Maitrey, dramatizare după Mircea Eliade

Astă seară la Sala Sindicatelor Pitești am avut posibilitatea să vizionez spectacolul Maitrey, o dramatizare după Mircea Eliade. Am citit romanul acum 55 de ani și nu-mi amintesc mare lucru. Așa că am fost interesat să văd piesa. Probabil că spectatorii probabil au citit romanul, sau știu despre Mircea Eliade și de aceea au venit la teatru. Și acum încep problemele. Nu știu și nu se dau indicii despre cel care a realizat dramatizarea. Este foarte dificil să dramatizezi romane și mai ales romane de dragoste. Apoi apare o altă problemă cine a pus în scenă piesa, sunt indicații vagi, se pare că este vorba de o trupă de actori din Râmnicu Vâlcea. Indicațiile sumare sunt date pe afișul turneului cu această piesă.

Mircea Eliade își povestește în roman aventura sa sentimentală cu tânăra Maitrey, fiica inginerului Narendra Sen. În roman apare sub figura inginerului englez Allan. Acesta stă în gazdă în Calcutta (azi Kolkata) la acest indian, Narendra Sen. Aici o cunoaște pe tânăra fiica a inginerului și pe sora ei, Chabu. Între Allan și Maitrey se înfiripă o poveste de dragoste, dar când mama, doamna Sen află se împotrivesc categoric și Narendra își trimite familia afară din Calcutta, iar Allan sfârșește undeva într-un ashram în Munții Indiei. 

Actorii s-au străduit onorabil să dea viață personajelor, fondul muzical a fost de inspirație indiană. Dar este greu cu teatrul!

Dramatizare,

punere în scenă, 

și scenografie  - Dani Popescu

Allan (Mircea Eliade) - Alexandru Dunaev

Narendra Sen - Dani Popescu

Maitrey - Claudia Vasile

Chabu - Catrina Popescu 

Doamna Sen - Ioana Abur.

Missing You, serial britanic

Am văzut pe Netflix serialul Missing You în 5 episoade. Este inspirat de cartea cu același nume, scrisă de Harlan Coben și este un serial polițist, dar și melodramă. 

Personajul principal al serialului este polițista Kat Donovan (Rosalind Eleazar, pe care o știu din serialul cu mai multe sezoane Slow Horses). Ea este foarte afectată de moartea în urmă cu 11 ani a tatălui ei. El murise omorât de un criminal și asasin. Acesta este pe moarte de cancer și Kat are o ultimă tentativă de întâlnire cu el. Asasinul îi mărturisește că nu el a fost criminalul și că a fost plătit să recunoască și această crimă. Și tot serialul se învârte în jurul acestei crime. Exact după această crimă iubitul lui Kat, Josh dispare. Însă acum Kat dă de le într-un sit de dating-întâlniri erotice. Îi scrie, dar inițial este acceptată, ca poi să fie respinsă. Kat este șef secției de dispariții și are de rezolvat cazul dispariției lui Rishi Magari. De asemenea este abordată de Brendan, un tânăr care este îngrijorat de dispariția mamei sale Dana. Acesta pe un sit de dating Dana a dat de Josh și s-a cuplat cu el și au decis să plece în vacanță în Costa Rica. Brendan află că mama sa mai scosese o sumă importantă de 250000 de lire, justificând că își cumpără o casă în Provence. 

De fapt toate să învârt în jurul acestui sit de dating, care de fapt era un fals, menit să atragă fraieri care vor fi obligați de un personaj sinistru să îi dea bani. 

Kat va afla ce s-a întâmplat cu tatăl său, cu iubitul Josh, cum a dispărut și toate astea devin o melodramă. 

Este interesant, dar și cam prea melodramatic.

 

The Good Fight

Acest serial mi-a fost recomandat de un prieten. Și am avut surpriza unui serial foarte bun. Este un serial cu avocați, am văzut Law & Order, Suits, Suits LA, Lincoln Lawyer și pot spune, după ce am văzut cele 60 de episoade ale lui The Good Fight că și le este superior. Este cel puțin în primele două sezoane mult mai alert cu prezențe la tribunal unde se judecă nu numai pe comercial, afaceri, dar și pe penal.

