joi, 27 februarie 2020

Concert Haydn vs Mozart

Orchestra

În această seară am avut un concert dedicat celor doi corifei ai clasicismului vienez Haydn și Mozart.
Cel care ne-a propus acestă concert este dirijorul Florin Totan.
Florin Totan
Totan este un dirijor mai deosebit. El nu numai că dirijează, dar oferă publicului lămuriri privind compozitorii și operele lor.  Și astfel am aflat povești despre simpaticul Papa Haydn, profesor al lui Mozart, care a fost un compozitor prolific, având la activ nu mai puțin 104 de simfonii. 

Prima piesă din concept a fost Simfonia nr. 100 în sol majorMilitara. Ultimele 12 simfonii sunt simfoniile scrise în Regatul Unit dedicate londonezilor și englezilor.
Acestă simfonie poartă acest nume pentru marșul care se află în partea a două a simfoniei. De fapt acest aer marțial continuă și în ultimele două părți ale simfoniei. Orchestra Filarmonicii Pitești conduse de Florin Totan a reușit să redea aerul galant marțial al acestei frumoase simfonii subliniat de trompete și de timpane. 

În partea a doua a concertului a urmat Mozart. Totan ne-a ppovestit depsre geiul lui Mozart, copilăria chinuită de copil minune, dar și talentul de a-și face dușmani. 

Simfonia interpretată de orchestra Filarmonicii Pitești a fost Simfonia nr. 39 în mi bemol major de Mozart. Ea face parte din gruparea ultimelor trei simfonii create de Mozart, pe care se pare că le dorea cântate împreună. De fapt această simfonie are un început grandios, care l-a inspirat pe Beethoven pentru Eroica, dar nu are coda.

Am audiat cu multă plăcere această muzică magnifică și ne-am bucurat.

luni, 24 februarie 2020

Redemption de David Baldacci

Acest roman pe care tocmai l-am terminat a avut o istorie de lectură mai specială.
L-am început în timpul în care citeam cartea lui Nicholas Taleb. Cum cartea lui m-a cucerit am abandonat-o și am terminat de citit romanul Redemption după ce terminasem cartea anterioară.

Titlul m-a intrigat și am căutat o traducere cât mai adecvată. Ea s-ar traduce cel mai în spiritul romanului ca Mântuirea!

Și Baldacci ca și alți romancieri de cărți polițiste are ca personaj principal un erou pe care îl folosește în mai multe romane ale sale.

Acest personaj în acest roman se numește Amos Decker. Este actualmente agent FBI și revine în orașul natal din Ohio, Burlington unde fusese polițist pentru a se reculege la mormântul soției și fiicei ucise într-un atentat. 

Aflat în cimitir împreună cu partenera sa din poliție Mary Lancaster sunt abordați de Meryl Hawkins. 
Acesta fusese condamnat pe viață pentru uciderea lui Richards, un bancher și cei doi copii ai săi și a lui David Katz, un afacerist care obținuse niște credite de la banca lui Richards în urmă cu 13 ani.
Crima fusese rapid rezolvată de cei doi detectivi începători, Decker și Lancaster pentru că se găsiseră probe ADN aparținând lui Hawkins sub unghiile fetei lui Richards și pe întrerupătorul electric din sufrageria lui Richards și de asemenea este găsit pistolul crimei într-u dulap al lui Hawkins. 
Hawkins a fost eliberat din pușcărie pentru că suferea de o boală terminală și era pe  moarte. Hawkins le cere să reanalizeze și dovedească nevinovăția sa.

Decker este șocat și începe să se gândească la caz. El suferea de un sindrom ciudat, iși amintea toate amintirile! Fiind un tip sportiv în tinerețe fusese una din gloriile de fotbal american a suferit un accident, fiind bruscat pe teren își pierduse cunoștința și când și-a revenit a rămas cu acest sindrom. 
Decker riscă să-și piardă slujba la FBI și rămâne să rezolve cazul. În ajutorul lui sare și Mars, un tip salvat de Decker de la condamnarea la moarte în Texas dovedind că e nevinovat. Mars un afro american bogat care fusese și el o glorie a fotbalului america precum Decker. 

