Traduttore traditore

 

From Babel to Dragomans  este o culegere de articole scrise de istoricul englez Bernard Lewis. Acesta este de origine evreiască și din copilărie a fost atras de limbi străine. A învățat ebraica Torei, apoi araba, aramaica și alte limbi clasice ale Orientului Mijlociu. De la el am aflat ceva foarte interesant. În privința cărților sfinte, Tora - Vechiul Testament ca și Noul Testament nu au probleme de traducere. Tora  a fost tradusă în greacă, Septuaginta pentru a fi înțeleasă de evreii elenizați, ca și Noul Testament care pare a fi o traducere inițială din aramaică în greacă și apoi Vulgata latină a Sfântului Ieronim. Deci atât evreii cât și creștinii nu au avut probleme ca aceste cărți sfinte să fie traduse din limba originală a acestor cărți sfinte. 

În schimb arabii nu au dorit Coranul să fie tradus. Cum se observă, atât Orientul Mijlociu cât și Africa de Nord estre vorbitoare exclusiv de arabă, cu variații regionale, deci nu este nevoie de traducere. Chiar dacă ulterior popoare islamice importante sunt turcii și persanii se pare că s-a folosit originalul arab al Coranului. Turcii otomani, atunci când au ajuns un mare imperiu și au avut contacte diplomatice cu europenii a fost nevoie de traducători. Traducătorii au fost inițial, în secolul XV-XVI evreii sefarzi alungați din Spania ajunși în Imperiul Otoman. După aceea aceștia au fost înlocuiți de armeni, dar mai ales de grecii din Fanar. Limba diplomației în perioada Evului Mediu până prin secolul al XIX-lea a fost italiana. Probabil că venețienii care erau comercianți acceptați ai otomanilor au impus ca limba diplomației să fie italiana. Așa că atunci când au apărut relații diplomatice între marile puteri Europene, Anglia, Franța, Imperiul Habsburgic și ulterior Rusia era nevoie de traducători.  Diplomații europeni traduceau scrisorile lor în italiană și fanarioții greci - dragomanii traduceau din italiană în turcă. Problema era că atunci când erau probleme grele, sensibile, declarații de război, traducătorii greci fanarioți supuși otomani nu traduceau corect aceste amenințări, de frica represaliilor stăpânilor otomani și apăreau probleme. Chiar Tratatul de la Kuciuk Kainargi avea o versiune în turcește și alta destul de diferită în rusește. Între dragomanii din secolul al XVIII se distingeau Mavrocordații care vor deveni principi fanarioți în Țările Române. Dragomanii traducătorii greci vor dispărea după Răscoala Greacă din 1821. Probabil că asta este un motiv pentru care Mozart în secolul XVIII a scris multe din operele sale în italiană ca urmare și a faptului că era limba diplomației, vorbită de nobilime, în plus de prestigiul operei italiene. Italiana a fost înlocuită din secolul al XIX ca limbă a diplomației de franceză, din cauza prestigiului european al lui Napoleon. În secolul XIX țările de cultură minoră precum Țările Scandinave au devenit cunoscute prin marii scriitori precum Strindberg, Ibsen, Kirkegaard prin intermediul traducerii în germană, care era vorbită de nobilimea scandinavă și ca urmare a luteranismului adoptat de scandinavi. Germana s-a impus ca principala limbă a științei până la Al Doilea Război Mondial, datorită marilor oameni de știință germani, care primeau premiile Nobel. 

După Al Doilea Război Mondial ca urmare a prestigiului și puterii militare, culturale și economice a Americii,  limba engleză s-a impus ca lingua franca a lumii. 

Însă reluând, este clar de ce a rămas vorba traduttore traditore, de la dragomanii fanarioți greci care traduceau greșit cu intenție pentru diplomația otomană.

A House of Dynamite și Killing Eve

Azi vă propun un film și un serial.

A House of Dynamite 

Acest film este un thriller politic care m-a copleșit, la fel ca Anul Nou care n-a fost. L-am văzut aseară pe Netflix și am fost dărâmat. Pentru că și eu m-am aflat cumva în fața unor situații nu neapărat similare, dar din aceeași zonă de interes. Filmul este despre o lansarea a unei rachete intercontinentale nucleare ICBM dintr-o zonă neprecizată, căreia nu i-a fost detectată lansarea și care se îndreaptă spre SUA. Rachetele antirachetă ratează și racheta își continuă nestingherită traiectoria care va lovi zona Chicago. Filmul regizoarei Kathryn Bigelow surprinde reacția autorităților în fața pericolului iminent. Maiorul Gonzales (Anthony Ramos) comandantul sistemului antirachetă care eșuează interceptarea este disperat, cum și Secretarul Apărării Baker se întreabă cum un sistem care a costa 50 de miliarde de dolari a fost incapabil să distrugă racheta nucleară, care în 20 de minute va lovi zona Chicago. Militarii în frunte cu generalul Brady încearcă să-l convingă pe președinte (POTUS Idris Elba) să contraatace la rândul lui cu arme nucleare. Consilierul Baerington care are o convorbire cu ministrul de externe rus, care se consultase cu chinezi neagă orice implicare și insistă la președinte să nu ia nicio măsură de răspuns. Este interesant că jumătate din film președintele nu apare pe ecrane, ear la o acțiune de caritate cu mici baschetbaliști. În final președintele se consultă cu comandorul care are servieta nucleară și este invitat să aleagă țintele. Ecranul se întunecă și suntem într-un final nedecis. Ce vor face factorii responsabili? Aceasta este întrebarea pe care o pune filmul într-o realitate politică diferită de Războiul Rece unde Distrugerea Mutuala Asigurată (MAD)  a menținut armele nucleare departe de utilizare. Sunt acum mai multe țări, în primul rând Rusia, dar și China, Coreea de Nord, Iranul care pun în discuție supremația SUA. 

