiar așa de excesivă. Industria a făcut din Ploiești al doilea mare centru industrial, după București și ulterior și după Brașov. Tata a lucrat la Uzina 1 Mai, unde se producea utilaj petrolier, azi a dispărut, va fi un mall? Industria petrolului a făcut din Ploiești un oraș poluat, nu se vedeau Bucegii ca acum, chiar dacă unii spun că și atunci îi puteai vedea, poate de pe la Câmpina? Industria petrolului a făcut din Ploiești un oraș atractiv pentru ingineri și muncitori. A devenit un oraș cosmopolit cu mulți străini și minoritari. Coloniile tehnicienilor străini de pe lângă rafinăriile ploieștene au dotat orașul cu multe piscine și terenuri de tenis. În copilărie eram prieten la grădiniță cu un evreu, care ulterior a fost olimpic internațional la matematică și un foarte bun informatician. Sora mea avea cea mai bună prietenă o evreică. Au emigrat în Israel. Pe strada mea erau amestecături de români etnici, dar și de alte nații, greci, italieni, ucraineni, și o poloneză prin mariaj. Și erau și credințe diferite, catolici, unde mă ducea mama de sărbătoarea crinilor, prima comuniune?! luterani, erau și sinagogi, etc. Singura zonă frumoasă a Ploieștiului este Bulevardul care are pe străzile laterale câteva vile superbe. Am locuit în proximitate, pe Babeuf, cum se numea fostul Costaki Conachi, actualmente Pictor Petre Negulescu, care dădea în Jdanov, fostă CA Rosetti, azi Bobâlna! paralelă pe dreapta bulevardului. Îmi dau seama că o perioadă am fost cvasi vecin cu Marius, care a stat pe Gabriel Peri, în proximitatea Bisericii Sf. Gheorghe, biserica parohială de care țineam având și hramul numelui meu, Gheorghe și unde mă ducea mama de sărbătorile mari, în special de Paști. Și eu îmi amintesc de statuile Sfinților Petru și Pavel ce dădeau numele liceului nostru, ce-mi trezeau fiori. Fațada a fost bombardată în 1944 și liceul s-a mutat în clădirea actuală a fostei Școli Comerciale. Fațada a fost refăcută în stil sovietic, ca și Gara de Sud, și a fost sediul unui liceu industrial de chimie, până să fie înființat Liceul nr. 2, azi Mihai Viteazul. Dacă colegii mei de promoție de la Școala Elementară nr. 1, de pa Bobâlna, au mers la acest liceu, decizia să devin caragialist a fost a mamei, și nu regret. Am avut profesori excepționali cu studii interbelice. Îmi dau seama că am fost altfel decât elevii de azi. În lipsa tentațiilor ne ocupam cu învățătura, cei talentați cu sportul, eu n-am prea fost, doar cu fotbalul prin curte școlii unde am făcut clasele 1-4, curte unde ajungeam sărind peste magazia din spatele curții mele. Îmi amintesc cu mare drag de Muzeul Regional de Istorie, pe lângă care treceam spre Palatul Pionierilor și intram să mă semnez în carte de onoare a muzeului. Acest muzeu inițial păzit și de pe atunci Iulian Negulescu, azi Julian Negulesco, cu care am devenit prieten pe internet. Ne-am petrecut, el a terminat liceul în 1963, eu îl începeam atunci. Cum am zis, am devenit amici pe internet, i-a plăcut blogul și ne-am văzut fizic în toamna lui 2023. Îmi dau seama de actul nebunesc al lui Iulian de a rămâne în Franța, fără să știe limba, făcuse engleza, nu mai vorbim de rusă, cu 13 franci în buzunar. A avut noroc, a găsit un loc de dormit și apoi a întâlnit omul care i-a schimbat soarta și a ajuns un actor și regizor francez de succes. Sentimentul ăsta  de a ajunge undeva fără sa ai bani mi s-a întâmplat și mie în 2003, când ajuns la Viena, în West Bahnhof nu am putut scoate bani de la bancomat. BRD se trezise se facă mentenanță câteva zile, azi nu mai fac așa. Aveam doar 10 lei în buzunar, de frica hoților de tren. Am schimbat pe nici un euro. Prietenul de la Viena lipsea și disperat, am luat trenul spre Munchen, unde am avut noroc ca prietenul meu regretat, Mircea să-mi răspundă la telefon și ajuns noaptea târziu la Neckarelz mi-a dat 250 de Euro și o masă la cârciuma gării. Mi-am dat seama cât de important este să ai prieteni în Europa de Vest și aveam. Coșmarul s-a transformat în cea mai frumoasă călătorie prin Occident. Cum spuneam Julian a avut un înger păzitor și eu pot da mărturie, pentru că pe mine m-a salvat de două ori, când iresponsabili erau să mă calce pe trecerea de pietoni. Julian avut norocul să fie prieten la Paris cu Emil Cioran. Acesta îi spunea cum este cu limba maternă, care apare când nu vrei, ei fiind maeștri ai cuvântului, Cioran în scris, Julian pe scenă, sau în film.  Julian este excedat de excesul de azi a americanismelor, dar se repetă fenomenul din secolul XIX când au intrat multe franțuzisme, care îl fac pe un scriitor de azi să spună că limba română este o invenție recentă. Uită că Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este inteligibilă și unui slab cunoscător de română? Este în fapt un fenomen normal și alte limbi sunt sub asaltul americanismelor.   Revenind la Marius, avem în comun plăcerea cititului și a văzutului de filme. Pe mine mă lua Moșu', chiriașul din curte și mergeam la Cinema Tineretului, dar cum Moșu' era cam bețiv și adormea la film mă lega cu o sfoară ca să nu fug, aveam 5 ani pe atunci. Lui Marius îi plăcea atunci în copilărie să-i fie povestite filme și cărți, acum se enervează când povestesc filme pe blog....hahahaha!  