Decker își dă seama că dovezile fuseseră plantate. Începe să le interogheze pe cele două soții supraviețuitoare. Ambele nu se remăritaseră și după 13 ani o duceau destul de bine. De asemenea este interogată și fiica lui Hawkins Mitzi care era drogată la vremea crimei. Se pare că mobilul ar fi fost ca Hawkins să facă rost de morfină pentru soția lui care suferea de un cancer terminal. Mitzi se schimbase complet, se măritase și devenise Gardiner, soție de bancher dintr-un oraș din apropiere și avea un copil. Ea fusese repusă în funcțiune de doamna Katz, care prospera în afacere cu cluburi și restaurante. 

Hawkins este ucis și suspiciunea apasă pe doamna Richards, care dispare și ea și este găsită moartă.
Împotriva lui Decker au loc atentate și o polițistă este și ea ucisă. 
Doamna Katz este și ea victimă a unui atentat dar supraviețuiește.
Mitzi Gardiner are o tentativă de sinucidere cu pastile dar este salvată de Decker.

Totul pare că afacerile lui Katz continuate de soția lui ar fi spălare de bani ale Mafiei, sau afaceri cu droguri.
Marele șoc este că de fapt suntem în fața unei conspirații.
Rămâne ca cei care citesc să afle care este deznodământul.

Ce m-a impresionat al autor este faptul că investighează și ambientul social, problemele în care se zbat oamenii obișnuiți. 

Este totuși dificil să trezești interesul cititorului și să-l menții ca să termini romanul. Am citit și romane polițiste pe care le-am abandonat, pentru că nu m-au convins. Este o meserie acest creative writing care să te fac să îți menții interesul pentru un roman de citit în avion, sau ca să te relaxezi. 


Este un roman de citit dacă ești amator de romane polițiste.


joi, 20 februarie 2020

Concert cu flaut

În această seară de 20 februarie am avut un concert  cu flautul ca instrument solist.
Concertul din astă seară a debutat normal, cu uvertura la Zauberflote - Flautul fermecat de Mozart în interpretarea orchestrei conduse de dirijorul Tiberiu Oprea.  

Duă aceeastă repriză de încălzire a urmat Dansul spiritelor binecuvântate din opera Orfeu și Euridice de Gluck. La flautul solist a debutat tânăra și talentata Casandra Iamandi, flautistă a ochestrei Pitești.
Interpretarea tinerei soliste acompaniată de orchestra de coarde a Filarmonicii Pitești a fost viu aplaudată de spectatori.
Orchestra
Orchestra condusă de dirijorul Oprea a interpretat apoi de Divertismentul în fa major, KV138 de Mozart.

Apoi a revenit flautista Casandra Iamandi care a interpretat partea solistică din Concertul nr. 4 op.9 RV297 - Iarna de Vivaldi acompaniată de orchestra de coarde a Filarmonicii Pitești.
Casandra Iamandi și orchestra
În partea a două a concertului am audiat mai multe bijuterii muzicale.

Prima piesă a fost Tema iubirii din filmul Cinema Paradiso de Ennio Morricone în care Casandra Iamandi a interpretat partea solistică la flaut.
 Orchestra condusă de dirijorul Oprea a interpretat apoi Dansul focului din Amorul vrăjitor de Manuel de Falla.

Am audiat o altă melodie de film a lui Eugeniu Doga, Vals din filmul Tandra și dulcea mea bestie în care din nou a fost solistă flautista Casandra Iamandi.

După aceea a urmat simpatica melodie Valsul pisiscii de Leroy Anderson în interpretarea orchestrei. 
Cu Casandra Iamandi

În final orchestra condusa de Oprea în care a luat loc și solista la flaut a interpretat superbul Poem simfonic nr.3 Les Preludes, S97. Este una din piesele influnțate de literatura lui Lamartine și este o culme a romantismului muzical. 


Spectatorii piteșteni au aplaudat cu etuziasm pe artiști.


luni, 17 februarie 2020

Antifragile de Nassim Nicholas Taleb




Nassim Nicholas Taleb este un matematician și eseist de origine libaneză.
El a inventat noțiunea de lebede negre! Ocupându-se cu analizele de risc el a evidențiat când evenimente cu  probabilitate mică pot declanșa grave consecințe economice, cum s-a întâmplat cu criza economică din 2007-2008.

Printre cărțile scrise de acesta se enumără și Antifragile -Things that Gain from Disorder.
Cartea mi-a fost recomnadată de Horia Ștefan și nu-mi pare rău că am buchisit la ea vreo 2 luni. Am observat că ea a fost tradusă deja în românește, eu citind-o în original. 
Mi-a trezit invidia autorul, care mi-a arătat cât de deștepți sunt unii și cum sunt capabili să facă asemenea legături între lucruri care aparent nu au legătură. 

Taleb pornește de la ideea antifragilității care nu este contrariul direct al fragilului și se deosebește de robust. 

Am găsit chiar o definiție prin comparație a antifragilității cu robustețea. 
De exemplu, Dumnezeul iudeo creștin abrahamic, comun al evreilor, creștinilor și islamicilor este robust, inconturnabil, perfect. La evrei și islamici nici nu are reprezentare, doar noi creștinii îi îl figurăm antropomorf. 
Pe când zeii grecilor, romanilor, al vechilor sumerieni și babilonieni erau antifragili, pentru că oamenii vechi îi reprezentau ca pe ei oamenii care sunt antifragili pentru că ne-a perfecționat mama natură. 

Taleb spune că tot ce nu ne omoară ne întărește, și introduce noțiunea de hormesis ca reacția de imunizare al organismului la factori de stress când sunt aplicați în doze mici. De asemenea și de iatrogenie, ca pericolele la care suntem supuși de o medicație nepotrivită, care ne poate face mai mult rău, precum extragerea amigdalelor, care s-au dovedit a ne proteja gâtul la îmbolnăviri.

Toate aceste fenomene arată că omul este antifragil, față de anumite lucruri care sunt doar robuste. 

La fel, această noțiune de antifragilitate se poate aplica și economiei. Economia este o chestiune care nu este lineară și ușor de prins în analize matematice, comportă nelinearități, din care pot apărea fenomene cu consecințe grave, dacă ignorăm lucruri care par a avea probabilitate mică de apariție.
El face elogiul economiei naturale, a vechilor negustori orientali din Alep. Nassim Taleb este de fapt creștin oriental ortodox și știe bine această zonă unde a crescut. Cu toate că a urmat școli economice prestigioase el nu dă doi bani pe economiștii academici, care nu au practicat economia decât în școlile de bussiness administration, pe care îi poreclește Soviet Havarad. Cum am spus el proclamă calitatea afacerilor negustorești vechi, a economiei orașelor stat care erau antifragile comparate cu cele din statele națiuni de azi care sunt mai fragile.
El spune că marile invenții nu s-au creat în universități, care învață păsările să zboare.
Invențiile se fac de meșteșugari, tinichigii, exemplu ar putea fi Edison. Remarcă faptul că marii inventatori ai Revoluției Indistriale din Anglia au fost în majoritate pastori!

De exemplu antifragil era Thales, pe când Aristotel era fragil!

Exemplul cel mai interesant este cu bunica care trăiește în medie la o temperatură confortabilă de 21 de grade, dar dacă în media temperaturilor  includem extrema minimă de -19 grade și cea de maxim 61grade, este clar că bunica va muri mai mult ca sigur!

Are la un moment dat și evaluări matematice probabilistice în care îți prinzi urechile.

A fost o încântare intelectuală să-i citesc cartea și o recomand oricui.

sâmbătă, 15 februarie 2020

Migraaaanți de Matei Visniec la Teatrul Davila Pitești


În această seară am fost la teatrul la Pitești.
Piesa care se juca a fost Migraaaanți de Matei Vișniec. Dramaturgul român stabilit la Paris nu evită niciun eveniment dramatic contemporan. 
Și cea mai sensibilă problemă a Europei este de câțiv ani emigrația masivă a refugiaților din Orient sau din Africa. 
Surpriza a fost că regizorul și-a mutat spectatorii pe scenă într-o barcă. Călcăm pe niște grătare pe sub care circulă apa, ca și cum ne-am afla într-o barcă de emigranți. 
Dacă a fost ceva deosebit a fost scenografia acestui spectacol pentru care trebuie felicitată scenografa Ana Gabriela Lemnaru, dar și sonorizarea și luminile. Totodată trebuie felicitat și regizorul Alexandru Grecu.
Piesa atacă toate problemele migrație, traficanții care îi duc înspre Italia sau Grecia în ambarcațiuni improvizate, care riscă scufundarea. Apoi apar traficanții de organe, traficanții de copii pentru pedofilie și de femei tinere pentru prostituție. 

