Slow Horses de Mick Herron

Mick Herron este un autor britanic de romane cu spioni în genul lui John Le Carre. După ce am văzut ecranizarea sub formă de serial a acestui roman am căutat romane de acest autor. Și cum se face că am citit ultimul roman din serie Slough House. Iată că după alt roman din serie Spook Street am terminat primul roman al seriei, Slow Horses. Cum am scris slow horses ar fi rebuturile spionilor din MI5, contraspionajul britanic și ei sunt localizați într-o clădire anonimă din zona Barbican, Slough House. Acest Slough House este condus de un veteran al războiului rece, Jackson Lamb. Tipul este mereu în contradicție cu adjuncta MI5 Second Desk, Diana Taverner, care de fapt este spioană, pentru că șeful MI5 este un politician. Diana Taverner este o arogantă nenorocită care  declanșează operațiuni secrete care se termină catastrofal. În serial sunt excelent interpretați de Gary Oldman și Kristin Scott Thomas. Este prima oară când personajele dintr-un roman au o figură, cea din serial. Serialul este o ecranizare fidelă a romanului cu excepția finalului modificat din rațiuni de  cinematografie.  

Recomand să fie văzut serialul care continuă în perioada următoare.

Top Gun Maverick

Aseară am văzut noul hit cinematografic al sezonului Top Gun Maverick. Tom Cruise cel veșnic tânăr, revine cu un sequel dup primul Top Gun făcut în 1986, acum 36 de ani! Dacă atunci avea 24 de ani, acum face 60 și-l suspectez că-și cănește părul. 

Este u film patriotic cu încasări enorme în contextul războiului din Ucraina. N-am să dezvolt subiectul, fiecare curios poate să-l vadă. Am crezut că este 3D, NU este!

Tom Cruise a rămas căpitan, în timp toți cei de vârsta lui sunt acum amirali, contraamirali, viceamirali. În cel din 1986 parcă era în Air Force, acum este în Navy. Dar ce să ne încurcăm. Piloții de pe portavioane sunt ași, pentru că trebuie să decoleze de pe piste foarte scurte și mai complicat să aterizeze pe portavion, care este o treabă grea când pista n-are decât vreo 100 de metri. 

O chestie care iar nu o lămurește filmul este dacă pilotul are navigator sau nu, pare că aceste F18 sunt biloc, dar unii aveau, alții nu!

Și cum amintiri și nostalgii! Acum aproape 50 de ani mergeam la Boteni, lângă Titu să facem școala de ofițeri în rezervă cu termen redus (TR) de 6 luni la antiaeriană. Eram cel mai bun la teorie, pentru că studiam aviația inamică americană  pe care trebuia să le doborâm și eu eram filo-american și îndrăgostit de avioane. Am făcut și aplicație la Midia cu tunul de 100 mm și cu radar și calculatorul electromecanic care dădea traiectoria și tunurile s-au comportat foarte bine. Am venit foarte bronzați, chiar dacă era iarnă și camarazii noștri de la rachete fuseseră la Grădiștea. Atunci era în desfășurare era Războiul din Vietnam și în octombrie 1973 a început Războiul de Yom Kippur, declanșat de egipteni pentru eliberarea Sinaiului. Israelienii au avut pierderi foarte mari, dar imediat a venit sprijin din SUA și au învins pe egipteni. Totuși din el a ieșit pacea din care Israelul s-a retras din Sinai. 

Pe atunci regele aerului era F4, acum s-a ajuns la F35. An învățat că atacul se face la viteză subsonic, ca pilotul să vizualizeze ținta și apoi se intră în accelerație până la viteze supersonice ca să scapi de rachetele inamice. Probabil azi sunt dispozitive de AI care vizualizează mult mai precis ținta. Vietnamezii doborâseră cu artileria din zona neutră două B52, dar apoi americanii distrugeau radarele cu rachetele Stinger, aer sol, acum văd că sunt anti avioane. 

Spor la vizionare!

Mi-e dor de cei șapte ani de-acasă de Filip Merca

Vă transmit o frumoasă melodie de Filip Merca, vărul marelui chitarist Iuliu Merca, component al formației Mondial pe care am primit-o de la prietenul Jean Baltac.

Bucurați-vă!

• Mi-e dor-m.mp4

  7.7MB

Joe

PS 

Am transmis acest videoclip prin e-mail. Acum îl transmit celor de pe FB sub forma unui articol de blog.

Este o melodie simplă a unui congener care are nostalgia copilăriei pe care am trăit-o și eu. 

Sper să vă placă!

Joe

Regina Maria - spectacol deosebit de Roxana Lupu

Alex Penescu, Anta Agraviloae Barbu, Daniel Mihai, Roxana Lupu, Nicholas Lupu

Roxana Lupu este actrița care a interpretat-o pe Queen Marie of Romania. La vizionarea acestui film la Filarmonica Pitești abia am găsit un loc la etajul 2 al sălii, care era plină ochi,

Ei bine Roxana Lupu recidivează și a inițiat un spectacol concert în care a recitat pasaje din jurnalul Reginei Maria.

