The Persian de David McCloskey

 

Acest roman de David McCloskey este de actualitate din cauza războiului din Iran purtat de Israel și SUA, de fapt Donald Trump.

Romanul are final în actualitatea dea zi cam dinaintea acestui război.

Ce am aflat din acest roman ? Că în Iran Persia există încă o minoritate de evrei persani, mult redusă față de trecut, cam 10000 și au și reprezentare în parlament, un deputat. Evrei Trăiesc în Iran de pe vremea lui Cirus cel Mare, care i-a eliberat pe evrei de sub robia babiloniană secolul al VI î. Cr. Chiar numără anii de atunci, suntem în 2537, doar că islamicii au modificat la 1637, după Mahomed. Evreii din Iran erau bine integrați în Iranul șahinșahului doborât de revoluția islamică. Era amintirea Iranului care i-a eliberat din robia babiloniană. Clica de mullahi demenți care stăpânesc  Iranul visează distrugerea Israelului și își chinuie supușii. Cum spun și personajele romanului Gardienii Revoluției sunt experți în a-și chinui compatrioții și regimul actual este detestat în procent de 80%.

David McCloskey este un fost analist CIA care  scrie romane de spionaj foarte interesante.

Personajul principal este dentistul este Kamran Esfahani care locuia și trăia în Suedia unde se mutase familia tatălui lui, după venirea lui Khomeini. Este abordat la un moment dat de un domn la cabinetul lui din Stockholm, ulterior aflăm că se numea Arik Glitzman. Acesta îi propune să devină spion. Face antrenamente alături de doi kurzi în Albania. Își mută cabinetul la Teheran și acolo este ,alături de un iranian care detesta regimul și cei doi kurzi pentru acțiuni împotriva regimului. Prietenul lui Amir moare într-o acțiune und este executat un ofițer superior al Gardienilor Revoluției. În Israel încep să se producă atacuri mortale cu drone împotriva organizației Cesarea care se ocupă cu eliminarea iranienilor care periclitau Israelul. Inclusiv un atac ucide pe fiica de 5 ani a lui Glitzman. Glitzman începe o acțiune împotriva acestei echipe iraniene într-o acțiune la Istanbul care să descopere pe cei care organizau atacurile din Israel. 

Se organizează un atac împotriva organizației care dirija atacurile în Israel. Ajung în Teheran și iau ostatec pe colonelul Gorbani. Acțiunea reușește, dar Kam - Kamran este luat  prizonier și este torturat și obligat să spună toate detaliile acțiunii lui de spionaj în favoarea Israelului.  

Am bănuit care va fi finalul lui Kam și al romanului.

Un roman bine scris și merită a fi citit în aceste momente cu acest război din Iran.

Vivien Leigh - Ultima conferință de presă la Teatrul Davila

În cadrul Festivalului internațional de teatru de studio de la Teatrul Davila Pitești am urmărit sâmbătă seara  un tur de forță al actriței Lamia Beligan realizat în piesa Vivien Leigh - Ultima conferință de presă de Mark Lafferty. Este ceva să ții atenția publicului timp de o oră și treizeci de minute. În acest monolog personajul Vivien Leigh retrăiește momentele sale de glorie ca cea care a interpretat-o pe Scarlet O'Hara ]n capodopera cinematografică  Pe aripile vântului. Una din cela mai frumoase actrițe ale Hollywoodului a avut multe momente de glorie și s-a bucurat de iubirea altui mare actor, Laurence Olivier. În piesa monolog Vivien Leigh retrăiește momentele de gloria le carierei ei artistice, dar și de momentele dure ale vieții. 

Cum am spus tot spectacolul stă pe umerii Lamiei Beligan care realizează o mare performanță.

Lumea a aplaudat performanța actriței.

Distribuția

Lamia Beligan

Regie artistică / Liana Ceterchi

Traducere / Lamia Beligan

Scenografie, decor și design costume / Liana Ceterchi

Albertine Sarrazin, Fuga după gratii & Disco la Teatrul Davila

Astă seară la Teatrul Davila am văzut un spectacol creat de o trupă franțuzească Compania Chaudiere Intime din Grenoble, având acest titlu, Albertine Sarrazin, Fuga după gratii & Disco. Spectacolele se desfășoară în cadrul celei de-a XXIX ediții a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio de la Teatrul Davila, tema acestui festival fiind Însingurare. A fost un spectacol complex cu multă poezie și cu și mai multă muzică.  