Apar și reprezentanții Uniunii Europene excedați de migrația ilegală și necontrolată prin vocea președintelui și a unei doamne parlamentar european care are nunațări, migrație nu imigrație, nu folosim termenul de ilegală pentru că suntem în faza globalizării. 

Sunt criticate și atacate poncifurile tipic islamice hijabul, femeia care își expune corpul. 

Piesa mi se pare un pic prea didacticistă, comparativ cu duritatea piesei Granița a dramaturgului basarabean jucată la festivalul de teatru de compania ukraineană.
Nici jocul unora dintre actori nu m-a convins, poate este de vină și textul. 

Una peste alta însă spectacolul este interesant și merită văzut. 

joi, 13 februarie 2020

Cu sud coreeni între Schumann și Beethoven


În această seară am avut plăcerea unor oaspeți de departe la Filarmonica Pitești. Au fost doi artiștii sud coreeni, dirijorul Gaejun Jeon și pianistul Sunghoon Simon Hwang.

În deschiderea concertului anm audiat Concertul pentru pian și orchestră în la minor op 54 de Robert Schumann.
Sunghoon Simon Hwang la pian  și dirijorul Gaejun Jeon
Acest concert a fost compus de Schumann din dragoste, din dragoste pentru soția lui Clara. Este una din culmile romantismului muzical și la prima sa audiție la Leipzig în 1846 a fost la pian chiar Clara Schumann. Tonul este extrem de melancolic romantic și îți dă o stare de visare.
În această seară la pian a luat loc Sunghoon Simon Hwang, iar orchestra Filarmonicii Pitești a fost condusă de dirijorul Gaejun Jeon. Interpretarea a fost foarte exactă, calitate a extrem asiaticilor. 
În partea a doua a concertului am audiat Simfonia a 7-a Apoteoza dansului de Beethoven. Acest supranume de Apoteoza dansului a dat-o un al gignat al muzicii Richard Wagner. Simfonia a fost cântată prima dat în 1813 în decembrie după marea victoria împotriva lui Napoleon la Leipzig. 
Este o simfonie care are un ritm și o impetuozitate care te emoționează în cxel mai înalrt grad.
Cu artiștii sud coreeni

Melomanii piteșteni au aplaudat cu entuziasm interpretarea și plecat satisfăcuți pentru acest concert deosebit.

joi, 6 februarie 2020

Mozart integral


În această seară am audiat la Filarmonica Pitești un concert integral din Mozart.

Concertul a fost deschis cu Simfonia nr. 2 în si bemol major de Mozart. Este un concert scris n copilăria. Originea sa nu este sigură, se spune că ar fi opera tatălui său Leopold Mozart. Este o simfonie scurtă, de folosit în deschiderea concertelor.
Orchestra condusă de Iulian Rusu
Orchestra Filarmonicii Pitești a fost condusă de dirijorul brașovean Iulian Rusu.
Iulian Rusu la clarinet
A urmat apoi Concertul pentru  clarinet și orchestră în la major, K622 de Mozart. Este o piesă scrisă prin 1791. Mozart are niște bijuterii de concerte pentru instrumente de suflat, flaut, oboi, sau acum clarinet. A fost o mare plăcere să audiez acest concert pe care l-am recunoscut din selecțiile de la Radio România Muzical dimineața pe la 7.30-8.
Împreună cu Iulian Rusu
Solistul la clarinet a fost chiar dirijorul Iulian Rusu și a recunoscut că a fost dificil să cânte la clarinet și să dirijeze orchestra. Orchestra a fost în format redus cu secția de coarde, cu câteva instrumente de suflat.
Iulian Rusu a dat o interpretare reușită a părții solistice și orchestra l-a acompaniat exact.
Doamnul Rusu a fost viu aplaudat de melomanii piteșteni.

