The hard way de Lee Child

Se face un an de când am descoperit romanul Gone Tomorrow al lui Lee Child în vacanţa din Parga, Grecia.

Am căutat pe la prieteni romanul şi am primit finalmente cadou toată seria de romane.

Citisem mai demult în traducere Capcana Margrave, primul roman din serie, cu titlul original Killing Floor. Romanul a apărut în colecţia Thriller a editurii Humanitas. Editorii au reîncercat, fără succes să relanseze colecţia Enigma de pe vremuri. Acolo au apărut romanele clasice al lui Hammett, Raymond Chandler şi alţii. Cărţile din Thriller le-am cumpărat la preţ redus. Şi nu-mi pare rău, sunt foarte bune!

Prin Lee Child am descoperit un autor de specializat în romane poliţiste foarte bine scrise cu o acţiune inteligentă.

Lee Child a scris începând cu 1997 romanele din seria Jack Reacher având 19 apărute până anul acesta.

Sper ca ultimul roman din 2014, Personal să-l obţin în curând!

Am mai citit şi romanul The Affair în traducere românească.

Ecranizarea unuia din romanele lui Child din seria Jack Reacher cu numele Jack Reacher, după romanul One Shot a fost un mare succes. Singura chestiune discutabilă în film a fost actorul, Toma Cruise. Nu pentru calităţile sale de actor, ci de faptul că personajul Jack Reacher, fost poliţist militar (MP) este un tip de 1,96 metri şi cam de 120 de kilograme!

Informaţii despre autorul Jim Grant acest pseudonim Lee Child se pot găsi pe wikipedia.

Stilul romanelor sale este hardboiled, adică romane cu acţiune dură.

Vreau să subliniez că toate romanele sale sunt ecranizabile. Opinia mea este că ar ieşi ceva cum este franciza britanică James Bond a scoţianului Ian Fleming.

Cred că cele mai bune romane pe care le-am citit din serie sunt evident primul, pe care l-am amintit deja şi cel care mi-a declanşat pasiunea pentru Lee Child, adică Gone Tomorrow.

Ei bine, printre cele mai bune pot acum să număr acum şi pe The Hard Way.

Nu ştiu de ce, dar romanele care mi-au plăcut se petrec în New York. Chiar dacă autorul este englez get beget, locuieşte probabil în New York, de unde se trage soţia lui.

Începutul romanului se petrece în New York undeva în Grenewich Village la o cafenea, într-o seară de sfârşit de vară. Jack Reacher este dependent de cafea!

Iar cafeaua din această cafenea este de cea mai bună calitate!

Jack nu are un loc stabil, călătoreşte din loc în loc doar cu paşaportul şi cardul pe care primeşte pensia de fost MP.  Când crede că hainele au devenit murdare, caută un magazin ieftin şi le înlocuieşte, pe cele vechi aruncându-le la coş!

Şi iată când în a doua seară de reverie la această cafenea este abordat de un tip cu accent englezesc. Acesta îl întreabă dacă a văzut un tip care a urcat într-un Mercedes parcat în apropiere. Reacher face o descriere exactă a momentului şi orei. Reacher are un ceas precis în cap, ştie întotdeauna cât este ceasul, şi îşi programează cât să doarmă.

Englezul Gregory îl invită pe Reacher să vină cu el la şeful lui. Acesta locuieşte în celebra Dakota Building, din Central Park West. În Dakota Building trăia cuplul John Lennon Yoko Ono, până când acesta a fost împuşcat.

În ieşirile mele (trei până acum!) prin New York am stat la un hotel în Central Park West, dar nu-mi amintesc de această clădire celebră, pe lângă care am trecut în mod sigur!

Şeful este Edward Lane, un ex colonel de la Forţele Speciale. Lane se  ocupă cu mercenariatul, trimiterea de experţi militari privaţi în ţări precum Irakul.

Lane este un tip la cam 50 de ani, care este în faţa unei răpiri a soţiei Kate şi a fiicei sale vitrege, Jade. Reacher află că prima soţie, Anne a lui Lane a fost răpită şi ea şi ucisă. Lane s-a recăsătorit cu Kate, cea aflată acum în mâinile  răpitorilor.

Ambele erau frumuseţi deosebite, prima fiind blondă, cea prezentă fiind brunetă.

Reacher este angajat de Lane să-i recupereze pe cele două persoane răpite. Răpitorii au cerut în primă instanţă 1 milion de dolari, apoi cinci milioane de dolari ca în final să ceară doar 4,5 milioane de dolari!