Spectacolul este inspirat de scrierile lui Albertine Sarrazin. Acest personaj a avut o viață foarte tumultoasă. Născută în Algeria franceză în 1937, abandonată la naștere, înfiată, abandonată din nou, a ajuns infractoare și prostituată, a reușit să evadeze din pușcărie. S-a căsătorit cu șoferul Julien Sarrazin și au avut tot felul de aventuri care i-au dus din nou la pușcărie. A devenit o scriitoare cunoscută și din scrierile ei s-a inspirat spectacolul. A murit la doar 30 de ani!

În prima parte a lui este vorba de viața lui Albertine, interpretată de actrița Dominique Leandri și Julien care este interpretat de Phillipe Codecco. Acesta are puține  replici, dar cântă la orgă electronică și sintetizator acompaniind personajul Albertine care-și povestește viața.

În partea a doua actrița Fany Mary interpretează același personaj care cântă mai tot timpul hituri celebre ale lui Patty Smith, care sfida muzica disco cu un final I can get now satisfaction a celor de la Rolling Stones.  Ea ar fi o altă alternativă a lui Albertine Sarrazine. Actrițele au avut bunăvoința să dea replici și în limba română. S-a vorbit în franceză, replicile fiind supratitrate în română, s-a cântat în engleză, actorii dovedind calități foarte complexe.

A fost un spectacol deosebit, cum aș vrea să mai văd.

Distribuția

Dominique Léandri

Philippe Codecco

Fany Mary

Regia artistică Dominique Léandri și Philippe Codecco

Muzica originală Philippe Codecco

Traducerea Petra Petresco

Rădăcini de Hortensia Papadat Bengescu

Este al doilea roman  de Hortensia Papadat Bengescu pe are l-am citit recent. Este de fapt ultimul roman din Ciclul Hallipilor, numele familiei care apare în acest ciclu de romane. Ele sunt Fecioarele despletite, Concert de muzică de Bach și Drumul ascuns. În acest roman, Rădăcini, familia Hallipa apare doar colateral. Romanul este voluminos are 545 de pagini. 

Personajele principale sunt de această dată fiicele familiei Baldovin, Dia și Nory. 

Nory este de fapt personajul principal. Este un roman modern, de extracție proustiană. Romanul nu mai este realist, ci un roman de tip corintic, cu îl caracteriza Nicolae Manolescu în Arca Lui Noe, în care personajele sunt reflectoarele celor ce se întâmplă în roman.

Romanul se numește Rădăcini, pentru că se referă la rădăcinile personajelor. Rădăcinile sunt proprietatea, personajele fiind din aristocrația de pământ, moșierii, care au suferit Reforma Agrară din 1921, dar rămân încă proprietari importanți. Rădăcinile sunt originea de familie, boierească pentru aceste personaje.

De aceea problematica personajul principal Nory Baldovin. Nory este fiica bastardă a boierului Baldovin, fiica frumoasei țiitoare, Cornelia a boierului, după moartea soției sale grecoaice Safta, din care a rezultat fiica Dia. Și Dinu Baldovin are cu Cornelia pe Nory. La insistențele fiicei Dia, Baldovin se însoară înainte de moarte cu Cornelia și Nory își reglementează originea și ea, fiica acum legitimă a lui Dinu Baldovin. 

Nory a crescut prin pensioane, a studiat Literele și Dreptul fiind avocată, acum de 34 de ani. Este o femeie voluntară băiețoasă, nu frumoasă, dar inteligentă. Romanul se desfășoară prin opiniile și sentimentele lui Nory, celelalte personaje fiind reflectoare secundare.

Nory, Dia și Cornelia, mama lui Nory, trăiesc împreună într-o casă de pe Izvor, zona astăzi dispărută sub Casa Parlamentului. Casa aparține Corneliei, moștenire de la soțul, boierul Baldovin. Nory are o legătură complicată cu  sora ei Dia, cea care a insistat să se legalizeze statutul mamei ei Cornelia și a lui Nory prin căsătorie. 

Dia este crescută la pension în Elveția, este cam cu 6 ani mai mare decât Nory. Este o femeie frumoasă și distinsă.  A avut ca mentor pe Mado, guvernanta să elvețiană, dar care a murit de câțiva ani. Dia poartă doliu după ministrul Deleanu, mort într-un atentat. 

