Această carte
cuprinde considerații ale scriitorului ceh Milan Kundera despre roman.
Creatorul romanului modern este Cervantes cu al său Don Quijotte și este pentru
Kundera o referință. Nu uită să-l amintească și pe Boccaccio cu Decameronul,
dar el este doar un povestitor, cum a fost Geoffrey Chauser cu ale sale
Canterbury Tales.
Citind aprecierile
lui Nicolae Manolescu despre această carte am văzut frustrarea acestuia că
romancierii români nu sunt amintiți în cartea lui Kundera, însă Eugen Ionesco
este amintit de mai multe ori privind transformările romanului în secolului XX.
Kundera este focalizat pe romancierii Europei Centrale, respectiv Imperiul
Austro Ungar. Și Transilvania și Banatul au făcut parte din imperiu până în
1918, dar literatura de aici nu este amintită. M-am mirat că nu sunt referințe
la romanul maghiar. Am aflat cu surpriză
că sunt romancierii de limbă germană praghezi, eu fiind convins că sunt
austrieci vienezi, precum Franz Werfel. Marele inventator al romanului
secolului XX rămâne pentru Kundera concitadinul Franz Kafka. De fapt pentru
a-și argumenta opiniile referințele lui Kundera sunt scriitorii germani ai
imperiului, Broch, Musil, dar și cehii Hașek și Capek. Este menționat și
polonezul Gombrovicz. Kundera este familiar cu romanele Europei Centrale, este
cititor de limbă germană și din acest motiv scriitorii germani îi sunt
familiari. Alături de Kafka, alți reformatori ai romanului sunt evident Proust
și James Joyce. Cum secolul al XIX a fost al romanului realist, Kundera se
referă la Flaubert care depășește realismul. Sunt multe considerații despre cum
se scrie un roman, cartea este interesantă și instructivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu