Romanciera care este o inovatoare în proza românească, influențată de Proust, scrie romanul ei de debut în manieră realistă, nelipsind pagini lirice.
Este un roman de război, cu accente autobiografice. Este Războiul de Reîntregire al României din 1916-1918, în cadrul Primului Război Mondial. Romanul este străbătut de un puternic accent patriotic. Pentru că în acest război românii au dat dovadă de un înalt patriotism pentru a-și salva patria și a o reîntregi!
Eroina romanului este Laura Laurenția, o doamnă din burghezia română, însă datele din biografia ei sunt discrete. Romanul începe cu goarnele care anunță mobilizarea generală într-o noapte caldă de august 1916.
Laura se decide să participe la război alăturându-se ca infirmieră la spitalul din oraș. Simbolul războiului este balaurul ilustrat de trenurile cu răniți. Ne aflăm probabil în Focșani, unde romanciera a funcționat ca infirmieră. Debutul ei nu este foarte fericit, nu este în stare să panseze degetul unui ofițer rănit. dar învață și se dedică acțiunii ei ca infirmieră, ajutând pe răniții din trenuri care tranzitează prin gară cu pâine și apă. Este ajutată de tinerii cercetași, unul mai mare se angajează ulterior ca militar în armata română. Atitudinea patriotică a compatrioților care este subliniată de romancieră m-a emoționat!
Sunt mai multe episoade cu conținut psihologic. Laura este vecină cu popa Cristea, a cărui fiică, Ancuța s-a îndrăgostit de un telegrafist, plecat la război și face un copil, care moare. Popa Cristea nu acceptase legătura fiicei și o tratează foarte urât. Copilul moare din păcate. Apoi, are în timpul ocupației germane a orașului cu un medic austriac, după care ea rămâne gravidă. Dar Ancuța, finalmente se sinucide.
Un alt episod emoționant este felul cu se îngrijește de țiganul Dobre. Dobre este mizerabil, are o rană la gât pe care Laura o pansează. Bietul Dobre o roagă pe Laura să-i spună numele ca să se roage pentru ea mămucăi lui din ceruri. Unii ar strâmba din nas că nu este corectitudinea politică. Mai apare și un alt personaj de origine țigănească, argintar cu patru băieți aflați pe câmpul de luptă și care îi dă încredere argintarului că românii vor învinge.
Este și un personaj simpatic moașa, Dobre confundă pe Laura cu o moașă!
Apare și un conte ungur prizonier care se plânge că nu este tratat bine, de fapt la fel ca răniții români. Apar și militarii ruși care nu au fost de mare folos pe frontul din Moldova. Apoi și ocupanții germani.
Se anunță armistițiul și în final victoria.
Balaurul anunță o mare scriitoare, stăpână pe mijloacele literare acre o fac una din cele mai importante scriitoare române.
Pun fotografia ediției din 1978, după care s-a copiat romanul pe internet.






