joi, 28 mai 2026

Breaking Bad, El Camino


Am văzut acest serial, Breaking Bad la îndemnul unui prieten. Imdb îl cotează la 9,5 o notă extrem de mare. Serialul a avut 5 sezoane începând din 2008 până în 2012, 62 de episoade. 

Breaking Bad

Este un serial despre cum un om normal se transformă în monstru.

Walter White (Brian Cranston) ducea o viață obișnuită cu familia sa în Albuquerque, New Mexico. Soția sa Skyler (Ana Gunn) era contabilă, dar cei doi au surpriza unei sarcini pe la 40 de ani. Cei doi mai aveau un fiu cu probleme speciale pe Walter jr. Walter era profesor de chimie, dar îl sprijinea pe Hank Schrader (Dean Norris) ofițer anti drog DEA. Într-o zi îl vede pe un fost elev Jesse Pinkman care fuge fără a fi prins de la un laborator de metfetamină. Acesta este un drog sintetic, asemănător cocainei. Walter aflase că are cancer și începe să fie îngrijorat de viitorul familiei sale. Walter White era un excelent profesor de chimie la unul din liceele din oraș. El fusese implicat într-un start up cu colegi de facultate, dar renunțase la părțile lui, afacerea Grey Matter ajunsese între timp o afacere de miliarde de dolari. Așa că-l abordează pe Pinkman, îl convinge să facă rost de o rulotă pe care instalează un laborator care să producă amfetamină de cea mai bună calitate, cristale albastre! Ca să le vândă intră în combinație cu doi mafioți latino mexicani. Apoi se încurcă un un mafiot legat de cartelurile din Mexic. De toți reușesc să scape. Laboratorul se mută în subsolul casei lui Pinkman. În final intră în combinație cu Gus Fring, proprietarul unei rețele de fast food Pollos Heramnos, care era combinat cu cartelurile și făcea distribuție de metafetamină. El pune la dispoziție un loc ascuns într-o spălătorie industrială haine. Gus îl obligă să aibă adjunct un chimist foarte bun, dar White îl preferă pe Jesse Pinkman. Scapă și de adjunctul chimist, împușcat de Jesse, apoi are conflict cu Gus Fring pe care îl elimină cu o bombă fabricată de el. Soția lui află de afacere, se implică. Ajung să acumuleze peste 80 de milioane de dolari ascunși de Skyler. Între timp se naște fetița lor Holly. Schrader află întâmplător că chimistul poreclit Heisenberg este chiar cumnatul lui. Ajunși în deșert und se aflau banii îngropați de White, Schrader îl arestează, dar apar niște gangsteri chemați de White, care-l omoară pe Schrader. Pinkman este luat prizonier de gangsteri și le produce metafetamină într-un laborator al lor. White se ascunde, dar după un an, când cancerul îi revenise se întoarce acasă, la Albuquerque. Îi obligă pe proprietarii lui Gray Matter să constituie un fond pentru Walter jr. din banii lui, îi mai rămăseseră 8 milioane de dolari. Apoi se duce la gangsteri pe care îi execută cu o mitralieră automată. Pinkman este eliberat din robia gangsterilor, unde era ținut legat într-o groapă și fuge cu una din mașinile gangsterilor. Poliția ajunge la locul crimelor și-l găsesc pe White, mort din cauza unei răni mortale. Final!

Actorii distribuiți mi-au plăcut foarte mult. Brian Cranston este foarte convingător în rolul său de profesor și apoi de infractor. Ana Gunn este o femeie foarte sexi și o parteneră excelentă a lui Cranston. Am aflat că actorul R. J. Mitte, care este în rolul fiului lor Walter jr. chiar are probleme speciale și își face strălucit rolul. Aron Paul face un foarte reușit rol de derbedeu simpatic în Jesse Pinkman. Dean Norris în rolul lui Hank Schrader este obsedat să-l prindă pe Heisenberg, cum s-a autonumit White ca producător de amfetamină. Alt rol excelent îl are Giancarlo Esposito în rolul lui Gus Fring. Un alt rol important este al avocatului Saul Goodman (Better, call Saul) care îi salva pe infractori de necazuri. Bob Odenkirk cel din rolul lui Saul, face rolul unui foarte bun în două filme recente văzute de mine, Mr Nobody, și Mr Nobody 2! 

Este un serial pasionant foarte bine făcut!

M-am interesat cu s-ar traduce expresia Breaking bad în românește. Este o expresie a afro americanilor din sudul SUA care s-ar traduce în a cest caz: cum să devii un criminal!


