Goodbye, Columbus de Philip Roth

Urmăresc rubrica lui Mircea Mihăieș din România Literară. Acesta a prezentat eseuri despre mari personalități ale literelor din spațiul anglo saxon. După articolele despre Virginia Woolf, marea romancieră interbelică engleză, care s-au concretizat într-o carte, a urmat o relatare a disputei dintre jurnalistul și scriitorul american Tom Wolfe cu romancierii John Updike și Noman Mailer. De curând a început niște articole referitoare la importantul romancier american Philip Roth. Acesta este considerat printre nedreptățiții premiului Nobel, cărțile sale meritând acest premiu. Asta mi-a stârnit interesul să-l citesc în original și am ales cartea sa de debut Goodbye, Columbus. Cartea cuprinde mai multe povestiri în care prima îi dă și numele. Recunosc că întreprinderea a fost dificilă, una este să citești romane de spionaj și polițiste, alta să citești scriitori consacrați în limba engleză.

Această carte a trezit mari discuții și proteste din partea unor rabini americani, cum că Roth ar avea atitudini antisemite. Roth se focalizează pe viața evreilor din America la a doua, sau a treia generație, el find evreu și cunoscând foarte bine viața acestora. Această carte a câștigat premiul National Book Award for Fiction. Sunt șase povestiri:

"Goodbye, Columbus", "The Conversion of the Jews", "Defender of the Faith", "Epstein", "You Can't Tell a Man by the Song He Sings", and "Eli, the Fanatic"

Prima povestire este cea mai consistentă. Titlul este totuși înșelător. Nuvela este o poveste de dragoste dintre Brenda și Neil. Brenda este studentă la prestigioasa universitate Radcliffe, pentru femei alternativa la Harvard, care apare și în filmul Love Story. Neil a absolvit Rutgers din Newark, care nu este așa de faimoasă și este bibliotecar. Pentru că Brenda provine din evrei bogați, pe când Neil este dintr-o familia mai modestă. Este povestea de dragoste de vară. Brenda are un frate mai mare Ron, care se căsătorește cu iubita care va deveni mamă. Ron a fost un foarte bun baschetbalist la University Ohio, Columbus. Neil este primit de familia lui Brenda. Așa că Ron îi pune plăci de gramofon, între care este una dedicată absolvirii și se intonează cântecul Goodbye, Columbus! 

Celelalte povestiri ironizează comportamentul unor evrei americani și asta a trezit se pare enervarea rabinilor. 

Simpatică este Conversion of the Jews. Un băiat urmează școala rabinică pentru copii evrei. Rabinul povestește despre Isus Cristos și pune sub semnul întrebării nașterea sa, pentru că nu este rezultatul unei relații sexuale. Băiețelul Ozzie de 13 ani se enervează pentru că sunt învățați că Dumnezeu este în stare de orice, deci poate să o lase gravidă pe Sfânta Maria fără a avea o relație sexuală. Disputa degenerează și Ozzie se suie pe acoperișul școlii și nu se lasă convins să coboare până când rabinul trebuie să recunoască că Sfânta Maria l-a conceput pe Isus Cristos cu puterea lui Dumnezeu. O conversie sui generis la creștinism a unor evrei!

Însă povestirea care a trezit aprigi controverse cu rabinii și acuze de antisemitism este Defender of Faith. Aici este vorba de sergentul Nathan Marx, erou în războiul dus de trupele americane în Germania. Suntem în vara lui 1945 și Marx a fost repartizat în Missouri să facă pregătire militară cu soldați care urmau să plece în Războiul din Pacific. În instrucție sunt și trei militari de origine evreiască, între care este unul numit Grossbart. Acesta încearcă să se folosească de originea sa evreiască. Să pună în discuție că hrana care le este servită nu este koșer. Apare o scrisoare venită de la un congressman care este adresată unității conduse de un general și care finalmente ajunge la sergentul Marx. Marx care făcuse campania din Europa nu-și pusese niciodată această problemă privind hrana și așa se enervează. Grossbart îl obligă să-i dea bilet de voie să meargă la mătușa lui cu ocazia unui sărbători evreiești la St Louis, dar împreună cu ceilalți colegi evrei. Promite lui Marx că o să-i aducă mâncare evreiască, ghefilte fiș! Aduce cadou niște ouă umplute chinezești. Nu fuseseră la mătușa lui, care era plecată!  Finalul este că trupa este trimisă în Pacific, cu o singură excepție, Grossbart! Asta îl scoate și mai tare din sărite pe sergent, care vorbește cu cineva care făcea repartizările și îi spune că Grossbart avea niște victime de război în familie și ține neapărat să meargă pe front în Pacific. Finalul este că escrocul Grossbart îl înjură pe Marx care i-a stricat șusta care îl făcea să evite frontul! Ciudat antisemitism?

Și celelalte povestiri sunt la fel de amuzante și contradictorii relevând un scriitor de mare valoare în devenire. 

Goodbye Columbus - filmul 

Uitându-mă pe internet am descoperit că după nuvela lui Philip Roth s-a făcut filmul cu același nume, un mare succes! Personajele principale sunt interpretate de Ali Mc Graw - Brenda și Riochard Benjamin - Neil. Filmul a fost făcut în 1969, cu un an înainte de marele succes Love Story al actriței Ali Mc Graw.  Ambii actori erau foarte frumoși și filmul este foarte bine făcut, scenarist fiind chiar Philip Roth. Ce aș remarca sunt scenele de la nunta lui Ron, fratele lui Brenda. Parcă mă aflam la o nuntă românească cu hore, chiar la nunți simandicoase. Pentru că evreii din vecinătatea noastră aveau cântece tradiționale horele! 

The Undeclared War serial englezesc

Am urmărit acest serial realizat în perioada pandemiei prin 2022, care este o ficțiune ce s-ar fi întâmplat în 2024.  

Marea Britanie a fost constant o țintă a acțiunilor de spionaj, sabotaj și terorism. 

Acest serial se ocupă de o acțiune spionaj și atac cibernetic realizată de hackeri ruși  împotriva CGHQ care este agenția britanică de securitate și cibernetică a Regatului Unit. Este un război nedeclarat cum spune titlul serialului! La această agenție se alătură Saara Parvin (Hannah Khalique-Brown) care ar avea origine persană sau orientală, ea fiind musulmană. Saara este absolventă de informatică și este extrem de neconvențională. CGHQ este paralizat de un atac cibernetic și Saara începe să caute virusul care paraliza sistemul informatic și este prezentată de șeful ei Danny Patrick (Simon Pegg din Mission Impossible) în ședința guvernului britanic COBRA - COBR - Cabinet Office Briefing Rooms și aplaudată. E a începe să cerceteze codurile pentru detectarea virusului introdus de hackerii ruși. Aceste acțiuni informatice convin extremei drepte britanice care atacă minoritățile. Rușii reușesc să scoată minoritari de pe listele de alegători și să provoace haos și revolte la alegeri pe care le câștigă torries și nu laburiștii.  Ei reușesc să provoace haos. La un convenție informatică în Marea Britanie Saara are surpriza să întâlnească pe Vadim, fost coleg rus de universitate, care o avertizează  asupra atacurilor informatice rusești. Vadim chiar  lucra pentru FSB contrainformațiile interne ruse. 

Saara depistează că rușii reușiseră să intre pe sistemul de supraveghere video al CGHQ și cere oprirea lui. Primul ministru britanic decide contraatacul asupra Rusiei, dar are probleme cu sisteme extrem de sensibile ale Marii Britanii, flota de submarine nucleare. Marea Britanie este obligată să ceară ajutorul NSA pentru contracararea atacurilor rusești.

Serialele englezești britanice încurajează integrarea minorităților. Primul ministru este negru, Saara este musulmană.

Toate filmele englezești și americanii se luptă cu atacurile și sabotajele rusești. Sper ca Donald Trump să-și schimbe opiniile față de Putin, se pare chiar că a cârmit-o la ultimul G7.

Julia de Sandra Newman

Am aflat despre acest roman dintr-o prezentare din România Literară și l-am cumpărat fiind foarte curios pentru că acest roman este o continuare a romanului lui George Orwell, 1984.

Romanul este scris în 2023 de această autoare americană cu aprobarea legatarilor lui George Orwell, ca o continuare a romanului său 1984. Am reușit să citesc acest roman al lui Orwell, cred chiar în 1984 și am fost uimit cum această distopie poate fie atât de asemănătoare cu realitatea Iepocii de Aur a lui Ceaușescu! 

Romanul Sandrei Newman are în centru pe Julia, tânăra iubită a lui Winston Smith, personajul principal care apare în 1984. Numele autoarei mă duce la substanța romanului despre omul nou - Newman, creație a aberației comuniste. Romanul Julia este descrierea unei societăți care este o combinație a URSS a lui Stalin, Chinei lui Mao, României lui Ceaușescu și a Coreei de Nord a Kim Jong un. Este o societate a sărăciei lucii, a ipociziei absolute, a minciunii comuniste. Oceania se află în continuu război cu celelalte entități statale. Anglia face parte parte din Oceania, fiind Aerodromul nr. 1. Celelalte state cu care Oceania este în alianță sau în război sunt Eurasia și Estasia, adică Europa și China. 

Julia este mecanic la Ministerul Adevărului, care scrie și rescrie istoria și face romane pornografice pentru uzul prolilor - proletarii. Societatea este împărțită în mai multe clase sociale. Sus sunt cei din Partidul Interior, politrucii care trăiesc în lux și conduc societate comunistă a Marelui Frate, care trimite la Stalin. 

Julia este membră a Partidului Exterior, unde sunt funcționarii de la ministerele puterii, al Adevărului, adică al minciunilor comuniste, Ministerul Iubirii, adică al securității statului. Jos sunt prolii, adică proletarii.

Julia a crescut în Zonele Semi Autonome unde locuiesc prolii, dar a urmat studii universitare și este inginer mecanic la sistemele care rescriu istoria și cărțile. Ea locuiește în căminul de fete, duce o viață cam liberală are legături sexuale cu bărbați, vu toate că este în Liga Antisex și se simte atrasă de Winston Smith de la Arhive. Încep o legătură amoroasă, care este depistată de O'Brien, un securist periculos. În cămin este prietenă cu Vicky care lucrează la Comitetul Central, și care naște un copil pe care îl lasă în toaletă unde este găsit de Julia. Vicky scapă pentru că este amanta unui mahăr din Comitetul Central. Într-o excursie cu Vicky aceasta îi propune să fugă la Rebelii liberi care se luptă cu partidul Marelui Frate, dar Julia refuză. Rămâne gravidă se pare cu Smith, dar se duce la inseminare artificială care ar avea sperma Marelui Frate. Crede că asta o salvează, dar este arestată și torturată îngrozitor împreună cu Winston Smith. Sunt acolo pagini pe care abia le poți citi. Este totuși eliberată și reușește să ajungă la Englezii Liberi, unde dă peste Vicky care fugise anterior. Ajunge să-l vadă pe Marele Frate care este un moș decrepit. Iluziile se sfărâmă atunci când trebuie să completeze niște formulare de luare în evidență, unde întrebările seamănă exact cu cele pe care securistul  O'Brien i le pusese anterior! 

Dintr-o distopie în altă distopie!

Gunmetal Gray de Mark Greaney

Gunmetal Gray este al treilea roman al lui Mark Greaney pe care îl citesc, nu neapărat în ordine cronologică. Titlul este este și un joc de cuvinte care face trimitere la personajul principal The Gray Man - Court Gentry. Este o frază în finalul romanului care spune despre cer că are culoarea gunmetal gray, adică cenușiu cum este culoarea oțelului pistolului.

