Anul Nou care n-a fost

Anul Nou care n-a fost este un film multipremiat la Gala de la Veneția. A luat următoarele premii:

Cel mai bun film (secțiunea Orizzonti) - Bogdan Mureșanu

• Trofeul FIPRESCI (secțiunea Orizzonti) - Bogdan Mureșanu
• Authors under 40 „Valentina Pedicini” - Mențiune specială pentru imagine - Boróka Biró
• Trofeul Bisato d'Oro…

Eu eram curios să-l văd pe Adrian Văncică și în alt rol decât cel al lui Celentano din Las Fierbinți. Apare primul pe generic, dar nu el este personajul principal al filmului, ci...Nicolae Ceaușescu!

Filmul este anatomia zilei de 20 decembrie 1989 și a celei care a urmat 21 decembrie 1989 a mitingului marea adunare populară. Evenimentele derulate în aceste zile critice sunt prezentate prin prisma unor personaje obișnuite precum: muncitorul Gelu (Adrian Văncică), regizorul Ștefan Sivestru (Mihai Călin), actrița Florina (Nicoleta Hâncu) securistul Ionuț Dincă (Iulian Postelnicu) și mama lui (Emilia Dobrin).

Gelu și alți muncitori sunt mobilizați să care bagajele și mobilele din casa doamnei Dincă, care urmează să fie demolată.  Gelu ajunge seara acasă și își culege fiul de pe stradă. Acesta îi spune că a trimis scrisoarea la poștă către moș Gerilă în care el își dorește o locomotivă, o geantă mamei și să moară nea Nicu pentru tata. Gelu înnebunește vrea să-și bată fiul, care nu nu vrea să rescrie cu să moară nea Nicu Chican de la Scara B! Sunt momente în care te prăpădești de râs. Disperat Gelu ajutat de soție (Ioana Flora) face rost de detergent și apă și se duce la cutia poștală și bagă detergent și inundă cutia în speranța că scrisoarea va deveni ilizibilă. Demers inutil, pentru că îi explică poștașul scrisorile au fost ridicate aseară la ora 6! 

Securistul Dincă cercetează cazul unor studenți de la Politehnică care au făcut o brigadă în genul Divertis cu șopârle anti Ceașcă. În același timp încearcă să o convingă pe mama lui că e mai bine că se mută la bloc din casa ce urma a fi demolată. Mama este atât de legată de vechea casă că se întoarce acolo noaptea și se culcă în vechiul pat. Ajuns acasă Dincă constată că telefonul i-a fost schimbat la cererea soției că se auzeau păcănituri. În Dincă intră o teamă paranoică pentru că telefonul a fost schimbat ca el să fie urmărit.  

 

Regizorul Silvestru are o mare și dificilă problemă, Lili, actrița care recită plugușorul omagial lui Ceaușescu tocmai a rămas în Occident și scena trebuie refăcută. Cea mai teribilă dilemă a regizorului este să găsească o actriță ce să-i semene, lui Lili. Și o găsește pe Florina care îi seamănă fizic. Ea a ascultat ce s-a întâmplat la Timișoara este disperată, dar trebuie să accepte ordinul directorului teatrului unde lucrează. Mănâncă gheață bea vin de la frigider ca să  răcească și să-și piardă vocea. Ajunge la televiziune și trebuie să recite plugușorul omagial. Între timp cei din studio urmăresc mitingul lui Ceaușescu și când văd ce s-a întâmplat renunță la tot. Inclusiv colonelul de securitate care începe să dea foc la dosare. Trebuie să remarc presiunea extraordinară la care erau supuși artiștii de către securitatea care suspecta tot, parcă mai tare decât la care amfost și eu supus.  

Seara dinainte Silvestru este sfătuit de soție (Manuela Hărăbor) să scrie o turnătorie, ironic și cătrănit acesta o întreabă dacă o să-i pună și notă, ea fiind profesoară de limba română. Problema lor este fiul care este student la Politehnică și riscă să fie exmatriculat pentru brigada artistică cu șopârle. Acesta este convins de colegul Vlad să fugă peste Dunăre. Ajung acolo dar sunt trădați de călăuză și arestați și bătuți.  Când se aude că Ceaușescu a fost huiduit la miting, anchetatorul abandonează tot.

Scena mitingului este extraordinară. Văncică care agita o lozincă, dar scoate niște pocnitori care le confiscate de la un puști și le pocnește. Începe agitația și dezastrul mitingului și cu lumea care o ia la goană și cu un Ceaușescu disperat care strigă inutil Alo. Scenele finale sunt cu Văncică cu un aer șmecheresc și victorios, ca apoi se deruleze scenele de la Revoluție.

Filmul m-a zguduit și am plecat din sala de spectacol dărâmat. Pentru că am retrăit acele momente de acum aproape 36 de ani!

Filmul lui Bogdan Mureșan merită toate premiile acordate. Este o tragicomedie excelent realizată, cu actori de prima clasă, care redau atmosfera de frică și teamă pe care o trăiam, frigul și foamea care ne dominau și ne transformaseră în niște umbre. 

Filmul este una din cele mai bune realizări ale filmului românesc, este filmul Revoluției române.

Îl recomand tuturor idioților care postează nostalgii din comunism, care însă refuză să își amintească mizeria pe care am trăit-o.