El Camino

Vince Gilligan, autorul serialului mai face și un film de lung metraj cu ce se întâmplă cu  Jesse Pinkman, după ce acesta pleacă de la casa gangsterilor unde era ostatic. Se pare că acest serial l-a obsedat pe realizator. Pinkman ajunge la prietenii lui care-i dau bani și o mașină să fugă din oraș. Pinkman se oprește la apartamentul lui Todd pe care îl omoară în acel război declanșat cu gangsterii. El știa că Todd ascunsese mulți bani în casă, dar nu mai știa unde îi ascunsese, pentru că schimbase locul. Apar doi polițiști falși cu care împarte banii. Ajunge la omul care putea să-l ajute să dispară, dar avea nevoie de bani. Așa că se duce la atelierul unde lucrau polițiștii falși și obține bani, provocat la duel cu pistoale ca în filmele western. Omul care rezolva disparițiile îl duce în Alaska unde Jesse va începe o viață nouă.



marți, 26 mai 2026

Drumul ascuns de Hortensia Papadat Bengescu


Este al treilea roman din ciclul Hallipilor. Am citit anterior romanul Rădăcini, care este al patrulea. Așa că anumite detalii privind acest roman îmi sunt cunoscute. Am citit romanul după prima ediție, cu multe erori în forma PDF.

Romanul este unul realist de analiză psihologică. Față de Rădăcini nu mai sunt personaje reflector, ci autorul este cel care urmărește firul lucrurilor.  

În centrul acestui roman sunt personajele care se învârt în jurul casei Walter. Walter este un medic care prin cinism a parvenit. De fapt societatea descrisă de romancieră în acest ciclu este a celor care au parvenit după Primul Război Mondial. Nu mai sunt boierii de viță veche din ciclul Comăneștenilor din romanele lui Duiliu Zamfirescu. 

Romanul scris și apărut în 1932 ne prezintă viața unor nouveau riches societatea românească interbelică. Doctorul Marcel Walter este un cinic care a parvenit devenind amantul văduvei Selima Efraim vcare îi lasă moștenire întreaga ei avere. Aceasta îi cumpără lui Walter palatul Barodin unde acesta deschide un sanatoriu spital. Walter este un pasionat colecționar și palatul  și spitalul lui este și un muzeu de artă. Walter se căsătorește cu Lenora. Lenora a avut o viață zbuciumată, fiica unui funcționar fiscal din Mizil și avîdn un frate pe Lică. Un prim mariaj cu un ofițer, după care s-a măritat cu Doru Hallipa moșier și cu care a avut două fiice, pe Elena devenită prin căsătorie Drăgănescu și pe Coca Aimee, mai tânără care se afla la pension în Viena. Dar Lenora mai are o fiică, pe Mika Le, rezultată dintr-o aventură cu un zidar italian. Personajul care se impune este Coca Aimee, devenind figura principală a romanului. La dorința mamei Lenora este adusă în casa Walter de la Viena. Această frumusețe se impune în saloanele lumii bune din București. Devine prietena surorilor Persu, Cora și Minette, este curtată de toți tinerii lumii bune. Asta mi-a amintit de cum pe vremea comunismului era  grupul dee fii de mari politruci ce se învârteau în jurul lui Nicu Ceaușescu, cu Serghei Mizil, sau Mădălin Voicu. Coca Aimee schimbă  modul de viață la casa Walter. Coca Aimee este și ea o parvenită, o egoistă fără suflet pentru care contează doar viața de lux pe care o oferă doctorul Walter. 

Al doilea personaj important este sora ei, Elena Drăgănescu. Este măritată cu George Drăgănescu, un om îmbogățit din afaceri cu rachiu și având moșia Prundeni de lângă București. Elena face o pasiune pentru muzicianul Marcian și pleacă cu el și fiul Ghighi în Elveția. Lenora moare după un cancer uterin, la fel și Drăgănescu de inimă, la Sanatoriul Walter. Autoarea sugerează că Walter, conform promisiunii făcute mamei Lenora o va lua de soție pe Coca Aimee. 

Societatea descrisă de Hortensia Papadat Bengescu este o societate bolnavă, cu mari probleme și compromisuri. 

sâmbătă, 23 mai 2026

Mici crime conjugale la Teatrul Davila


În această seară de sâmbătă am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de Studio de la teatrul Davila piesa Mici crime conjugale de  Éric-Emmanuel Schmitt de la Teatrul Mic București. Interesant că este a  doua piesă a aceluiași autor franco belgian, după cea de ieri. 

Cum spune și titlul piesei tema este relația de cuplu.

Soțul Gilles a suferit un accident provocat de o cădere pe scară, suferă de amnezie și este adus după două săptămâni acasă de soția Lisa. El pretinde că nu-și mai aduce aminte nimic. Pretinde că nu o recunoaște, apoi încep să-și amintească ceva. Este autor de romane polițiste, unul dintre ele se numește chiar Mici crime conjugale! Află că și pictează. Ce m-a nelămurit este că  la un moment dat întoarce un tablou care reprezintă cu cuplu bărbat femeie cu susul în jos. Probabil ca să marchează criza conjugală? Și cele două personaje fac o analiză relației de cuplu, a iubirii, a crizelor conjugale după 20 de ani. Gilles afirmă că soția Lisa poate deveni o asasină, precum s-a întâmplat cu accidentul lui care care duce la amnezie. Își amintesc cum s-au cunoscut, cum se iubesc, acuzele că ea bea prea mult, că el are amante. 