Spectacolul a fost însoțit de muzică, piese din vreamea Reginei. În primul rând George Enescu. A pornit cu Melodie Roumaine op. 47 de Sarasate și s-a încheiat cu  6 Dansuri românești de Bela Bartok, omagii aduse de doi mari compozitori, spaniol și maghiar. S-a mai cântat muzică de Sullivan, Schubert, Balada lui Ciprian Porumbescu, Doina lui N. Filip și Paul Constantinescu. S-au intonat Imnul Angliei God Save the Queen și și imnul regal Trăiască Regele. 

Partea vocală a fost asigurată de baritonul Nichlos Lupu (am aflat de la un amic că este soțul actriței), violonistul Daniel Mihai, pianista Anta Agavriloaie Barbu și pianistul Alex Penescu, care a fost grav afectat de tragedia Colectiv.

Roxana Lupu a dat citire la pasaje din adolescența prințesei, căsătoria cu prințul Ferdinand de Hohenzollern, moștenitorul tronului României. Apoi șocul venirii în România, unde ea care nu era înaltă, părea mai înaltă decât românii care erau și bruneți pe deasupra. Sunt apoi pasaje care arată cât de pătrunsă de rolul său de Regină a României. Sunt apoi pasajele sfâșietoare din timpul războiului, a retragerii în Moldova, dar și disprețul față de micimea politicienilor români. Apoi a venit victoria și îndeplinirea visului de veacuri România Mare!

Regina Maria are mari merite în recunoașterea juridică a granițelor României Mari prin contactele la Paris cu Clemenceau și cu președintele Woodrow Wilson.

A fost un moment de mare respirație patriotică acest spectacol care contribuie la cultul pe care ar trebui să-l aibă românii pentru această mare personalitate a istoriei patriei noastre, Regina Maria. Cea adevărată, nu cea pe care am învățat-o eu la școală în anii 60.

 

Spook Street de Mick Herron

Am procurat cam toată seria Slow Horses, scrise de Mick Herron, romane de spionaj despre contraspionajul britanic. Mick Herron este un critic acerb al serviciului de contraspionaj MI5 și îl acuză de tot felul de conspirații.  După cum am mai scris, am văzut ecranizarea foarte reușită a primei cărți Slow Horses cu Mike Oldman în rolul lui Jackson Lamb șeful Slough House și Diana Taverner (Kristin Scot Thomas), adjuncta MI5 autoare a tot felul de operațiuni nereușite în care încearcă să dea vina pe alții. 

Acest Slough Horses este o sucursală a MI5 cu sediul în Regents Park. Aici sunt ciurucurile MI5, dar acești agenți Slow Horses se dovedesc mult mai eficienți decât cei din sediul central.

Romanele lui Mick Herron suferă fde un defect după mine. Herron îl are ca model pe John Le Carre, care scria artistic, ca un mare romancier. Am citit un roman foarte prost tradus din Le Carre pentru că trebuie să te pricepi la engleză ca să- traduci Le Carre, ca și de exemplu Shakespeare hahaha! Mick Herron se trudește fiind greoi și asta deservește un roman de acțiune.

Spook Street - Strada Spionilor  debutează cu un flash mob al unor tineri la mallul Westacres. Aici se insinuează un individ care este terorist sinucigaș și care provoacă un carnagiu. MI5 îl identifică, dar este inexplicabil pentru că este englez autentic neradicalșizat de islamism.

Pe de altă parte River Cartwright este îngrijorat că bunicul său David, sau OB (Old Bastard!) a dat  în damblageală. OB a ocupat postul lui Diana Taverner cu 20 de ani în urmă. Taverner explică lui Whelan, noul First Desk că individul terorist ar fi legat de MI5! 

Între timp la casa bătrânului sosește nepotul, dar bătrânul bănuiește că este străin și-l împușcă. MI5 alertat sosește la fața locului și cadavrul cu fața desfigurată este identificat de Jackson Lamb ca fiind River, nepotul. OB este dispărut! Lovitură de teatru! OB este dus de nepotul River la Catherine Standish să fie protejat, într-adevăr cel ucis semăna fizic cu River. River pe de altă parte își însușește pașaportul acestui asasin și pleacă în Franța la ferma Les Arbres. Acolo era un comunitate condusă de Frank, un dement, fost CIA care creștea tineri care să se comporte ca niște teroriști, proiectul Kookoo de pe vremea Războiului Rece coordonat chiar de OB.

Teroristul de la Westacres era crescut de Frank, dar scăpase de sub control. Ca să-și șteargă urmele Frank pleacă în Anglia la Londra cu Bertrand, un asasin pregătit de el ca să-i execute pe toți care știau de proiectul Kookoo, în frunte cu OB. Bertrand ajunge la Slough House, execută doi agenți, dar este doborât de Jackson Lamb cu o sticlă de whisky aruncată precis în capul teroristului!

River face cunoștință cu capul teroriștilor Frank și află lucruri interesante, Acesta totuși îl aruncă în Tamisa, dar este salvat de o colegă. Frank este arestat de MI5 și totul se termină cu bine. Să vedem ecranizările!