Și eu, cum spuneam am fost printre foarte puținii care au fost martorii sosirii norului radioactiv de la Cernobîl în România pe 2 mai 1986. Eram în tura de după amiază și în jurul orei 16 dozimetria reactorului TRIGA de cercetări a indicat creșterea dozelor radioactive de mii de ori. Atunci la Pitești autoritățile au dat ordinul ca să se alimenteze populația cu apă doar din surse acoperite și nu din fântâni deschise.

Filmul a trezit foarte multe reacții pozitive, am citit și un articol scris de Tolontan, pentru că se petrec evenimente care ne pot afecta viața. Îmi amintesc că în presa românească din 1962 nu s-a suflat nicio vorbă de Criza rachetelor din Cuba. Puteam muri, fără să avem habar.

Killing Eve

Serialul mi-l recomandase Vlad și am început să-l văd. După primul sezon vizionat am avut impresia de deja vu! Îl văzusem și nu m-a entuziasmat, cum nici următoarele trei nu mi-au produs o impresie favorabilă. 

Personajele principale sunt Eve (Sandra Oh) care este o analistă de la MI5 și care vrea să lămurească niște crime nerezolvate. Este dată afară de șeful ei  care de fapt colabora cu rușii și este preluată de Carolyn Fiona Shaw) care conducea un departament din MI6. Criminala este Villanelle (Jodie Comer o actriță extrem de frumoasă), de fapt rusoaica Oksana. La un moment dat totul devine neclar, se produc crime inexplicabile și nu sunt revelați autorii. Eve o înjunghie pe Villanelle, a ceasta la rândul ei o împușcă pe Eve fără să o omoare. Între cele două femei se declanșează o reacție puternică, o obsesie. Apar spioni ruși, se resuscitează amintiri cu anarhiști din anii 70 grup în care se infiltrase tânăr Carolyn. Cele trei eroine descoperă că cei care ordonau crimele erau un grup numit Cei 12, trimitere la anarhiști, dar și cei 12 apostoli. 

Sherlock -serial BBC

Am urmărit în aceste zile serialul Sherlock pe care l-am găsit pe Netflix. Este un serial făcut mai demult începând din 2010 și cu sezonul final în 2017. Deci cam în aceeași perioadă când se difuza pe ecrane filmele francizei Sherlock Holmes cu Robert Downey Jr. în rolul principal. Deosebire față de seria de filme este că serialul BBC este mutat în zilele noastre. Rolul principal îl are Benedict Cumberbatch ca Sherlock Holmes. Rolul doctorului John Watson este realizat de Martin Freeman, cunoscut din rolul Bilbo Baggins din Hobbit. Benedict este un tânăr geniu, un psihopat, sau mai degrabă un sociopat, care are studii de chimie. Watson este medic militar venit din războiul din Afganistan unde fusese rănit. Un prieten îi recomandă să stea cu chirie împreună cu Sherlock Holmes la doamna Hudson (Una Stubbs)pe Baker Street 221B. Deosebirea față de roman este că cei doi protagoniști sunt oameni tineri, Cumberbatch avea în jur de 35 de ani și pare foarte tânăr, doar Freeman începe să se grizoneze dea-lungul serialului. Este o Londră contemporană, dar realizatorii insistă asupra zonelor victoriene. Un episod se întoarce în epoca victoriană cu aceeași actori să rezolve o enigmă nerezolvată. 

Episoadele sunt cam de o oră jumătate. Unele se inspiră din romanele lui Sir Arthur Doyle, cum este primul A study în Pink după A study în Scarlet. Poliția Scotland Yard este prezentă prin detectivul Greg Lestrade (Rupert Graves). Inovația serialului este faptul că Sherlock are un frate mai mare, care veghează asupra fratelui său. Mycroft ( Mark Gatiss, care este și realizator al serialului), care deține un post important în Guvern, este șef la contraspionaj, MI5! Cuplul Holmes Watson rezolvă mai multe crime dificile, dar apoi totul are mai mult de a face cu spionajul și contraspionajul. Serialul mai o are pe Molly Hooper (Louise Brealey), patolog de la morgă care îl sprijină pe Holmes în analizele lui detectivistice. Apare evident și inamicul său periculos Jim Moriarty (Andrew Scott). În finalul sezonului doi Moriarty îl amenință pe Sherlock că dacă nu se sinucide prietenii lui vor fi uciși și se sinucide. Sherlock, cu ajutorul lui Mycroft își pune în scenă sinuciderea sa simulată prin căderea de pe acoperișul spitalului St. Bartholomew, fără știrea lui Watson. Când reapare în sezonul trei, îl umple de furie pe Watson, care îl și pocnește. Apare acum Mary Marston de care Watson se îndrăgostește și se însoară cu ea. Mar rămâne gravidă și va naștere unei fetițe Rosamunde Mary. Mary are un trecut tenebros, într-un episod îl împușcă pe Sherlock, dar acesta scapă pentru că îi provocase o rană care nu este mortală. Mary moare însă împușcată când îl protejează pe Sherlock. Sezonul final pică într-o fază de mister cumplit, are aerul gotic al romanelor de groază. Unele mistere nu sunt clar rezolvate. Apare și o soră, Eurus a fraților Holmes, închisă de Mycroft într-o pușcărie de maximă siguranță, care îi permite totuși o întrevedere cu Moriarty. 