Și celelalte contribuții sunt interesante, cum este cea a inginerului constructor Dabija, despre mentalitățile iresponsabile ale politrucilor privind construcția blocurilor. Și asta îmi amintește de faptul că cam toți pe acea vreme locuiam la case pe pământ, cum se zice acum. Pe strada mea erau două vile cu etaj, al vecinilor de lângă casa mea, avocatul Zingrilara și a inginerului Tăutu. Acum au apărut vile noi. Mai remarc ceva și la Marius și la Julian, aveau rude cu probleme, care determinau părinții să le atragă atenția la ce vorbesc. Eu am fost scutit de aceste avertismente, ai mei nu îndrăzneau să facă politică cu mine și așa am fost un mic comunist indecent până prin a 7-a și am deținut funcții importante, ajungând președinte de unitate pe școală la pionier. Conta că aveam origine sănătoasă, tata era muncitor. N-am pățit ca Iulian care a fost pus la punct de un băiat mai mare care l-a înjurat când s-a lăudat cu cravata de pionier.   Doar mai târziu, când mi-am început cariera profesională, am aflat că nu am un dosar bun, că tata a avut și el o tinerețe  deochiată, asemenea cu Emil Cioran.

Cartea merită citită și remarc talentul lui Julian la scris, chiar dacă e mai mult francez, dar și al lui Marius, care a ajuns și romancier. 

Nopțile ciumei de Orhan Pamuk

Am terminat de citit voluminosul roman al lui Orhan Pamuk Nopțile ciumei. Este un roman istoric despre finalul Imperiului Otoman. Romanul lui Pamuk mi-a amintit prin subiect de romanul lui Mircea Cărtărescu Theodoros. 

Pamuk în acest roman inventează o insulă din Estul Mediteranei numită Minger, situată undeva între Rodos și Creta și la vest de Cipru. Minger este locuită de mingherieni, care vorbesc o limbă care s-ar fi vorbit undeva în Asia Centrală pe lângă lacul Aral. În Minger trăiesc în mod egal creștini de limbă greacă și musulmani de limbă turcă. Insula Minger era prosper din comerțul cu piatra trandafirie a insulei, pe care o vindeau în special în Grecia și mai ales cu apa de trandafiri, din plantațiile care umpleau insula..  Ei bine, în această insulă pe la 1901 apare o epidemie de ciumă. Și romanul se învârte în jurul acestei epidemii. Reînvierea unei epoci de final a sfârșitul acestui imperiu medieval puternic întins pe trei continente, Asia, Europa Africa. În Europa otomanii au ajuns la Viena, cucerind Peninsula Balcanică, Grecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, supunând și obligând la tribut Principatele Române, Valahia și Moldova și apoi după prăbușirea Ungariei Principatul Transilvaniei. După căderea Constantinopolului în 1453 otomanii ocupă toată Asia Mică, Liban, Palestina, Siria, Mesopotamia Irakul și Peninsula Arabică. În Africa otomanii ocupă Egiptul, Libia, și Maghrebul, Tunisia, Algeria, Marocul. Acest imperiu imens începe să piardă cuceririle europene, Ungaria, Transilvania, Grecia, România, Serbia, Bulgaria. 

La 1901 când se petrece romanul Imperiul Otoman deținea încă posesiunile asiatice, și Libia în Africa. În Europa, mai avea sudul Bulgariei - Tracia, Macedonia care va fi împărțită după Războaiele Balcanice între Grecia, Serbia și Bulgaria.

