În această seară de 6
noiembrie 2019, de la ora 19.00 în Sala Mare a Teatrului Davila am urmărit și o
comedie.
Este o comedie
românească, adaptare destul de liberă a comediei lui Alecsandri, se pare că era
prima lui comedie Iorgu de la Sadagura
și interpretată de actorii Teatrului Fani Tardini din Galați, sub conducerea
cunoscutului regizor Alexandru Dabija.
În primul rând
actorii gălățeni ne-au lămurit ce-i cu Sadagura.
Sadagura este o
localitate din apropiere de Cernăuți, fondată în timpul Ecaterinei cea Mare în
1770 în vremea războielor ruso-turce de baronul Gartenberg care în traducere
este: grădina de la munte, ia un rusește sadagora
– sadagura.
Acestă localitate a fost
înființată de rușii care au început să emită monede ce au circulat în cele două
principate care erau ocupate de ruși. Pentru acest scop au fost aduși evrei
specialiști în baterea de monedă. În localitatea Sadagura s-a stabilit un
celebru rabin hasidic numit Friedman. Sadagura a făcut parte din 1775 până în
1918 din Bucovina austriacă. Între 1918 și 1940, 41-44 a făcut parte din
România, fiind smulsă din trupul țării de către Stalin prin tratatul
Riebbentrop Molotov.
Piesa are în centru
pe Iorgu Damian, nepotul boiernașului Enachi Damian care se întoarce din străinătate
de la studii, Alecsandri fiind ironic pentru că în amărâtul stetl evreiesc evreiesc nu există vreo
universitate, doar în Cernăuțiul apropiat. Suntem în anii 1850 și în
principatele moldo-valahe nu s-a înființat încă o universitate, așa că tinerii
moldovani se duc străinătate la studii.
Iorgu vine de afară
doar cu ifose și franțuzisme în cam într-o perioadă în care se producea reanșterea spiritului național, ne apopiem de Unire și Alecsandri militează pentru
patriotism și limba română.
Esența piesei este
alterată, Alexandru Dabija mizeză pe un joc licențios, porcos de-a dreptul, cu
puternice aluzii sexuale.
De
asemenea baronul german scăpătat poartă numele schimbat în von Gartenberg de la
fondatorul Sadagurei.
În piesa lui Alecsandri Iftimi era feciorul în casă a lui
Enachi Damian, în adaptare el este țigan, probabil că ar fi fost așa, dar Alecsandri nu-i menționează etnia.
Dar iată și
distribuția piesei:
Lucian Pînzaru ( Enachi Damian ),
Florin Toma ( Iorgu, nepotul lui Damian ), Petronela Buda ( Gahița
Rosmarinovici ), Ciprian Brașoveanu ( Dascălul Ieni ), Radu Horghidan (
Părintele Grigore ), Vlad Ajder ( Felcerul ), Vlad Volf ( Ițic Friedman ),
Ștefan Forir ( Baronul Forir Von Gartenberg ), Oana Mogoș ( Doamna Gângu ),
Flavia Călin ( Lenuța, fata doamnei Gângu ), Elena Anghel ( Zoița Kiulafoglu ),
Ionuț Moldoveanu ( Agamemnon Kiulafoglu ), Oana Preda ( Nașa Vivandiera ),
Răzvan Clopoțel ( Iftimi, țiganul lui Damian ).
Costumația actorilor este specială sugerând
un adevăr dureros și azi, toți sunt murdari de glod pe haine.
Enachi este fericit că nepotul s-a
întors acasă, dar acesta, cum am spus este plin de ifose și gărgăuni, visează
la străinătatea luminoasă, nu la incovenientele din viața de la țară, de la
moșie.
Singura persoană care-i încurajează obrăzniciile este Gahița Rozmarinovici
o văduvă coaptă care-i devine amantă. Apropo de numele de familie, Gahița este
româncă get beget, să nu uităm că și pe poetul național îl chema original
Eminovici!
Iorgu o abandonează pe frumoasa și timida Lenuțam care visa să se mărite
cu Iorgu.
Iorgu fuge cu Gahița la Iași, stă în
casele luiAgamemnon Kiufanoglu și se umple de datorii la zaraful Ițic.
Se
plictisește de Gahița și îi face ochi dulci Zoiței, soția lui Agamemnon.Se aici
o șcenă în care Agamemnon apar gol, doar cu o pălărie plasată în față și o
bănuie de traducere pe Zoița, scenă forțată și licențioasă .
Ca să scape de datorii se întoarce la
țară la unchiul Enachi, care-l scapă de datoriile la Ițic.
În plus o cere de soție pe Lenuța.
Dabija a exagerat, cum am văzut o
punere în scenă a Scrisorii pierdute, foarte neispirată.
Dar este o comedie care merge la
publicul doritor de apropouri vulgare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu