duminică, 18 ianuarie 2015

Recital la Ateneu Havard Gimse

Mihai Eminescu
Intrarea la Ateneu










Ieri seară am fost la Ateneu martorii unui recital de excepţie, pianistul norvegian Havard (Hovard) Gimse. 
Dar ce caută melomanii piteşteni la Ateneu? Totul se datoreşte doamnei Saviana Diamandi a lui Ilie Maşala, autorii proiectului Serile Lipatti.
Saviana Diamandi
Doamna Diamandi a reuşit să extindă proiectul desfăşurat la Conacul Fundăţenca, Leordeni, Argeş cu recitaluri ale unor mari pianişti, concerte care s-au desfăşurat la Ateneu dar şi pe scenele piteştene. Dacă în trecut am avut privilegiul să-i ascultăm pe Demidenko şi pe Gavrilov, acum Serile Lipatti sunt la Ateneu într-un proiect intercultural cu artişti norvegieni. Avem perspectiva să-i mai audiem la Ateneu şi probabil şi la Piteşti pe alţi artişti norvegieni în lunile aprilie mai.
Pentru deplasarea la Bucureşti  doamna Diamandi aştepta sprijinul Consiliului Judeţean Argeş pentru autocar. Deoarece încă nu s-a stabilit bugetul pentru 2015 melomanii piteşteni erau într-o mare dilemă rezolvată de o melomană piteşteană care a reuşit să procure un autocar contra unui preţ modic plătit de melomanii interesaţi.
Havard Gimse
În deschiderea recitalului doamna Diamandi a făcut, ca de obicei, prezentarea programului. 
Havard Gimse este un pianist aureolat de mai multe premii prestigioase şi a cântat cu mari orchestre ale lumii. Pentru această seară ne-a oferit un program dominat de marii compozitori nordici, norvegianul Edvard Grieg şi finlandezul Jean Sibelius. La programul Grieg au predominat temele naţionale norvegiene inspirate din legendele cu troli, Dansuri norvegiene - Slatter, lieduri, piese lirice,dar şi miniaturi norvegiene ale unor compozitori din ţara fiordurilor avândul ca sursă de inspiraţie pe Grieg. 
A mai fost inserat în program şi Claude Debussy cu Images Oublies care completau muzica impresionistă a lui Grieg. În final Impromtuuri de Sibelius, Mesteacănul şi Molidul inspirate de copacii tipici ai nordului şi alte miniaturi. 
Gimse are o tehnică superbă tuşele fine au încântat auditorii care l-au răsplătit cu aplauze furtunoase şi în final ne-a mai dăruit şi două bisuri. 
A fost o seară superbă în ambianţa excepţională a Sălii Ateneului încărcată de istorie şi amintirea celor mai mari muzicieni români şi străini.

Mulţumim încă odată doamnei Diamandi!


Carol I în ceaţă

4 comentarii:

  1. FFF Frumos !!! Data viitoare poti sa scrii si aici INAINTE in caz ca nu aflam pe alte canale sa venim si noi cei autohtoni!!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumoasa cronica ati facut, domnule Negut.
    si ce mare realizare ca ati putut veni atitia de la Pitesti.
    felicitari si Dvs
    IM

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi s-a facut dor de Ateneul tineretii. Ca student intram cu 5 lei la portarul de la intrarea laterala pentru artisti. Apoi ne asezam pe scari si utam ca la 20 de ani inca nu eram liberi…. Ma “baga” o prietena pianista. Dupa ce ea a plecat din Romania portarul continua sa ma lasa sa intru cu alte prietene. Ma privea insa suparat si cu repros. Dupa ca. un an mi-a spus sa-mi iau bilete. Si asa pana in ziua de azi platim bilete pline si intram prin fata. Tare m-as mai duce la Ateneu!

    RăspundețiȘtergere