Actorii principali care rezistă până la episodul 60 sunt, în primul rând Diane Lockhart (Christine Baranski)  o doamnă foarte bine conservată la cei 70 de ani, când se termină serialul. Diane se gândește la retragere , o casă în sudul Franței, dar are o surpriză urâtă. Fondul unde își pusese economiile dă faliment. Este o escrocherie, stil  Ponzi, cum a fost și în România Caritas. Administratorul era Henry Rindell (Paul Guylfole), iar fiica lui Maia, avocată începătoare era chiar fina Dianei. Diana își pierde postul la firma de avocatură din Chicago și este cooptată de o firmă de avocați condusă de negri! Șeful este Adrian Boseman (Delroy Lindo, un actor cunoscut). Lockhart devine șefă a acestui birou împreună cu Boseman și cu fiica fondatorului Liz Reddick (Audra Mc Donald), care demisionează din procuratură. Reddick fondatorul fusese un militant renumit pentru drepturile negrilor. Lockhart o ia în firma lui Boseman Redick și pe Maia Rindell. Cu Diana pleacă și Marissa Gold (Sarah Steele), inițial ca secretară, apoi ca detectiv și, finalmente ca avocat), iar în firmă lucrează un detectiv foarte bun, Jay Dipersia (Nyambi Nyambi). Acesta are la un moment dat probleme de emigrare, părinții îi falsificaseră certificatul de naștere din Nigeria, dar avocații îl rezolvă. În firmă lucra și avocatul Julius Cain (Michaele Boatman), singurul din firmă care votase pe Trump. Așa că este ales de republicani să devină judecător federal. Și cu el se întâmplă o chestiune foarte urâtă. Totul pornește de la acțiunile lui Trump împotriva justiției din primul lui mandat. Cain este arestat și acuzat de corupție conform Memo 618. Acest memorandum însemna interferența gravă a Departamentului Justiției în mersul justiției. Ar fi fost folosit de Roosevelt să îi bage în lagăre de concentrare pe japonezii din America în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, apoi în intervenția în Cuba. Cain intră la pușcărie, dar este grațiat de Trump la finalul mandatului. Alt avocat foarte bun este tânăra Lucca Quinn ( Cush Jumbo) o mulatră aproape albă. Se încurcă cu procurorul Colin Morello (Justin Bartha), care devine congressman democrat. Copilul lor este foarte alb și are o încurcătură penibilă cu o individă care crede că ar fi furat bebelușul. Un rol important îl are Kurt McVeigh( Gary Cole, cunoscut actor din Midnight Caller), soțul lui Diane. Acesta este republican și lucrează pentru Trump la NRA (Asociația Armelor de Foc). Rând pe rând unii din protagoniști părăsesc serialul, prima Maia Rindell, care pleacă la New York, apoi Lucca Quinn care este angajata unei foarte mari bogătașe negrese. Pleacă după sezonul patru și Boseman, rămânând Diana și Liz să conducă firma. În firma asta de avocatură unde predomină negrii, se practică rasismul pe invers, Diana având mereu probleme cu asociații. Cel mai interesant în serial sunt disputele de la tribunal, unde avocații se ceartă cu procurorii și cu judecătorul, se înjură urât, mereu se face apel la Fuck!

Din sezonul trei serialul se politizează, declanșându-se lupta democraților cu administrația Trump. Diana Și Liz se alătură unui grup secret de doamne democrate, care uzează de metode la fel de scârboase cum le folosea administrația Trump. Cel mai scurt sezon, sezonul patru este în 2020 când vine Covidul. Apoi în sezonul 5 apar și consecințe ale Covidului, Dipersia face o complicație urâtă. Așa că sezoanele cinci și șase sunt cu chestii cam fanteziste. Apar în sezonul cinci niște instanțe ciudate, cam ca în Harry Potter, Tribunalul 9 și 3/4 al lui Hal Wackner, un fals judecător care provoacă lucruri amuzante. 

Firma este preluată de o mare firmă multinațională cu sedii în Abu Dhabi și la Londra. Diana se retrage de la conducere și apare noul șef  Ric'Chard Lane (Andre Barughe) care pare a fi și pastor, dar este un avocat foarte bun.  Sezonului final se petrece pe fondul unor intense proteste ale suprematiștilor și antisemiților în Chicago. Apare și avocata Carmen Moyo (Charmaine Bingwa), o negresă splendidă, dar lesbiană, care devină avocata celor mai periculoși interlopi. Finalul serialului este că Diane pleacă la Washington să conducă o firmă de femei avocat. Finalul este că Trump decide să candideze  și pare că totul nu va fi în regulă, cum de fapt prevede bine serialul terminat în 2022.