Al doilea personaj important este Fan Jiang. El este un geniu al computerelor, hacker, lucrând pentru Ministerul Apărării al Chinei. Ca toți care lucrau în domeniu erau garantați de membri ai familiei, în cazul lui părinții. Aceștia mor într-un accident și este avertizat de cel care îi supraveghea să fugă în Hong Kong, pentru că altfel ar fi fost executat. Pe urmele lui sunt direcționați Gentry - The Gray Man, angajat de CIA, o echipă de la forțele speciale al SVR Rusia și colonelul Dai, de la chinezi. Chinezii urmăreau să-l omoare, americanii și rușii să le dezvăluie secretele chineze. Echipa de duri ruși era condusă de o spioană Zoya Zaharova, care apare și în în romanul Midnight Black. Chinezii îl angajaseră pe Sir Donald Fitzroy să-l captureze și omoare pe Fan, dar oamenii lui sunt omorâți de Triade - mafia chineză care îl țineau pe Fan. Gentry estre angajat prin intermediul lui Fitzroy  de către chinezi să-l găsească pe Fan. De fapt Fan se afla în Saigon - Ho Chi Min la mafioți vietnamezi. Toată acțiunea se petrece în Extremul Orient. Aici echipa de șoc a Zaharovei atacă vila unde se afla Fan Jiang. Acesta fuge cu doi mafioți care sunt anihilați de Gentry și acesta fuge spre Cambogia să scape și să fie capturați de americani. Însă la trecerea unui râu sunt prinși de mafia thailandeză. În Bangkok, Gray se infiltrează la clubul unde erau aduse prostituate și unul din frații care conducea mafia thailandeză se distra cu ele. Clubul este atacat simultan de echipa de șoc rusă și cea a chinezilor și se produce un carnagiu în care echipa rușilor este anihilată. Zaharova se băgase între prostituate și aceste femei sunt salvate de Gentry. Zaharova nu mai conducea echipa, ci un alt spion SVR, pe care Zaharova îl omoară. Gentry capturase pe mafiotul thailandez, dar Zaharova îl bate pe Gentry si-l capturează pe thailandez. Gentry o prinde pe Zaharova și îi propune să treacă în serviciul CIA. Între ei se înfiripă o relație amoroasă. În insula Phuket se afla o vilă unde ar fi fost deținut Fan. Gentry și Zoya sunt prinși de chinezi care se pregătesc să atace vila. Este doar o capcană și chinezii sunt terminați. De fapt Fan era pe un iaht al mafioților italieni, asociați ai mafioților thailandezi. El este eliberat de Gentry și Zaharova. Zoya este rănită în acțiune și dusă la spital sub protecția CIA. Gentry îl eliberează și pe Fitzroy cu ajutorul CIA. Pe aeroportul din Malaezia Kuala Lumpur Gentry îl îmbarcă într-un avion care mergea la Taipei, unde voia să ajungă Fan. Totul este fals, CIA aranjase cu taiwanezii să meargă în SUA. În final la Munchen Gentry o revede pe Zoya care se pregătea și ea să meargă în SUA. Gentry era foarte trist că fusese înșelat de CIA în toată această afacere care era o porcărie! Final! Numele Zoya mi-a amintit de personajul din Tânăra Gardă, Zoia Kosmodemianskaia. Cărți sovietice de spălat pe creier ale copilăriei anilor 50! 

Cam atât despre romanele cu The Gray Man!

Prisoner, thriller britanic

 

Prisoner este un serial nou britanic de tip thriller, o specialitate a studiourilor britanice de televiziune. L-am văzut pe Sky Showtime dar a trebuit deținuților. În ultimul moment să aștept mai multe săptămâni că se dădeau un episod pe săptămână.