În Imdb este dat cu o notă maximă de 9, dar finalul m-a dezamăgit, față de primele două sezoane, excelente. 

Furnici la Teatrul Davila

În această seară am văzut premiera Furnici a autoarei dramatice Saviana Stănescu, scriitoare româno-americană. 

De curiozitate am citit prezentarea piesei pe situl Teatrului Davila Pitești și am rămas șocat, cel care a scris prezentarea piesei se pare că habar nu are de  piesă, ci doar a auzit despre ea, spunând cum combate capitalismul. 

Piesa scrisă de o româncă în America despre problemele emigranților români în această țară. Cum spune un personaj, în America este capitalism și unii spun că Marx avea dreptate, că sunt exploatați. Știu foarte bine experiențele unor români stabiliți în America, cel mai bun prieten a ajuns în 1986 și a dus-o foarte greu la început, paznic de noapte, etc. Însă a prins un job bun si o duce bine acum la bătrânețe. Are chirie in Manhattan și casă în Connecticut. La fel și alți români americani, un debut greu, dar la pensie o duc bine. 

Piesa care este o dramă, are trei personaje: profesorul Adam Cohn, Cara și Mia. Cohn este venit demult în America este profesor plin, s-a însurat cu o americancă mai în vârstă, bogată și cu relații, are copii mari la colegiu. Cara a venit și ea de câțiva ani și a devenit amanta lui Cohn. De fapt el este fost Conescu în România, asta mi-a adus aminte cum evreii se românizau în interbelic, iar acum români se dau evrei în America!? Cara i-a devenit amantă lui Cohn și i-a făcut o recomandare Miei, sora Carei, o foarte talentată cercetătoare în biologie și își face doctoratul la universitatea unde este profesor Cohn. Ea cercetează viața furnicilor și este pe cale să facă descoperiri senzaționale. Cohn își amintește de cum se comportă profesori universitari în România, totul depinzând de bunul lor plac, nu de merite de cercetare, folosind expresii neaoșe.  Cara rămâne șomeră, dar pentru că Mia obține o bursă, care-i asigură finalizarea doctoratului și un post în universitate, pleacă din acest orășel universitar la New York să facă o ocupație lucrativă, de ghicitoare în cărți de tarot.  

Final fericit și cu lacrimi pe obraz.

 

Foarte bună interpretarea actorilor, scenografie este deosebită, actorii joacă printre spectatori, care pot deveni și ei interpreți la cererea actorilor.

Distribuția:

Cara – Ioana Podăreanu

Dr. Adam Cohn – Cosmin Dominte

Mia – Teodora Colț

Regia artistică – Alexandru Boureanu

Scenografia – Miruna Varodi

Video – Florin Constantinescu

Kim de Rudyard Kipling

Kim este un roman scris de Rudyard Kipling. Kipling, laureat al premiului Nobel pentru literatură este prin excelență colonialistul englez. Din

acest motiv nu prea mai este acceptat în cercurile literare care sunt atrase de corectitudinea politică, mai ales că folosește cuvinte interzise azi de woke și cancel culture. Am citit romanul la recomandarea lui Mike Vasilescu. Este un roman despre India acest vast subcontinent, un amestec de culturi exotice. În India colonială care se întindea de la Vest din Afganistan, apoi Pakistan, India de azi, Bengal, Bangladesh și statele de pe Înălțimi - Hills din Himalaia unde se vorbește tibetana până  în sud în Ceylon azi Sri Lanka. Limbile din acest areal mai sunt afgana-pashtun, urdu, hindi, bengali și multe altele. Azi, pot vedea pe unii din acest subcontinent, veniți la muncă în România. Am descărcat acest roman de pe internet în engleză, în original și a fost o aroganță. Pentru că nu este un roman polițist, fără pretenții literare. Cel mai complicat este că atunci când vrea să transmită conversațiile în limba vernaculară a personajelor, Kipling folosește engleza veche, care complică lectura. Am avut noroc  că am citit romanul pe tabletă cu aplicația de citit cărți, care are vocabular, care mi-a fost un important suport, la cuvinte pe care nu le știam. Abundă în cuvinte indiene, probabil în hindu?! Unele apar în vocabularul aplicației, însă la altele trebuia să mă uit la semnificația în engleză, pentru că traducerea directă în română mă trimitea aiurea.