Mi-a plăcut mult că se petrece la Chicago, primul mare oraș american pe care l-am vizitat în prima me    a ieșire în America.

Serialul merită urmărit, dacă ai timp și răbdare, eu am avut!

A doua carte de la Vama Veche de Cristian Pepino

Această carte am primit-o cadou de ziua mea, este A doua carte de la Vama Veche, deci nu este prima este o continuare a amintirilor lui Cristian Pepino. Cristian Pepino este regizor de  teatru de păpuși, cunoscut în acest mediu. Este născut în 1950, deci practic suntem leat. Este nepotul de frate al lui Marius Pepino, cunoscut actor de comedie din anii 60, prezent în multe scheciuri, alături de alți mari actori, Marin Moraru, Toma Caragiu. A fost probabil coleg cu Silviu Purcărete, Tudor Mărăscu care apar în aceste amintiri. Pepino a scris cartea Cartea de la Vama Veche de amintiri, care a avut succes și a continuat cu această carte de amintiri. 

Cristian Pepino ca și alți bucureșteni din lumea artistică prefera să meargă în locuri mai sălbatice care nu erau frecventate de mitocani. 

Și așa această carte mi-a stârnit amintiri proprii. Am fost la mare prima dată la 19 ani după terminarea anului I de Politehnică, în 1968. Am ajuns atunci în tabăra de studenți de la Costinești. Era încă în stilul vechi cu căsuțe de patru camere separate. Tata mi-a dat 300 de lei, bani mulți, în vremea aceea. Am cheltuit 100 de lei pe sucuri și bere, de 100 de lei mi-am cumpărat prima pereche de blugi de la niște suedezi, Wrangler, cu o gaură la buzunărelul de pepite și 100 de lei am pierdut-o!  Abia din acel an au început să construiască noi spații de cazare și în 1969 m-am plâns lui Ion Iliescu că era cam murdar și șantier. În 1970 mi-am rupt piciorul și nu am fost la mare. Dar am reluat în 1971 vacanța la Costinești. În 1972 am fost la Saturn cu cortul. Apoi prin diverse cazări la camere al Costinești, tabăra de la Eforie Sud. Însă din 1976 am decis să merg la mare la hotel. Și așa am ajuns la Mamaia în acea vară împreună cu Ilie T, când era Olimpiada de la Montreal cu Nadia Comăneci, pe care o  vedeam la televizorul alb negru de la clubul hotelului, când găseam la unul din barurile hotelul de lângă noi bere rece cehească. Am avut cea mai frumoasă vacanță  la mare atunci. Am fost apoi tot pe la hoteluri, apoi am trecut la cort împreună cu Ilie P. la Neptun de această dată. Prin anii 80 am făcut scurte experimente la Doimai, unde trăgea Valeriu D. ba chiar odată am ajuns și la plajă la Vama Veche care era goală în acea vreme. Sejururile la Doimai se caracterizau prin beții crunte cu votcă. 

Amintirile  lui Pepino sunt legate de aceste vacanța prelungi, ei artiștii erau în vacanța vara. Sunt tot felul de amintiri cu diverși artiști, și la mare și din activitățile teatrale. Pepino nu l-a înghițit pe Păunescu și cenaclul lui Flacăra și amintește întâmplarea cu turcul venit să-și recupereze progenitura și cum l-a luat la întrebări cum se zice în turcește la cenaclul Flacăra și el i-a zis căcat pe turcește, ca apoi toți puși de Păunesc să repete pe turcește!

Carte simpatică cu amintiri de la Doimai, Vama Veche și Mamaia Sat în prelungirea Mamaiei, unde acum este plin de hoteluri și vile. 

După 1989 eu am abandonat vacanțele la mare, la Marea Neagră. Am făcut baie și plajă la Adriatica, la Egee în Creta, la Marea Tireniană, în Italia, la Barcelona, la Atlantic în Portugalia. M-am fixat apoi constant în Grecia, în special în Thassos, la Golden Beach unde aveam impresia că sunt la Doimai.