Este un serial despre corupție și trădare în care sunt implicați polițiști britanici. 

Amber Todd (Izuka Hoyle) o mulatră este ofițer care se ocupă cu transportul deținuților. În ultimul moment este anunțată că trebuie să aducă la Londra la tribunal un deținut important. Acesta este Tibor Stone (Tahar Rahim), un asasin în slujba unei rețele interlope foarte periculoase numite Pegassus condusă de un anume Dempsey. El se ocupă cu multe afaceri printre care producere cu mașini 3D a unor arme dintr-un material plastic ultra dur fabricate de un tehnician belarus. Aceste arme era destinate unor teroriști. Depoziția lui Tibor Stone îl putea băga la pușcărie. Interlopii Pegassus află de la un polițist corupt traseul și atacă într-un tunel mașina cu deținutul Stone. Mașina se răstoarnă, dar Amber îl scoate pe Tibor îl prinde cu cătușe de mâna ei și pleacă amândoi. Sunt prinși de interlopii conduși de românca Nina Drăguș, eleva lui Tibor în materie de asasinate. Cei doi legați de cătușe reușesc să scape. Rămân legați jumătatea din episoade dar se descurcă! Soțul lui Amber împreună cu fetița lor de câteva luni reușesc să scape de urmărirea interlopilor fiind trimiși de Tibor la mama lui. Soțul face prostia să sune un polițist corupt și Nina cu un comando de asasini ajung la casa mamei lui Tibor. Nina reușește să îi ia fiica lui Amber. Se decide ca să se facă schimbul fetiței cu Tibor pe un stadion de hochei pe gheață. Amber își recuperează fiica și T ibor ajunge la tribuna unde nu recunoaște nimic. Se pare că totul a fost degeaba. Tibor ajunge la locuința lui Dempsey face un carnagiu și îi face prizonieri pe Dempsey și fiul. Amber ajunge acolo și Tibor îi mărturisește că nu pușcărie era soluția ci dispariția fizică a acestor interlopi și criminali și de aceea îi execută. Nina îl împușcă și ea pe Tibor, fiind iubita lui Dempsey fiul. Final în coadă de pește!

Viața intelectuală și artistică în primul deceniu al regimului Ceaușescu 1965 - 1974 de Cristian Vasile.

De ce am ales să citesc această carte? Pentru că ea corespunde cu perioada mea de formare a personalității de la un puber care terminase cursul elementar al celor 7 clase și intrasem la liceu, sunt ultima promoție cu 11 clase, ca apoi să devin student în această perioadă. Este perioada în care comunismul românesc a cunoscut dezghețul  relativ în perioada de început a regimului Ceaușescu. E perioada când, eu un mic comunist în cursul elementar, m-am trezit și modelat personalitatea în liceu. Dacă la intrarea în liceu în 1963 încă nu era clară reevaluarea trecutului românesc. În primul rând Titu Maiorescu, personalitatea fondatoare a culturii române modern. Însă ceva se schimbase, sora mea cu doi ani mai mică nu a mai fost obligată să studieze limba rusă, ci a studiat engleza și franceza! Eu am avut șansa să studiez din clasa a 6-a engleza, alături de limba rusă obligatorie. Profesoara noastră de limba și literatura română, doamna Boncu discuta cu noi liber despre literatura universală contemporană, spre deosebire de un prieten care a terminat liceul cu 4 ani înainte, terminase școala medie, cum era liceul numit, și literatura era conformă cu realismul socialist. 

În vremea studenției, împreună cu prieteni am început să frecventăm teatrele din București care se întreceau în montări deosebite, ale lui Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, David Esrig. Am avut atunci șansa citirii unor romane deosebite ale unor foarte buni scriitori, Marin Preda, Nicolae Breban, Fănuș Neagu. Un succes deosebit îl avea tânărul romancier Petru Popescu, ulterior emigrat și devenit autor american. Atunci s-a prezentat în 1969 filmul Reconstituirea al lui Lucian Pintilie care fost probabil cel mai important film făcut în timpul comunismului. Dar totul s-a terminat după Tezele din iulie 1971 ale lui Ceaușescu care anunțau terminarea dezghețului intelectual al României. Erau făcute de Ceaușescu sub impresia vizitei în China și în Coreea de Nord. 