Romanul îl are în centru pe Kim. Kim crește ca un orfan vagabond prin India centrală. Îl cunoaște pe Mahbub Ali, un crescător de cai pashtun. Prin rătăcirile lui se alătură unui bătrân lama din mânăstirile tibetane în căutarea Râului Săgeții care să-l elibereze de Roata Lucrurilor. Ca să trăiască și să aibă de mâncare Kim cerșește. Realitatea din India este foarte dură, există sărăcia lucie, oameni mureau de foame. Mahbub Ali îl trimite pe Kim la un Sahib, colonel Creighton, ca să-i confirme pedigriul unui cal vândut. Aici ajunge la un regiment unde preotul anglican descoperă că amuleta de la gâtul lui Kim dezvăluie că el este irlandezul Kimball O'Hara, tatăl fiind sergentul de culoare O'Hara și mama irlandeză. Împreună cu preotul catolic al regimentului decid să-l trimită la școală pe Kim la St. Xavier in Partibus, școală catolică din Lucknow. Kim învăță să scrie și să citească în engleză, iar lama suportă cheltuielile de școlarizare. Vara și-o petrece la Lurgan Sahib, un englez interesat de cultura Indiei. Lama și învățăcelul - chela (kila) sunt găzduiți la o bătrână bogată. Kim intră în serviciul secret avându-l șef pe bengalezul Hurree Chunder Mookherjee, care se dă medic - hakim care o tratează pe bătrâna bogată. Lam și Kim pleacă spre înălțimi - Hills, adică în Himalaia, locul de unde venea lama. Aici Huree și Kim trebuie să intercepteze doi spion ruși, unul fiind etnic francez. Aceștia fac investigații în vederea unui război cu englezii. Lama și Kim întâlnesc pe ruși. Rusul îl pocnește pe lama și Kim se ia la bătaie cu rusul, iese un mare scandal și culii - hamalii munteni fug cu calabalâcul spionilor. Kim recuperează documentele scrise și hărțile de la hamalii fugari și le dă finalmente lui Hurree, care le transmite șefilor spionajului britanic, find informații prețioase despre intențiile rușilor într-un război cu englezii în Asia. 

Romanul este foarte interesant pentru imaginea Indiei coloniale britanice. Nu degeaba Regina Victoria a fost proclamată Împărăteasa Indiei. 

Playlist la Teatrul Davila Pitești

Astă seară, 11 octombrie am încheiat o săptămână foarte culturală, trei evenimente muzicale și două spectacole teatrale.

Este prima premieră a teatrului piteștean. Spectacolul Playlist a fost pus în scenă de regizorul Attila Vizauer, regizor la teatru radiofonic. Piesa aparține doamnei Ema Stere și ea realizatoare la radio. Au mai colaborat Vava Ștefănescu pentru mișcarea scenică și scenografa Roxana Răduț. 

Este o comedie spumoasă și tristă. Foști colegi de liceu se revăd la un eveniment trist, moartea colegului Sebi. Sebi are o cerință ultimă de la foștii colegi, să asculte un playlist de melodii celebre, dar unii nu le țin minte, cum e epoca ABBA! Aceste personaje sunt oameni din generația 75-80 a secolului trecut. Acești foști colegi se strâng să-l comemoreze pe Sebi la firma funerară a lui Alex. Alex a avut tot felul de afaceri falimentare, inclusiv afacerea cu cimitirul nu prea e în regulă, pentru că Sorin descoperă o firmă Concept Store a afacerilor falimentare ale lui Alex. De fapt Sorin este singurul căruia îi merge foarte bine, este un prosper om de afaceri, dar a trecut prin trei divorțuri. Corina Și Ilinca sunt profesoare, Corina de limba română și  Ilinca de biologie. Ambele îi fac ochi dulci frumosului Vlad, căpitan de marină. Profesoarele sunt frustrate și acrite, Vlad este căpitan de navă, dar nu pe mări și oceane ci pe Dunăre, după cum aflăm de la Sorin.  În fine apare și Andreea, vampa clasei. Toți sunt divorțați și fără copii, excepție face Andreea care are o fetiță, dar care stă la tată. Sorin îi face curte și e atras de Andreea. Toți își amintesc cu mândrie că erau fruntea liceului, fiind la A. Vlad se îmbată rău și le mărturisește că el nu-și mai aduce aminte de Sebi.  Ca în final pe CD cu playlist Sebi să le spună că le mulțumește colegilor dela B! Deci foarte bine ca piesa să se numească: Sebi era de la B!

Este o piesă bine condusă dramatic are ritm și este foarte bine interpretată. 

Distribuția:

Vlad – Dan Andrei

Andreea – Alina Diaconu

Corina – Mirela Dinu Popescu

Sorin – Robert Tudor

Alex – Marius Pieca

Ilinca – Daniela Marinache

Gropar – Narcisa Mazilu

Voce Sebi – Marius Bălan

Regia artistică |  Attila Vizauer

Scenografia | Roxana Răduț

Coregrafia | Vava Ștefănescu

Un serial- Atomic și trei filme The Holdovers, One Battle after Another, London Calling

Am să vă propun un serial și trei filme.