De fiecare dată un tip reuşeşte să dispară cu banii.

Reacher începe cercetări şi are surpriza să întâlnească să o întâlnească pe….. Anne! De fapt este sora Patti a lui Anne! Ea este convinsă că sora ei, Anne a fost omorâtă de Lane în momentul când Anne s-a decis să-l părăsească. Patti s-a mutat într-o clădire vis-a-vis de Dakota Building şi-i urmăreşte pe oamenii lui Lane şi îi raportează poliţistului Brewer, implicat în acest caz. Brewer îl pune pe Reacher în legătură cu Lauren Pauling, fostă FBI, devenită detectiv particular, care şi ea a fost implicată în cercetările privind răpirea lui Anne. Această este o femeie foarte bine, pe la 50 de ani şi cu care Reacher are o aventură, Reacher are mereu aventuri amoroase cu femeile frumoase din romanele lui Child!

Împreună cu Pauling încep investigaţiile. Ajung la concluzia că cel care a fost implicat în răpire închiriase un apartament chiar deasupra cafenelei. Depistează faptul că individul care a închiriat care nu vorbea, se pare că avusese o problemă şi i se tăiase limba.

Pauling îl pune pe Reacher în legătură cu un general american de la la ONU, fost şi el MP, care investighează o situaţie de mercenariat în Burkina Fasso la Ouagadougou în care oamenii lui Lane au fost implicaţi, iar doi dintre ei au căzut prizonieri, Knight şi Hobart. Află astfel că Hobart a reuşit să scape şi să revină în SUA. Reacher şi Pauling bănuiesc că ar fi răzbunarea celui lăsat în Africa. Aş că detectează adresa lui Hobart şi pătrund în apartamentul acestuia unde locuia împreună cu sora lui. Sora lui făcuse anterior demersuri în presă şi la autorităţi pentru recuperarea fratelui ei.

Surpriză totală!

Hobart nu era mut, era un invalid fără mâini şi picioare, ciopârţite de cei care-l făcuseră prizonier. El le povesteşte că a picat într-o capcană pusă de Lane lui Knight, cel care o împuşcase pe Anne în aşa zisa răpire. Knight nu a rezistat şi a fost omorât în prizonierat.

Timpul s-a scurs, răpitorii nu mai dau niciun semn şi Lane şi Reacher sunt convinşi ca soţia şi fiica au fost ucise de răpitori. Este singurul lucru care-l mai face pe Reacher să continue cercetările.

Reacher şi Pauling continuă împreună cercetările şi ajung la concluzia că răpitorul a fost de fapt şoferul maşinii, un alt britanic, Taylor. Investighează apartamentul şi găsesc dormitorul unde Kate şi Jade au fost prizoniere. 

Reacher care-l convinsese pe Lane cât de bun detectiv este, negociază pentru un milion de dolari ca să dea de Taylor. Aşa că ia un avans de 200 de mii de dolari şi pleacă cu Pauling la Londra să-l depisteze pe Taylor.  Pauling are o legătură aici un lat detectiv privat, care-i pune pe cei doi pe urmele lui Taylor. Acesta este stabilit în nord-estul Angliei lângă Norwich la o fermă.

Cu un Mini Morris ajung la un han din vecinătatea fermei unde dau nas în nas cu Taylor care nu-i ştia pe niciunul, dar Reacher îl recunoscuse ca fiind şoferul care luase genţile cu bani de răscumpărare.  

Se reîntorc la Londra unde îl întâlnesc pe Lane şi trupa lui şi acesta urma să-i dea adresa lui Taylor contra restul de 800 sute de mii de dolari. 

Exact când se pregătea să-i dea adresa, de fapt îi dăduse o parte din indicaţii, Reacher are o revelaţie, pe care eu din roman mă prinsesem deja!

Finalul este o confruntare ca în Skyfall, ultimul film cu James Bond! Cred că  scenariştii s-au  inspirat şi din acest roman.

Reacher face din nou dovada calităţilor sale extraordinare de luptător cu  mâinile goale, cu arme albe şi cu toate armele de foc. Îi distruge pe toţi răii şi dispare, nu înainte ca banii necesari pentru protezele lui Hobart să ajungă la sora lui. 

Final frumos, toată lumea mulţumită. 

Şi Reacher va apărea doar în următorul roman.

Oricum ar trebui să mă invidiaţi că citesc astfel de romane poliţiste, nu maculatură!