Cristian Vasile scria această carte pe baza documentelor de arhivă a PCR și alte documente de arhivă ale perioadei. Vladimir Tismăneanu a scris o introducere a acestei cărți. Din nou mi s-a confirmat de ce nu-mi place acest individ. Este de vârstă apropiată mai mic cu un an. A încercat să se justifice pentru articolele scrise în revistele studențești din acea perioadă. Și eu am fost timp de doi ani redactor la revista Ing al Politehnicii, împreună cu prietenul meu Valeriu Demetrescu, de 40 de ani la New York. Am scris articole despre expoziții dec artă, piese de teatru. Am avut ocazia să-i iau un interviu scriitorului Petru Popescu, foarte popular printre studenți. Însă am fost victima inocentă a lui Valeriu care mi-a pus în pagină interviul acestuia și a folosit formula: Domnule Petru Popescu! Se întâmpla în numărul din mai 1971, când se aniversau 50 de ani de partid comunist în România! Interviul a trezit enervarea presei centrale studențești și am fost atacat violent în revista Viața Studențească, revistă vioaie de altfel, dar una-i una alta-i alta! Deci puteai scrie articole fără încărcătură ideologică. Tismăneanu fiind student la Filosofie sociologie a scris articole cu încărcătură ideologică și acum se justifică că a mâncat căcat, dar cu partea lui curată! De parcă căcații ar avea cumva și părți curate?

Cartea lui Cristian Vasile este interesantă! Aflu că spectacolul Revizorul a fost suspendat de frica faptului că Pintilie ar fi făcut mișto de vizitele lui Ceaușescu, nu pentru că at fi apărut critici ale ambasadei sovietice. El marchează finalul dezghețului ca fiind 1974 când Ceaușescu devine președintele României cu sceptru, ironizat de Salvador Dali.

Cea mai interesantă parte este postfața acestui volum în care Cristian Vasile în care analizează resurgența nostalgiei pentru epoca comunistă și apariția unor Călin Georgescu. Totul pornește de la nesiguranța pe care o dă societatea liberală postcomunistă multora cărora comunismul le-a schimbat statutul și și-au educat copiii și nepoții în această nostalgie falsă. De asemenea societatea pe care și-o doresc este cea conservator autoritaristă alui Putin. Eu care am urât din suflet pe ruși și limba rusă mă sufoc de nervi.

Pentru mine cartea a fost rememorarea adolescenței și tinereții mele studențești. 

PS

Julian Negulesco îmi reproșează că nu am scris prea mult despre conținutul cărții. 

Ea se ocupă cu perioada respectivă cum rezultă din documentele de partid.

Primul capitol se ocupă de muzeul de istorie al RSR care s-a  înființat în localul Poștei Centrale de pe Calea Victoriei (am prins poșta acolo!).

Un alt capitol se ocupă de învățământ și de reformele din perioadă care schimbau legile din anii 1948 care au transformat învățământul în copie rusească.

Alte capitole se ocupă de scriitori și viața culturală, în primul rând teatrală.

Îi dau dreptate că am făcut confuzia că limba rusă erau cotropitorii sovietici. Orice limbă știi este ceva în plus un avantaj, citesc curent în English. Și are dreptate Julian! În limba rusă  s-au scris cele mai importante romane ale secolului XIX, Tolstoi, Dostoievski, Gogol, dar și Bulgakov, Soljenițîn. Scârba mea față de sovietici mi s-a confirmat, din păcate în călătoria mea în URSS în 1977. Dar mi-ar fi plăcut să vizitez Sankt Petersburg.