Atomic

Este un serial britanic din anul ăsta. Este un fel de road movie care este pe Sky Show Time. Am început să-l văd și am avut surpriza neplăcută, erau doar trei episoade din cinci, pe ultimele le-am văzut pe niște streamuri. 

Max (Alfie Allen), un transportator de droguri este în deșert venind din Guinee Bissau și se îndreaptă spre Benghazi, în Libia. Este atacat de niște jihadiști, dar surpriză unul dintre ei, JJ ( Shazad Latif) îi împușcă pe toți. Era și el britanic și după acest moment cei doi rămân împreună. Mai au un alt moment cu jihadiști, dar JJ  îi rezolvă. Max îl convinge pe JJ să meargă cu el cu un avion la Beirut de unde să ia niște statui. În același timp în Caucaz niște contrabandiști sunt puși să transporte niște colete care aparțin unui bogat afacerist rus. 

Max și JJ ajung la Beirut, oamenii cartelului de droguri vor să-i omoare, dar iarăși JJ rezolvă. Iau statuile și fug, dar înainte un bandit îi avertizează să nu stea la mai puțin de 2 m. De fapt statuile furate erau postamente pentru două încărcături de uraniu weapon grade, adică puternic îmbogățit. Și eu am avut la reactorul TRIGA, combustibil din uraniu puternic îmbogățit, și doctorul Whittemore, ne-a spus că se poate face din acel combustibil o bombă atomică! 

Cei doi ajung la Marrakesh în Maroc și acolo trebuiau să livreze combustibilul. Pe fir intră CIA, dar și MI6 care vor să depisteze beneficiarii bombei. Un fizician montează bomba, dar cei doi recuperează combustibilul și decid să îl îngroape în deșert. Finalul este ca în Butch Cassidy și Sundance Kid!

The Holdovers

Titlul s-ar putea traduce prin Rebuturi. Este un film foarte bun, cotat de Imdb cu 7,9. Este un film despre onoare și adevăr.  Beneficiază și de contribuția excelentului actor Paul Giamatti (profesorul Paul Hunham). 

Totul se petrece la Barton Academy din New England, o școală privată care pregătește elevii săi pentru marile universități. Paul Hunham este profesor de istorie, îndrăgostit de antichitatea greacă și romană. Suntem în preajma Crăciunului 1970 și tinerii se pregătesc să plece în vacanța de Crăciun. Însă cinci dintre ei rămân, din diverse motive, în această perioadă la internatul școlii. Al doilea personaj principal este tânărul Angus Tully (Dominic Sessa), un tânăr extrem de inteligent, dar foarte obraznic. Tully se pregătea să meargă cu mama sa în concediu în Caraibe, dar aceasta în lasă de izbeliște, că petrecea luna de miere cu nou soț. Hunham nu era deloc popular printre elevi, dar este și el obligat de director să-i supravegheze pe elevii rămași în școală. În școală mai rămăsese și bucătăreasa șefă care le pregătește mâncarea celor rămași. Mary Lamb, negresa bucătăreasă era extrem de afectată de pierderea fiului în Vietnam. El se înrolase în speranța că va beneficia de GI Bill care permitea veteranilor să urmeze o universitate de top. Știu asta de la electronistul Ray Klapka de la punerea în funcțiune a reactorului TRIGA. Fusese înrolat în Navy și fusese în Tonkin. După armată a făcut studii de computer engineeering la UCLA, pe baza GI Bill. La un moment patru din cei cinci pleacă în vacanță și Hunham rămâne singur cu Tully. Acesta îl convinge pe Hunham să meargă într-o călătorie la Boston. Acolo Mary voia să-și vadă sora cea mică, care tocmai născuse. De fapt intenția secretă a lui Tully era să-și vadă tatăl. El spunea că și-a pierdut tatăl, dar de fapt el era închis într-un ospiciu, suferind de schizofrenie. Mama lui Tully află de escapadă pentru că tatăl era să-l omoare pe un alt om de la ospiciu cu o jucărie contondentă, făcut cadou de fiu. Tully este disperat, pentru că maică-sa voia să-l trimită la o școală militară. Așa că Hunham își asumă el vina de a-l fi dus pe Tully să-și vadă tatăl, cu riscul de a fi dat afară din școală, ceea ce se și întâmplă. Un film care te obligă să meditezi!

One Battle after Another

Este un film foarte nou care este pe ecrane dela mall. Cota cu 8,4 dar nu prea își merită cota. Este un film ciudat. Este ecranizarea romanului Vineland de Thomas Pynchon, care aparține lui Paul Thomas Anderson. Inițial personajele principale trebuiau interpretate de Viggo Mortensen și Joaquin Phoenix, înlocuiți ulterior de Leonardo di Caprio și Sean Penn. În distribuție mai sunt Benicio del Toro. 