Nory are un cult pentru sora sa și are în minte să refacă  rădăcinile Baldovinilor. Ea vrea să recupereze casa impunătoare de pe Strada Plantelor și refacerea moșiei Baldovin de la Gârla.  

Apar apoi și alte personaje, prima fiind Aneta Pascu, fiica unui portărel din Vaslui, cu fratele Coti care este magistrat în București. Aneta este și ea un reflector secundar, și-a dorit prin mamă să fie în București, stă la un cămin al fetelor din Vaslui, dar nu prea are de gând să fie studentă, are o grămadă de gărgăuni care-i aduc nenorociri. 

Alt personaj important este doctorul Caro, de la Caruso, avea talent vocal. El se îndrăgostește nebunește de Madona, asistentă la Litere, femeie extrem de frumoasă. Madona se îmbolnăvește și îl chinuie pe Caro, care consultând pe Dia și Cornelia este puternic atras de Dia. Dar se chinuie cu Madona bolnavă.

Apare și Elena Drăgănescu, moșiereasa de la Prundeni, domeniu care merge foarte bine având o fabrică de rachiu și administrată  de ardeleanul Simeon. Elena l-a părăsit la un moment dat pe soțul Drăgănescu, pentru virtuozul Marcian, pianist celebru stabilit în Elveția. Acolo se duce Elena cu fiul Ghighi. Acesta se atașează de pianist Oncle Mark și rămâne cu acesta. Elena se întoarce înapoi în România, după moartea soțului Drăgănescu. Are însă loc o tragedie după întoarcerea fiului Ghighi în România. 

Este un roman bine scris. Este romanul lumii bune bucureștene din anii 20, când capitalismul se impune și prin părțile românești. Nu lipsesc însă nici personajele de extracție umilă, cum este medicul Caro și alții. 

Am citit o versiune de pe internet, copiată după volumul apărut la în 1985 la Dacia, plină de erori de ortografie. 

Sleepers, un film cu Rober de Niro

Am avut ocazia să văd filmul, Sleepers pe Netflix. Filmul este o dramă, realizat de Barry Levison, după cartea lui Lorenzo Carcaterra. Sleeper este termenul argotic pentru cei care primesc o pedeapsă mai mare de 9 luni. Distribuția este de nota 10. Întâmplările par a fi autobiografice. Suntem în 1968, vremuri foarte complicate în America, cu soldați reveniți în coșciuge din Războiul din Vietnam. Este vorba de 4 băieți în pragul adolescenței, trăitori în cartierul Hell's Kitchen. Lorenzo Shakes Carcaterra, Tommy Marcano, John Reilly și Michael Sullivan sunt cam derbedei,  dar sunt supravegheați de părintele catolic Padre Bobby Carillo. E un cartier predominant irlandez italian și de aceea sunt aici mulți catolici. Fac servicii unui interlop foarte estimat, King Benny (Vittorio Gassman).  Ei fură căruciorul de hot dog al unui vânzător, pe care-l scapă în gura de metrou și accidentează grav un trecător. Sunt judecați și condamnați la recluziune într-o școală corecțională. Acolo îndură abuzuri sexuale și bătăi teribile comise de paznici, în frunte cu un anume Noakes (Kevin Bacon). Se organizează un meci de fotbal american cu paznicii  și băieții cu ajutorul negrului Rizzo îi înving pe paznici. Drept pedeapsă sunt încarcerați bătuți, iar Rizzo moare. La ieșirea de la corecțională sunt tentați să dea pe față abuzurile, dar se hotărăsc să nu povestească nimic. Ajungem în 1981. Tony și John devin doi gangsteri extrem de periculoși ai zonei. La o cafenea din cartier, John (Ron Eldard) și Tony (Builly Crudup) dau de un Noakes, decăzut și își amintesc de abuzator. Așa că îl execută cu focuri de pistol. Cei doi sunt supuși unui proces care va duce la condamnări foarte grele. Între timp Michael Sullivan (Brad Pitt), care era procuror - District Attorney se decide să-și salveze prietenii și se folosește de jurnalistul Shakes (Jason Patric) de la NY Times și de Clara (Minnie Driver) lucrătoare socială. King Benny îl angajează pe avocatul alcoolic Danny Snyder care va fi dirijat de Michael să distrugă acuzațiile. Shakes convinge pe Padre Carillo să depună mărturie că a fost cu cei doi la un meci de baschet și cei doi sunt achitați. Între timp toți abuzatorii sunt pedepsiți, unii de către gangsterii fratelui lui Rizzo (Wendel Pierce). 