Midnight Black de Mark Greaney

Acest roman de spionaj este recent, apărut în 2025 așa că este legat de realitățile politice și militare ale actualității, Războiul din Ucraina. Este un roman având ca personaj principal pe Courtland Gentry, The Gray Man, sau Violator, sau Sierra Six.

Începutul romanul m-a indus în eroare, pentru că începe la București. Courtland Gentry este la București în contact cu o grupare interlopă numită Brigăzile Bălan. De fapt Gray Man căuta să ajungă în Rusia și voia să se îmbarce pe un vapor turcesc la Constanța, care făcea contrabandă în Rusia. Același lucru îl făcuse la Varna, în Bulgaria. Peste tot se lasă cu cadavre, Gray Man anihilează Brigăzile lui Bălan. La sfatul lui Hanley, care acum era doar adjunct la stația CIA din Columbia pleacă în Letonia. Acolo va contacta o doamnă care în vremea Războiului Rece lucra pentru rezistența antisovietică. În același timp în Europa Zack Hightower, care lucra pentru forțele speciale CIA era în Europa pe urmele lui Dvorak un colonel rus în solda GRU care organiza atentate și sabotaje împotriva statelor care sprijineau Ucraina. Organizația pentru care lucra condusă de un miliardar opozant al președintelui Peskov avea trădător care îl anunța pe Dvorak. În roman apar personaje reale cu nume schimbate. Președintele Rusiei se numește Peskov, dar acesta este numele purtătorului de cuvânt al lui Putin. Gray Man voia să ajungă în Rusia să o extragă dintr-o pușcăria pe Zoya Zaharova, iar un nume care duce la purtătoarea de cuvânt a MAE al Rusiei. Zoya fusese agentă SRV, spionajul extern al Rusiei, dar defectase la CIA și omorâse un agent rus. Fusese capturată de agenți chinezi și schimbată pentru niște chinezi deținuți în Rusia. Gray Man fusese în prima tinerețe prin Rusia, vorbea rusește, dar cu accent care dovedea ce este  din St Petersburg, Florida și nu Rusia! El avea o legătură amoroasă cu Zoya și asta îl determina să ajungă în Rusia. Trece împreună cu Hightower în Finlanda, unde reușesc să anihileze pe oamenii lui Dvorak și să-l captureze. Se îmbarcă pe un vapor care mergea în Sankt Petersburg și se dă jos înainte de port cu folosind echipamente de scafandru. Ajunge în St. Petersburg și se urcă în trenul de Moscova. Acolo ia contact cu rezistența armată anti Peskov. Și de acolo încep pregătirile pentru eliberarea Zoyei cu ajutorul rezistenței interne. De fapt se mai organizează în Polonia un komando condus de Hightower al rezistentei ruse externe Rusiei. Împreună cu armata ucraineană ei pregătesc atacul pușcăriei unde era închis Yarovoy, marele rezistent anti Peskov, care și câștigase alegerile prezidențiale. În pușcăria de femei era Nadia Yaorovaya soția dizidentului. Astya face trimitere la marele rezistent Navalnîi! 

Finalul romanului este dedicat acțiunii împotriva pușcăriilor unde se aflau dizidenții și Zoya. Totuși la pușcăria de femei, un colonel FSB numit Baronov pregătea o capcană împotriva lui Gray Man. Capcana nu reușește, dizidenții și Zoya sunt eliberați și Baronov luat și el prizonier și trimis la pușcăriile CIA. Romanul este plin de tensiune și adrenalină pentru că este la fel de greu să te strecori într-un stat totalitar, cum este Rusia, cum era în URSS în Războiul Rece. Romanul admiră capacitatea armatei ucrainene să reziste Rusiei, mai ales prin sistemul de drone, care acum a anihilat agresivitatea rusă, care atacă doar obiective civile și nu militare cum fac ucrainenii.