Romanul lui Pynchon este o distopie. Ghetto Pat Calhoun (di Caprio) și Perfidia Beverly Hills (Teyana Taylor) sunt membrii unei bande de teroriști revoluționari numit French 75 care eliberează imigranți ilegali. Într-o astfel de acțiune îl întâlnește pe colonelul Lockjaw, cu care are intense interacțiuni sexuale. Perfidia rămâne gravidă și o naște pe Willa Ferguson, după care dispare. Acțiune se mută după 15 ani. French 75 fusese anihilată, iar Pat Calhoun, care-și luase numele de Bob Ferguson și devenise un dependent de droguri, dar o crește pe Willa, o mulatră foarte reușită și o fată foarte inteligentă.  Lockjaw este pe cale să fie admis într-o organizație ultrasecretă de extremă dreapta. Dar el are problema să o găsească pe Willa, să vadă dacă nu cumva este fiica lui. Și începe o vânătoare pentru a da de ea. Ca să se ascundă  sunt ajutați de profesorul Willei (Benicio del Toro), însă Willa este capturată de Lockjaw. Acesta face testul DNA ca să afle dacă este fiica lui, ESTE! O trimite cu un individ ca să o omoare.  Tipul însă omoară pe bandiți și este și el ucis. Organizația secretă trimite pe cineva să o execute pe Willa, dar aceasta îl termină printr-o manevră inteligentă. Bob Ferguson își recuperează fiica, iar Lockjaw este executat de organizație. Film cam ciudat.

London Calling

Este o comedie cu gangsteri. Tommy Ward (Josh Duhamel) este un asasin plătit care lucrează la Londra. Este pus să omoare pe un tip la un bal mascat în care acesta era mascat cu mască de cal. Îl împușcă cu toate că acesta îi imploră să nu-l omoare că el avea mască de măgar! Află așa că a împușcat pe o rudă a unui mare bandit, Darby și fost șef al lui. Așa că trebuie să fugă și ajunge la Los Angeles și continuă ca asasin în solda lui Benson (Rick Hoffman, simpaticul avocat Litt din Suits, care este și aici bandit evreu!). Benson are un fiu, Julian, un grăsan simpatic, elev de liceu timid și vrea să-l facă și pe el interlop și-l asociază lui Ward. Ward are o problemă, nu vede bine, are nevoie de ochelari, dar refuză. Așa că atunci când face antrenamente cu pistolul și nu nimerește, în schimb Julian, lovește toate țintele.  Ward are probleme cu bandiții pe care trebuie să execute, frații Mcrory. În plus interlopul Darby află unde este Ward și vine să se răzbune. La un moment dat bandiții pun mâna pe Julian dar Ward îi rezolvă și pleacă la Londra să-și blocheze fosta soție să se mărite cu profesor de sport, având și el un fiu asemănător cu Julian.

Maitrey, dramatizare după Mircea Eliade

Astă seară la Sala Sindicatelor Pitești am avut posibilitatea să vizionez spectacolul Maitrey, o dramatizare după Mircea Eliade. Am citit romanul acum 55 de ani și nu-mi amintesc mare lucru. Așa că am fost interesat să văd piesa. Probabil că spectatorii probabil au citit romanul, sau știu despre Mircea Eliade și de aceea au venit la teatru. Și acum încep problemele. Nu știu și nu se dau indicii despre cel care a realizat dramatizarea. Este foarte dificil să dramatizezi romane și mai ales romane de dragoste. Apoi apare o altă problemă cine a pus în scenă piesa, sunt indicații vagi, se pare că este vorba de o trupă de actori din Râmnicu Vâlcea. Indicațiile sumare sunt date pe afișul turneului cu această piesă.

Mircea Eliade își povestește în roman aventura sa sentimentală cu tânăra Maitrey, fiica inginerului Narendra Sen. În roman apare sub figura inginerului englez Allan. Acesta stă în gazdă în Calcutta (azi Kolkata) la acest indian, Narendra Sen. Aici o cunoaște pe tânăra fiica a inginerului și pe sora ei, Chabu. Între Allan și Maitrey se înfiripă o poveste de dragoste, dar când mama, doamna Sen află se împotrivesc categoric și Narendra își trimite familia afară din Calcutta, iar Allan sfârșește undeva într-un ashram în Munții Indiei. 

Actorii s-au străduit onorabil să dea viață personajelor, fondul muzical a fost de inspirație indiană. Dar este greu cu teatrul!

Dramatizare,

punere în scenă, 

și scenografie  - Dani Popescu

Allan (Mircea Eliade) - Alexandru Dunaev

Narendra Sen - Dani Popescu

Maitrey - Claudia Vasile

Chabu - Catrina Popescu 

Doamna Sen - Ioana Abur.

Missing You, serial britanic

Am văzut pe Netflix serialul Missing You în 5 episoade. Este inspirat de cartea cu același nume, scrisă de Harlan Coben și este un serial polițist, dar și melodramă. 