Piesa mi s-a părut prea lungă, putea fi mai scurtă. Actorii sunt în rol, regia este interesantă, cu o scenografie potrivită, care reflectă existența burgheză a personajelor.

Distribuția:

Lisa – Simona Mihăescu

Gilles – Bogdan Talașman

Regie artistică / Tania Drăgici

Traducere / Nicolae Weisz

Scenografie / Maria Constantin


vineri, 22 mai 2026

Trădarea lui Einstein la Teatrul Davila

În această seară de vineri am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de Studio de la teatrul Davila piesa Trădarea lui Einstein de Éric-Emmanuel Schmitt de la Teatrul Evreiesc de Stat.

Este o piesă despre moralitate în știință, avându-l protagonist pe marele fizician Albert Einstein. Piesa se desfășoară sub forma unor dialoguri purtate de Einstein cu un vagabond. Ei se întâlnesc pe un lac de lângă Princeton  unde vagabondul pescuia și Einstein făcea plimbări cu barca cu pânze. Vagabondul își pierduse fiul în Primul Război Mondial, iar Einstein arăta opinii pacifiste. Ascensiunea lui Hitler la putere în Germania îl face pe Einstein să-și nuanțeze opiniile, până când începe al Doilea Război Mondial și Einstein își calcă pe inimă și trimite o scrisoare președintelui Roosevelt  să întreprindă demersuri să se facă bomba atomică pentru a fi înaintea germanilor. Aceasta este în esență trădarea lui Einstein! În același timp vagabondul are discuții cu agentul FBI O'Neill care este trimis să afle dacă Einstein are opinii comuniste.

Einstein este oripilat de bomba de la Hiroshima și efectele ei, pe când agentul O'Neill  se bucură și își arată opiniile rasiste. Ajungem în anii 50 când mulți intelectuali și artiști sunt acuzați de Mac Carthy de opinii comuniste. Einstein este plin de dileme, dacă crede în Dumnezeu, dacă este german, dacă este evreu. Sunt dileme suplimentare la dilema moralității bombei atomice și apoi a celei cu hidrogen. 

Între scene apare mereu o artistă care cântă la vioară în timp ce pe ecranul din spatele scenei sunt imagini și filmări din vremea ascensiunii lui Hitler, războiului, și a exploziei nucleare. 

Adevărul că și eu, lucrând într-un domeniu conex legat de energia nucleare am avut probleme de ordin moral după accidentul de la Cernobîl.

O piesă foarte bine scrisă, cu actori care interpretează cu talent rolurile piesei și cu o regie foarte interesantă.

Distribuția

Einstein – Mircea Dragoman
Vagabondul – Neculai Predica
O’Neil – George Remeş
Violonista – Rodica Gancea

Regie artistică / Tudor Țepeneag
Scenografie și decor / MC Ranin
Design Costume / Raluca Frăţiloiu
Light design / Liviu Alecu
Sound design / Tudor Ţepeneag
Video design / Liviu Alecu


joi, 21 mai 2026

Între noi e totul bine la teatrul Davila

În această seară de joi am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de Studio de la teatrul Davila piesa Între noi e totul bine de la Teatrul Alexie Mateevici de la Chișinău. Piesa aparține autoarei poloneze Dorota Maslowska. Văzând piesa textul mi-a amintit de Mrozek, de Ionesco, de Lucian Pintilie. Piesa este o critică necruțătoare a actualității poloneze care seamănă izbitor cu realitatea românească. Personajele piesei sunt bunica care tot visează la Al Doilea Război Mondial, mama care muncește din greu la un supermarket și-și procură reviste de la tomberon și fiica metalistă, cufundată în realitatea iluzorie a internetului, mai apare vecina grasă ca un porc. Piesa are o rezoneură care urmărește firul absurd al piesei., regizoare acre vrea să facă filmul Calul care mergea călare?!  Apoi o influensăriță care nu ezită să-și filmeze părți intime, actorul ratat care trage pe nas și intervievatoarea lui. Este o analiză mușcătoare a realității de azi într-un apartament de bloc umil din Polonia de azi. Tânăra de azi nu mai vrea să fie poloneză, ea vrea să devină europeană, sunt cunoscut? Nu?

Actrițele și actorii piesei fac recitaluri de clasă, doar la intervievatoare se cunoaște accentul moldovenesc accentuat special din motive regizorale.