Cei patru sărbătoresc achitarea împreună cu Clara. Este ultima lor petrecere. Peste 5 ani la 29 de ani John moare otrăvit de alcool falsificat și Tommy împușcat de alți gangsteri. Sullivan părăsește procuratura și avocatura și se retrage în Anglia unde se face tâmplar, iar Clara crește singură un băiat poreclit Shakes, probabil făcut cu jurnalistul Caraterra?

O dramă puternică ce a se întâmplă în Manhattan, New York. Alegerea lui Levinson pentru tinerii actori de acum 30 de ani s-a confirmat, aceștia, în frunte cu Brad Pitt sunt nume celebre la Hollywood!

The Valachi Papers, Buen Camino, Qui, Le Mouton Enrage

 

Am văzut mai multe filme vechi, dar și o comedie recentă.

The Valachi Papers 

Este un film realizat în 1972, inspirat de revelațiile făcute despre Cosa Nostra Mafia italo americană a lui Joe Valachi. Este prima mărturie completă privind Mafia, organizarea ei, șefii, practicile. Am citit relatări despre mafie în Playboy prin 1976, revistă adusă de un coleg de serviciu aflat la bursă în străinătate. 

așa că numele lui Maranzano, Alberto Anastasia, Lucky Luciano, Vito Genovese nu îmi erau necunoscute. Se pare că pentru a dezvălui aceste practici ale interlopilor italieni cel mai tare s-a zbătut Robert Kennedy, Secretarul pentru Justiție al președintelui John Kennedy, care culmea a fost ajutat să fie ales de Mafie prin intermediul lui Frank Sinatra.

Joe Valachi Charles Bronson) a fost un mafiot, care de fapt era șoferul mafioților. Închis pentru deținere de droguri, omoară pe un mafiot în pușcărie pus de Genovese aflat și el închis și riscă pedeapsa pe viață. El începe să facă pentru prima dată mărturii complete de spre mafie cu un agent FBI. Este adus în fața unei comisii senatoriale să depună mărturie. Vito Genovese pusese 100000$ pe capul lui Valachi, dar acesta nu este asasinat.

Valachi a fost omul de încredere al lui Gaetano Reina și s-a căsătorit cu fiica acestuia  Maria ( Jill Ireland, soția lui Bronson care  a distribuit-o în filmele sale). Filmul se întinde din perioada 1930 -1960. Valachi a murit după 6 ani de pușcărie după ce Genovese murise și el. 

Filmul este foarte interesant descriind practicile, omorurile și războaiele dintre mafioți. 

Buen Camino

Este o comedie italiană recentă 2026. Personajul principal este comediantul Checco Zalone. Este o satiră socială privind practicile oamenilor bogați, nesimțirea lor. Zalone este fiul unui om foarte bogat, dar care este bolnav. Află de la fosta soție că fiica lor Cristal a dispărut. Lasă confortul și iahtul unde trăia cu noua amantă și o caută  pe Cristal în Ferariul său. Dă de Cristal care se decisese să facă pelerinajul la Santiago de Compostella. La început nu ia în serios decizie fiicei, dar ajunge și el să facă acest pelerinaj. Pe drum, cu ajutorul fetei sale și a unei companioane, Alma fac îmupreună acest pelerinaj, care-l transformă din bogătanul nesimțit într-un om responsabil, mai ales că are și probleme cu prostata. 

Și filmul ia și o nuanță nouă religioasă, merită văzut!

Qui?

Pe Neflix am văzut un film cu titlul în engleză Sensuous Assassin dar titlul original în franceză Qui? realizat în 1970.

Filmul este slab, dar l-am văzut pentru cei doi actori principali, Romy Schneider și Maurice Ronet. 