Personajele principale ale romanului sunt prințesa Pakize Sultan și soțul ei doctorul epidemiolog Nuri. Pakize este a treia fiica a fostului sultan Murad al V-lea, inventată de romancier. Suntem în vremea sultanului Abdulhamit care conducea imperiul discreționar. Tânăra Pakize  și doctorul Nuri sunt îmbarcați pe un vapor care va ajunge în China pentru o conferință dedicată epidemiei de ciumă, prezentă acolo. Una lt personaj important al romanului estre maiorul Kamil, responsabil cu protecția prințesei Pakize, care era originar din Minger. Vasul oprește la insula Minger unde coboară Bonkowski Pașa, medic de origine poloneză. El a fost trimis de sultan să rezolve epidemia de ciumă care se declanșează în Minger, Se pare că ciuma vine de la pelerini care au fost în Hedjaz, la Mecca adusă acolo de pelerinii din India. Bonkowski este ucis de asasini necunoscuți. Și așa doctorul Nuri este deturnat de la Alexandria în Egipt și vaporul îl aduce în Minger să rezolve epidemia de ciumă. Romanul se ocupă cu problemele ridicate de respectarea condițiilor carantină pentru a nu răspândi epidenie. Sunt aici indicați musulmanii care nu cred în carantină, cred că șeicii unor ordine sunite le pot da niște hârtii cu descântece care-i pot feri de ciumă.  Grecii din Minger cu resurse fug în Creta vecină. Mai sunt și problema cu bandiții din insulă în frunte cu Razi fratele celui mai influent șeic sufit de pe insulă. Bonkowski este ucis de asasini necunoscuți. Și așa doctorul Nuri este deturnat de la Alexandria în Egipt și vaporul îl aduce în Minger să rezolve epidemia de ciumă. Nuri va colabora cu Sami Pașa, valiul - guvernatorul Mingerului. Ciuma nu poate fi oprită pentru că pentru că cetățenii din Minger nu respectă regulile de carantină. Sultanul se decide să-l schimbe pe Sami Pașa și trimite un nou valiu. Acesta și oamenii trimiși de sultan sunt blocați în carantină și banditul Razi îi eliberează de pe insulița unde se organiza carantina. Între oamenii lui Sami Pașa și ai banditului Razi care era împreună cu noul valiu începe un schimb viu de focuri în care acesta este ucis. În lupta în care lider era maiorul Kamil acesta are o mare inspirație, ia o pânză pictată ca reclamă a unei farmacii, iese pe balconul sediului valiului și declară independența insulei față de Imperiul Otoman. Lucrurile se complică pentru că sunt înconjurați de nave de război engleze, franceze și rusești și navele turcești care ar putea bombarda insula să o readucă la supunere nu au curaj la această acțiune. După declararea independenței Comandantul Kamil devine președinte, iar Sami Pașa prim ministru. El s-a îndrăgostit de frumoasa Zeynep la care râvnea și Razi și devin soț și soție. Prim Ministru devin Sami Pașa. Din păcate epidemia face multe victime și între ele și Zeynep și apoi Comandantul Kamil. Lucrurile se degradează, adepții șeicului sufit pun mâna pe putere în insulă care renunță la restricțiile de carantină și ciuma face victime mai ales musulmani care nu mai respectau nicio regulă. Ei se molipsesc când spală cadavrele și totul devine catastrofal. Sami Pașa este arestat și spânzurat. Șeicul devenit președinte moare și el de ciumă  și adjunctul lui devenit prim ministru se sperie rău și oferă puterea medicului Nuri. Soția lui, Pakize este declarată Regină și Nuri prim ministru. Nuri reintroduce reguli stricte de carantină și epidemia se oprește. Lumea revine la normal în insulă. Însă Pakize și doctorul Nuri sunt calomniați în presa locală la incitarea șefului serviciului de securitate al insulei. Și așa îi obligă pe Pakize și Nuri să se îmbarce și să-și reia periplul spre China. Finalul romanului ise ocupă de descendenții Reginei Pakize între care strănepoata ei se decide să scrie acest roman pe baza scrisorilor lui Pakize pe care le trimitea surorii ei cele mari. Pentru această inițiativă este îndemnată inclusiv de Orhan Pamuk, care devine și el personaj al romanului. Este un roman pasionant cu intrigi polițiste, cu dezvoltări aventuroase. Dar este în primul rând romanul apusului Imperiului Otoman. Orhan Pamuk este îndrăgostit de istoria țării sale, mândru de trecutul ei, dar și realist privind marile probleme ale fostului imperiu în care o contribuție negativă a avut-o obtuzitatea dată de credința islamică.