Din nou clasicismul vienez

În această seară am avut la Filarmonica Pitești un program exclusiv din compozitori clasici.

Prima piesă din program a fost Concertul pentru harpă de Dieter von Dittersdorf.  Acest compozitor a fost contemporan cu Mozart și Haydn. Era vienez prin naștere și a ajuns la un moment dat capelmaistru la episcopul de Oradea, înlocuindu-l pe Michael Haydn, fratele mai celebrului Josef Haydn. A fost înobilat pentru a conduce orchestra unui nobil din actuala Cehie. 

Miruna Vidican și Alexandru Ilie

Solista acestui concert a fost Miruna Vidican. Ea a fost acompaniată de o mică orchestră de coarde condusă de tânărul dirijor Alexandru Ilie, dirijorul al Operei pentru Copii din București.

Muzica lui Dittersdorf este frumoasă, plăcută. Mi s-a părut foarte cunoscută partea a treia, care este un dans ce a fost folosit de Mozart după cum mi-a explicat Miruna Vidican. 

În partea a doua a concertului am audiat două simfonii de Mozart.

Prima simfonie este Simfonia nr. 23 în re major, KV 181. Este o simfonie  scurtă de numai 10 numită și Uvertura și se cântă fără pauză. A fost creată în 1773, când avea doar 17 ani. 

După această simfonie a fost interpretată și Simfonia nr. 25 în sol minor, KV 183. Se spune că Mozart a creat această simfonie tot în 1773 doar în două zile. Este o simfonie cunoscută pentru că a fost folosită de Milos Forman la începutul cunoscutului său film Amadeus.

Este o muzică energică tipică pentru mișcarea Sturm und Drang care retrezea sentimentul național al germanilor. 

Cele două simfonii au fost interpretate de orchestra Filarmonicii Pitești conduă de dirijorul Alexandru Ilie fiind aplaudate de melomanii piteșteni.

Seară Beethoven

Seara aceasta este specială pentru că la Filarmonica Pitești a început aniversarea lui Beethoven un sfert de mileniu de la nașterea titalului de la Bonn.

Acestă seară a fost sub semnul lui Beethoven și a numărului 2.

Pentru că prima piesă audiată în concert a fost Concertul nr 2 pentru pian și orchestră în si bemol major, op.19. 

Solista acestui concert a fost pianista Lucia-Cristiana Iordache, o promițătoare artistă, masterandă încă, iar orchestra Filarmonicii Pitești care a acompaniat-o pe artistă a fost condusă de vâlceanul Mihai Ștefănescu. Pianista a descifrat compoziția în parte solistică și orchestra a reușit să o acompanieze mulțumitor pe solistă.

Acest concert este unul din tinerețea lui Beethoven, care ajunsese la Viena. Criticii spun că este încă simțită influența lui Mozart și a lui Haydn. Mie mi se pare memorabilă în special partea a treia a concertului.

Interpretarea a fost aplaudată și artista ne-a oferit ca bis frumoasa piesă Dans românesc de Bartok!

În partea a doua a concertului am audiat Simfonia a 2-a în re major, op. 36.

Este o compoziție contemporană cu piesa anterioară scrisă prin 1803. Aici se vede foarte bine geniul beethovenian. Simfonia începe vijelios în contextul frământărilor pe care le trăia Europa după Revoluția Franceză și mai ales sub semnul lui Napoleon. Partea a doua este mai așezată, mai visătoare ca apoi finalul să fie la fel de vijelios. Sunt mereu surprins că se spune că doar simfoniile cu număr impar, cu excepția celei de -a 6-a sunt cele mai reușite. Mie îmi place această simfonie de tinerețe a lui Beethoven. Se tot bate toba că Beethoven avea deja probleme cu auzul. Mi se pare irelevant! Acest surd a fost genial, el a auzit muzica doar în mintea lui, iar noi trebuie să fim extrem de fericiți că putem auzi cea mai frumoasă și impresionantă muzică scrisă vreodată.

Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Mihai Ștefănescu a dat o interpretare reușită acestei simfonii și a fost viu aplaudată de melomanii piteșteni.

P.S.

Azi am venit mai devreme și am urmărit pe cei care veneau la filarmonică și am obervat că sunt în majoritate covârșitoare oamenii de vârsta a treia, care pe mine să par tânăr la numai 70 de ani! Ce o să se întâmple în viitor?

Messiah - serial

Tocmai am terminat de văzut acest serial Messiah, care m-a intrigat la extrem.

Acest serial vrea să acrediteze că și azi, în această lume modernă este posibil apariția unui nou Mesia.

Este vorba de apariția unui Mesia (Mehdi Dhebi), unde altundeva decât în   Orientul Mijlociu în Siria.

El blochează printr-o furtună de nisip asediul teroriștilor Daesh asupra Damascului, iar apoi își conduce adepții spre Israel. Ajunge pe terasa moscheii Al Aqsa unde un tânăr este împușcat și este înviat de acest nou Mesia. 

Este arestat de israelieni și dispare din pușcărie și ajunge unde altundeva decât în ....SUA, mai precis în Texas.

Mișcările acestui personaj sunt urnărite de către agenta CIA Eva Geller (Michelle Monaghan) și de agentul Shin Beth (Aviram Dahan). 

Aici în Texas se produce o altă minune. Fiica predicatorului Felix Iguero (John Oriz), Rebecca este salvată dintr-o tornadă de Al Masih (denumirea arabă a lui Mesia). Dar poate cea mai dramatică și impresionantă scenă este cea în care Felix, copleșit de greutăți își pierde credința și se decide să dea foc bisericii penticostale pe care o păstorea.