Personajul principal al serialului este polițista Kat Donovan (Rosalind Eleazar, pe care o știu din serialul cu mai multe sezoane Slow Horses). Ea este foarte afectată de moartea în urmă cu 11 ani a tatălui ei. El murise omorât de un criminal și asasin. Acesta este pe moarte de cancer și Kat are o ultimă tentativă de întâlnire cu el. Asasinul îi mărturisește că nu el a fost criminalul și că a fost plătit să recunoască și această crimă. Și tot serialul se învârte în jurul acestei crime. Exact după această crimă iubitul lui Kat, Josh dispare. Însă acum Kat dă de le într-un sit de dating-întâlniri erotice. Îi scrie, dar inițial este acceptată, ca poi să fie respinsă. Kat este șef secției de dispariții și are de rezolvat cazul dispariției lui Rishi Magari. De asemenea este abordată de Brendan, un tânăr care este îngrijorat de dispariția mamei sale Dana. Acesta pe un sit de dating Dana a dat de Josh și s-a cuplat cu el și au decis să plece în vacanță în Costa Rica. Brendan află că mama sa mai scosese o sumă importantă de 250000 de lire, justificând că își cumpără o casă în Provence. 

De fapt toate să învârt în jurul acestui sit de dating, care de fapt era un fals, menit să atragă fraieri care vor fi obligați de un personaj sinistru să îi dea bani. 

Kat va afla ce s-a întâmplat cu tatăl său, cu iubitul Josh, cum a dispărut și toate astea devin o melodramă. 

Este interesant, dar și cam prea melodramatic.

 

The Good Fight

Acest serial mi-a fost recomandat de un prieten. Și am avut surpriza unui serial foarte bun. Este un serial cu avocați, am văzut Law & Order, Suits, Suits LA, Lincoln Lawyer și pot spune, după ce am văzut cele 60 de episoade ale lui The Good Fight că și le este superior. Este cel puțin în primele două sezoane mult mai alert cu prezențe la tribunal unde se judecă nu numai pe comercial, afaceri, dar și pe penal.

Actorii principali care rezistă până la episodul 60 sunt, în primul rând Diane Lockhart (Christine Baranski)  o doamnă foarte bine conservată la cei 70 de ani, când se termină serialul. Diane se gândește la retragere , o casă în sudul Franței, dar are o surpriză urâtă. Fondul unde își pusese economiile dă faliment. Este o escrocherie, stil  Ponzi, cum a fost și în România Caritas. Administratorul era Henry Rindell (Paul Guylfole), iar fiica lui Maia, avocată începătoare era chiar fina Dianei. Diana își pierde postul la firma de avocatură din Chicago și este cooptată de o firmă de avocați condusă de negri! Șeful este Adrian Boseman (Delroy Lindo, un actor cunoscut). Lockhart devine șefă a acestui birou împreună cu Boseman și cu fiica fondatorului Liz Reddick (Audra Mc Donald), care demisionează din procuratură. Reddick fondatorul fusese un militant renumit pentru drepturile negrilor. Lockhart o ia în firma lui Boseman Redick și pe Maia Rindell. Cu Diana pleacă și Marissa Gold (Sarah Steele), inițial ca secretară, apoi ca detectiv și, finalmente ca avocat), iar în firmă lucrează un detectiv foarte bun, Jay Dipersia (Nyambi Nyambi). Acesta are la un moment dat probleme de emigrare, părinții îi falsificaseră certificatul de naștere din Nigeria, dar avocații îl rezolvă. În firmă lucra și avocatul Julius Cain (Michaele Boatman), singurul din firmă care votase pe Trump. Așa că este ales de republicani să devină judecător federal. Și cu el se întâmplă o chestiune foarte urâtă. Totul pornește de la acțiunile lui Trump împotriva justiției din primul lui mandat. Cain este arestat și acuzat de corupție conform Memo 618. Acest memorandum însemna interferența gravă a Departamentului Justiției în mersul justiției. Ar fi fost folosit de Roosevelt să îi bage în lagăre de concentrare pe japonezii din America în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, apoi în intervenția în Cuba. Cain intră la pușcărie, dar este grațiat de Trump la finalul mandatului. Alt avocat foarte bun este tânăra Lucca Quinn ( Cush Jumbo) o mulatră aproape albă. Se încurcă cu procurorul Colin Morello (Justin Bartha), care devine congressman democrat. Copilul lor este foarte alb și are o încurcătură penibilă cu o individă care crede că ar fi furat bebelușul. Un rol important îl are Kurt McVeigh( Gary Cole, cunoscut actor din Midnight Caller), soțul lui Diane. Acesta este republican și lucrează pentru Trump la NRA (Asociația Armelor de Foc). Rând pe rând unii din protagoniști părăsesc serialul, prima Maia Rindell, care pleacă la New York, apoi Lucca Quinn care este angajata unei foarte mari bogătașe negrese. Pleacă după sezonul patru și Boseman, rămânând Diana și Liz să conducă firma. În firma asta de avocatură unde predomină negrii, se practică rasismul pe invers, Diana având mereu probleme cu asociații. Cel mai interesant în serial sunt disputele de la tribunal, unde avocații se ceartă cu procurorii și cu judecătorul, se înjură urât, mereu se face apel la Fuck!