A fost cu adevărat o surpriză și piesa de not 10, și regia și scenografia și interpretarea actoricească de mare ținută. Este ceea ce mi-am dorit de la acest festival.

Distribuția

Fetița Metalistă – Diana Boșcov
Halina – Cătălina Budu
Bozena – Ludmila Botnaru
Bătrânica Apatică în Scaunul cu Rotile – Margareata Nazarchevici-Bechet
Bărbatul – Giasti Sirah
Actorul – Victor Untilă
Prezentatoarea – Valentina Ostap
Edyta – Nina Lefter
Monika – Victor Untilă

Regie artistică /  Slava Sambriș
Scenografie / Irina Gurin
Decor / Ion Cataraga
Design Costume / Alina Perju
Light design / Eugen Croitor
Sound design / Valentin Strișcov
Video design / Cristian Oloi
Creator păpușă / Valentina Ostap
Traducere / Sabra Daici

miercuri, 20 mai 2026

Omul care visa cu ochii deschiși la Teatrul Davila


În cadrul Festivalului Internațional de Teatru de Studio de la Teatrul Davila Pitești, Teatrul Toma Caragiu din Ploiești ne propune piesa Omul care visa cu ochii deschiși de Andrei Radu. Autorul este și el actor la Teatrul din Ploiești. 

Piesa este o explorarea a relațiilor dintre tinerii de azi, de confuzia și dezorientarea generată de societatea  românească de azi, de frustrările tinerilor în fața ofertelor pe le care le dă societatea românească de azi. 

Cele trei personaje sunt tineri de azi cuplul Eliza Eduard și prietenul și partenerul muzical al lui Eduard, Emilian. Eliza, după trei tentative de studii universitare ajunge în cele din urmă psihoterapeută. Eduard termină Conservatorul și formează cu Emilian cu duo muzical. Piesa însă nu are o structură dramatică clară, autorul este la fel de dezorientat ca personajele sale. Limbajul este cel de stradă, cam prea direct. Lumina a lipsit din acest spectacol, am bâjbâit ca să-mi găsesc locul.  Nici muzica nu a strălucit într-o piesă cu muzicieni, Discutam cu doi spectatori și cunoscuți că bietul Toma Caragiu se întoarce în mormântul dintre dărâmăturile cutremurului din 1977 dacă ar fi văzut piesa. Și din păcate, Teatrul din Ploiești nu este la primul eșec la aceste festivaluri. O piesă proastă, o regie neinspirată.

Distribuția (nume personaj și nume interpret):

Eduard –  Dragos Maxim
Eliza – Theodora Sandu
Emilian –  Vlad Nicolici

Regie artistică /Andrei Radu
Scenografie / Ionuț Vișan
Muzică / Alin Teglas
Lighting design / Ionut Aldea
Video design / Ionut Manea


marți, 19 mai 2026

Tot aici anul viitor la Teatrul Davila


Piesa lui Bernard Slade Tot aici anul viitor, a fost prezentată de Teatrul de Artă din Deva la la Festivalul Internațional al Teatrului de Studio, ediția a 29-a. Piesa este o comedie tristă. Este o poveste de dragoste adulteră a unui cuplu care se văd anual la San Francisco în acest scop. Interpretarea a fost foarte bună, dar ce m-a impresionat și mi-a stârnit nostalgiile au fost inserturile prezentate pe ecranul din spatele scenei.

După calculele mele cele două personaje sunt născute prin 1920 și povestea lor începe prin 1952. Așa că sunt imagini din America din 1957 lui Eisenhauer, apoi peste 5 ani în 1962 în vremea lui Kennedy. Nostalgia mi s-a aprins când sunt imagini din 1968 cu protestele din 1968 împotriva războiului din Vietnam, cu revoluția sexuală, mișcarea hippy. Femeia din cuplu se apucă de universitate la o vârstă matură și este îmbrăcată hippy. Trecem apoi la 1973 cu judecarea lui Nixon, apoi prin 1978 cu Carter și după aceea 1980, 1985 epoca Reagan. În toate imaginile apar vedetele rock,  Elvis Presley, Paul McCartney, Michaele Jackson. La fel de bun a fost și fondul muzical cu hituri ale vremii. Am fost foarte filo american și toate astea sunt parte a tinereții și maturității mele comuniste și când visam la America!

Interpretarea cum am spus a fost de foarte bună calitate, actorii Gianina Iconaru și Cosmin Crețu au fost buni și convingători. Am remarcat că regia aparține actorului Cosmin Crețu!

Lumea a aplaudat foarte tare interpretarea spectacolului.

Distribuția:

Doris – Gianina Iconaru
George – Cosmin Crețu

Autor Bernard Slade
Traducerea, adaptarea, regia artistică și scenografia Cosmin Crețu
Light design Natu Nicolae
Sound design Cristian Pasc