Minunea salvării fiicei și faptul că din toată localitatea singura clădire care nu este distrusă de tornadă îi redă încrederea în Dumnezeu. 

Ca în orice poveste cu profeți toți cei strânși în mica localitate texană pornesc în pelerinaj spre Washington unde noul Mesia produce minunea mersului pe apă. Mesia se întâlnește inclusiv cu președintele SUA căruia îi propune retragerea tutoror armatelor americane din străinătate.

Eva face cercetări și află că de fapt Mesia este un iranian, fiul unui evreu și a unei creștine și împreună cu fratele său, fiind crescuți de un unchi al lor care este magician. Ideea este că este un profet fals, o răspândește un demnitar de lângă președinte. Acesta aranjează ca Mesia să fie luat de agenții israelieni și transportat spre Israel. Vestea dispariției lui Mesia îl șochează pe Felix care dă foc bisericii. Nemernicul demnitar de lângă președinte dă la presă dosarul acestui Mesia, car se dovedește că este profet fals. Dar cea mai mare ticăloșie este că avionul este defectat special și se prăbușește. 

Finalul se petrece undeva în deșertul arab unde Mesia învie pe agenții israelieni din avionul prăbușit!

Primul concert al anului la Filarmonica Pitești - clasicismul vienez

A început parte a doua a stagiunii dela Filarmonica Pitești prin concertul de azi din 16 ianuarie.

Dirijorul acestui concert a fost Alexandru Ganea, dirijor mai mulți ani al Filarmonicii Pitești.

Programul pe care l-a propus Alexandru Gamea a fost din clasicismul vienez.

Concertul a debutat cu Uvertura la Clemenza di Tito a lui Mozart. Opera lui Mozart este realizată în 1791, anul morții lui Mozart. Piesa este sobră anunțând acțiunea operei. 

Alexandru Ganea și orchestra Filarmonicii Pitești

 A urmat apoi Concertul pentru oboi și orchestră în do major, KV 314.

Solistul a fost oboistul Filarmonicii Pitești Raymond Cinpoeșu. Concertul este unul din cele mai cunoscute ale lui Mozart, eu l-am audiat mereu dimineața la România Muzical. Este o piesă concertistică extrem de grațioasă, specific mozartiană. 

Cinpoeșu a fost o apariție extrem de plăcută în calitate de solist concertist. Am aflat cu această ocazie că are studii la Londra și este un real atu pentru orchestra Filarmunocii Pitești. Orchestra condus de Ganea a sprijinit partea solistică și a ieșit o interpretare viu aplaudată.

Raymond Cinpoeșu

În partea a doua am audiat Simfonia în re major 104 London a lui Haydn. Este ultima din cele 12 simfonii scrise de Haydn pentru publicul londonez. 

Cea mai cunoscută parte a acestei simfonii este partea a II-a. Cum spunea un critic muzical are influență folclorică este un dans austriac tradițional.

Am audiat un concert frumos și reușit la începutului 2020.

Love Me Tender

Love Me Tender este primul film cu Elvis Presley.

Este și primul eveniment cultural din 2020 pe care vreau să-l consemnez.

Eu m-am bucurat că acum când aniversăm 85 de ani de la nașterea acestui mare fenomen muzical că am văzut acest film alb negru!

Filmul a fost lansat în 1956, scurt timp după explozia acestui star muzical. Elvis Presley a fost într-adevăr Regele Rockului și asta se observă de la debut. 

Filmul care poartă numele unuia din cele mai mari succese ale lui Presley este un western!

Se pare că băieții de la  Hollywood voiau să-l promoveze pe acest fenomen muzical și au găsit acest wetern care este și o melodramă.

Pentru că Elvis iubește fata greșită și că moare în final. 

Aș spune că westernul este chiar interesant. Un grup de cavaleriști confederați ocupă o gară și confiscă banii care trebuiau dați unei unități a unioniștilor. De fapt acțiunea lor este anacronică, confederații erau deja învinși și confederații își împart banii. Între ei erau frații Reno din Teaxasul de Est, Vance (Richard Egan), Ray și Brett. Vance abia aștepta să ajungă acasă la iubita sa Cathy (Debra Paget). Ajunși la ferma părintească își revede mama și pe fratele cel mic, Clint (Elvis Presley). Pentru că familia Reno primise e o scrisoare prin care Vance era dat mort, Cathy s-a măritat cu Clint.

Vance este devastat, dar este mîngâiat de talentul lui Clint care cântă la chitară chiar această melodie extrem de melancolică și frumoasă. 
Clint merge la o serbare câmpenească unde Presley cântă cu o orchestra de banjo melodii rock și cu celebrele lui mișcări erotice din tors, care se cam potrivesc ca nuca în perete cu westernul. 

Tocmai când lumea se distrează apare un detectiv și cu o unitate de cavaleriști unioniști care vor să recupereze banii jefuiți de  ei. Vance, Ray și Brett sunt arestați, dar eliberați de camarazii lor. Vance însă negociase cu detectivul dacă dau banii înapoi se va încheia urmărirea lui. Clint este convins de camarazii lui Vance că Vance vrea să fugă cu banii și cu Cathy. Din păcate Clint este rănit mortal în această dispută. 

Filmul se încheie cu un pelerinaj la mormântul lui Clint pe melodia Love Me Tender. 

Filmul nu este rău făcut, dar pare cusută cu ață albă în acțiunea westernului talentul muzical al lui Elvis Presley.