În parte a doua a concertului am ascultat Simfonia nr. 41 în do  major Jupiter de Mozart. Este ultima simfonie scrisă de Mozart și face parte dintr-un set de de trei simfonii. Criticii spun că este culmea simfoniilor lui Mozart, de aceea poartă și acest supranume. Un prieten îmi spunea după concert că această simfonie îi părea ca a lui Beethoven.
Interpretarea orchestrei conduse de către Iulian Rusu a redat forța și măreția acestei simfonii.
Melomanii piteștenii au răsplătit cu aplauze vii interpretarea muzicii lui Mozart.

luni, 3 februarie 2020

Examen un film interesant

Am văzut la cinema Examen, un film foarte interesant realizat acum 17 ani în 2003. Aflu că este un film de debut al regizorului Titus Muntean.
Întâmplarea face că subiectul filmului este de mare actualitate pentru că privește justiția, după decizia în cazul Gheorghe Ursu.

Filmul suferă de problema filmului românesc de azi pentru că sonorul se face în priză directă și nu auzi unele replici. Doar pe Gheorghe Dinică îl poți auzi pentru că este un actor experimentat. 

Un amic, care a văzut și el filmul mă înnebunea după proiecție că acest caz din film a fost un caz real și că romancierul Horia Tecuceanu a scris imediat o carte inspirată din caz și că după 1989 a mai scris alt roman care se contrazicea cu primul.

Filmul este interesant pentru că pune mai multe probleme, cât de justiție era justiția comunistă, dacă făcea dreptate, dacă cel care devine victimă justiției este un adversar al regimului comunist și cel mai trist cât mai interesează pe tineri ce se petrecea în comunism.

Filmul pornește de la faptul că o tânără care termină regia de film să facă un documentar cu povestea unei victime a unei erori judiciare în vremea comunismului.

Un tânăr taximetrist Săndulescu (Marius Stănescu), căsătorit, cu copii și cam curvar este acuzat de comiterea unei crime odioase care pare a fi unui psihopat, pe simpla ipoteză că în carnetul unei tinere frumoase sibience (interpretată de tânăra numită în acea vreme Alexandra Mutu, soția celebrului fotbalist Adrian Mutu) se găsea numărul de telefon al taximetristului.
Crima înfiorătoare ajunsese la urechile marelui conducător care le cere subalternilor să rezolve rapid cazul și să găsească vinovatul. Taximetristul este victima perfectă, țapul ispășitor. Așa că se plantează probe false de către procurorul Dumitrașcu (Gheorghe Dinică), taximetristul este bătut de un nenorocit care seamănă cu cazul Ursu.  Taximetristul este condamnat la pușcărie grea, dar între timp se găsește criminalul psihopat, un artist plastic Ruznici (interpretat de cunoscutul Lucian Ifrim de la Las Fierbinți), se pare că de către cunoscutul criminalist Ceacanica.
Taximetristul Săndulescu este eliberat și plănuiește să se răzbune ca un fel de haiduc, acum un fel de anticomunist.  Reușește să-l ia ostatic pe procurorul Dumitrașcu și îl obligă să povestească și să scrie cum a manipulat probele ca să-l scoată vinovat pe taximetrist. Și după aceea spune că l-a închis într-o mașină, o Volga ca să-l gazeze. Asta o povestește când camera viitoarei regizoare se oprise. Și reacția tinerei a fost vehementă, păi și el devenea un criminal, la fel ca acești zbiri comuniști. Și Săndulescu mărturisește că a avut aceleași probleme de conștiință și că i-a dat drumul. Acest episod este complet nerealist în condițiile comunismului, pentru că procurorul eliberat s-ar fi răzbunat cu siguranță. Oricum povestea taximetristului nu mai are niciun interes pentru regizoare și i se pare că și-a pierdut vremea cu el. Mai bine s-ar duce să filmeze la o fabrică de mezeluri!



Un film extrem de trist și cu probleme și un debut foarte reușit a unui regizor promițător.