Din sezonul trei serialul se politizează, declanșându-se lupta democraților cu administrația Trump. Diana Și Liz se alătură unui grup secret de doamne democrate, care uzează de metode la fel de scârboase cum le folosea administrația Trump. Cel mai scurt sezon, sezonul patru este în 2020 când vine Covidul. Apoi în sezonul 5 apar și consecințe ale Covidului, Dipersia face o complicație urâtă. Așa că sezoanele cinci și șase sunt cu chestii cam fanteziste. Apar în sezonul cinci niște instanțe ciudate, cam ca în Harry Potter, Tribunalul 9 și 3/4 al lui Hal Wackner, un fals judecător care provoacă lucruri amuzante. 

Firma este preluată de o mare firmă multinațională cu sedii în Abu Dhabi și la Londra. Diana se retrage de la conducere și apare noul șef  Ric'Chard Lane (Andre Barughe) care pare a fi și pastor, dar este un avocat foarte bun.  Sezonului final se petrece pe fondul unor intense proteste ale suprematiștilor și antisemiților în Chicago. Apare și avocata Carmen Moyo (Charmaine Bingwa), o negresă splendidă, dar lesbiană, care devină avocata celor mai periculoși interlopi. Finalul serialului este că Diane pleacă la Washington să conducă o firmă de femei avocat. Finalul este că Trump decide să candideze  și pare că totul nu va fi în regulă, cum de fapt prevede bine serialul terminat în 2022.

Mi-a plăcut mult că se petrece la Chicago, primul mare oraș american pe care l-am vizitat în prima me    a ieșire în America.

Serialul merită urmărit, dacă ai timp și răbdare, eu am avut!

A doua carte de la Vama Veche de Cristian Pepino

Această carte am primit-o cadou de ziua mea, este A doua carte de la Vama Veche, deci nu este prima este o continuare a amintirilor lui Cristian Pepino. Cristian Pepino este regizor de  teatru de păpuși, cunoscut în acest mediu. Este născut în 1950, deci practic suntem leat. Este nepotul de frate al lui Marius Pepino, cunoscut actor de comedie din anii 60, prezent în multe scheciuri, alături de alți mari actori, Marin Moraru, Toma Caragiu. A fost probabil coleg cu Silviu Purcărete, Tudor Mărăscu care apar în aceste amintiri. Pepino a scris cartea Cartea de la Vama Veche de amintiri, care a avut succes și a continuat cu această carte de amintiri. 

Cristian Pepino ca și alți bucureșteni din lumea artistică prefera să meargă în locuri mai sălbatice care nu erau frecventate de mitocani. 

Și așa această carte mi-a stârnit amintiri proprii. Am fost la mare prima dată la 19 ani după terminarea anului I de Politehnică, în 1968. Am ajuns atunci în tabăra de studenți de la Costinești. Era încă în stilul vechi cu căsuțe de patru camere separate. Tata mi-a dat 300 de lei, bani mulți, în vremea aceea. Am cheltuit 100 de lei pe sucuri și bere, de 100 de lei mi-am cumpărat prima pereche de blugi de la niște suedezi, Wrangler, cu o gaură la buzunărelul de pepite și 100 de lei am pierdut-o!  Abia din acel an au început să construiască noi spații de cazare și în 1969 m-am plâns lui Ion Iliescu că era cam murdar și șantier. În 1970 mi-am rupt piciorul și nu am fost la mare. Dar am reluat în 1971 vacanța la Costinești. În 1972 am fost la Saturn cu cortul. Apoi prin diverse cazări la camere al Costinești, tabăra de la Eforie Sud. Însă din 1976 am decis să merg la mare la hotel. Și așa am ajuns la Mamaia în acea vară împreună cu Ilie T, când era Olimpiada de la Montreal cu Nadia Comăneci, pe care o  vedeam la televizorul alb negru de la clubul hotelului, când găseam la unul din barurile hotelul de lângă noi bere rece cehească. Am avut cea mai frumoasă vacanță  la mare atunci. Am fost apoi tot pe la hoteluri, apoi am trecut la cort împreună cu Ilie P. la Neptun de această dată. Prin anii 80 am făcut scurte experimente la Doimai, unde trăgea Valeriu D. ba chiar odată am ajuns și la plajă la Vama Veche care era goală în acea vreme. Sejururile la Doimai se caracterizau prin beții crunte cu votcă. 

Amintirile  lui Pepino sunt legate de aceste vacanța prelungi, ei artiștii erau în vacanța vara. Sunt tot felul de amintiri cu diverși artiști, și la mare și din activitățile teatrale. Pepino nu l-a înghițit pe Păunescu și cenaclul lui Flacăra și amintește întâmplarea cu turcul venit să-și recupereze progenitura și cum l-a luat la întrebări cum se zice în turcește la cenaclul Flacăra și el i-a zis căcat pe turcește, ca apoi toți puși de Păunesc să repete pe turcește!

Carte simpatică cu amintiri de la Doimai, Vama Veche și Mamaia Sat în prelungirea Mamaiei, unde acum este plin de hoteluri și vile. 

După 1989 eu am abandonat vacanțele la mare, la Marea Neagră. Am făcut baie și plajă la Adriatica, la Egee în Creta, la Marea Tireniană, în Italia, la Barcelona, la Atlantic în Portugalia. M-am fixat apoi constant în Grecia, în special în Thassos, la Golden Beach unde aveam impresia că sunt la Doimai.