Filmul are și o tentă polițistă. Începe prin Bretania unde cuplul Marina (Romy Schneider) și Claude Revon pleacă de la un hotel certați. Claude care conduce o decapotabilă Alfa Romeo începe să conducă periculos pe coasta abrupta de lângă mare. Finalmente se prăbușește, dar Marina sare înainte din automobil. Apare fratele lui Claude, Serge, inginer constructor care se îndrăgostește de Marina.  Tot timpul suspectează că Marina l-ar fi ucis pe Claude. Ba face o scufundare și găsește în mașina prăbușită un pistol catre se potrivește cu încărcătorul pe care-l avea în poșetă Marina.

Surpriză, reapare Claude, care se salvase și de aici lucrurile se complică. 

Cum am spus filmul este slăbuț, dar  Romy Schneider este pur și simplu fascinantă.

Mouton enrage

Căutând prin filme am dat de filmul cu titlul în engleză Life at Top dar în franceză Mouton enrage.

Este un film din 1965 despre revoluția sexuală a vremii. Personajul principal este Nicholas Mallet (Jean-Louis Trintignant). Acesta este dirijat și îndrumat de scriitorul Claude Fabre (Jean Piere Cassel). Mallet are un succes fulminant la femei. Prima cucerire este Marie Paule ( frumoasa Jane Birkin). Regizorul Michel Deville are mania de a dezbrăca actrițele celebre și începe cu Jane Birkin. Este invitat la casa unui filosof și face o pasiune pentru soția acestuia Roberte (Romy Schneider) și devin amanți. Sfătuit de Fabre, Mallet intră în afaceri și devine bogat. Pe când Roberte pleca din apartamentul lui Mallet este surprinsă de soț care o împușcă și se sinucide. Mallet la sfatul lui Fabre o seduce și pe Flora Danielli( Florinda Bolkan) și pe actrița celebră la Hollywood de origine franceză, Shirley, fiica unui farmacist pe care-l cunoștea și ura Fabre. 

Între timp Marie Paule se mărită cu un bogătaș ajuns deputat. Acesta se îmbolnăvește și moare. Fabre sfătuiește pe Mallet să o ia de nevastă. la un moment dat Marie-Paule apare în niște blugi rupți la genunchi ca în moda de azi, nimic nou sub soare!

Fabre se sinucide inexplicabil și Mallet care era patronul unii ziar de mare tiraj îl obligă pe redactorul șef să-l pună necrologul pe pe prima pagină.

Filmul este neconvingător. Ceea ce contează sunt superbele actrițe din film, Jane Birkin, Romy Schneider, Florinda Bolkan. Lipește doar Brigitte Bardot!

S-a decis finala Champions League

De azi noapte s-a decis cine va juca finala Champions League la Budapesta pe 30 mai. 

Marți noaptea la Londra Arsenal a întâlnit pe Atletico Madrid. Meciul a semnat cu cel din tur, cu apărări supraaglomerate. A fost o singură greșeală a apărării lui Atleti și după șutul lui Trossard, Oblak a respins și Saka a interceptat și a marcat. Pe de altă parte rămân intervențiile salutare ale lui Raya din poarta lui Arsenal. Singura fază discutabilă a fost faultul în careu comis asupra lui Griezman. Julian Alvarez nu a mai fost eficient, Sorloth s-a tot încurcat și scorul a rămas 1-0 pentru Arsenal care va vi în finală.

Aș mai adăuga ceva, legat de serbarea din tribunele londoneze. A fost prezentarea unei corăbii cu untun pe pânze ei și cu eticheta: peste pământ și mare. Cred că englezii făceau referința la înfrângerea Invincibilei Armada spaniole de către englezi, care a transformat Anglia în cea mai puternică putere navală a lumii!

Miercuri noaptea s-a jucat cealaltă semifinală dintre Bayern și PSG. Lumea se aștepta ca forța ofensivă a lui Bayern să răstoarne scorul. Nu a fost așa, un contra atac  a lui PSG cu Kvaratskhelia în minutul trei, cu pasă precisă la Dembele și PSG a condus tot meciul cu 1-0. În prelungiri la singura eroare a apărării PSG a marcat Kane golul egalării. A fost un meci splendid cu o viteză de joc, cu contra atacuri ale PSG și șuturi surprinzătoare la care însă Neuer a apărat salvator. Cred că nu am mai văzut demult o asemenea echipă, creația lui Luis Henrique. 

A fost și scandal la hențul neintenționat al lui Joao Neves la șutul lui Vitinha, dar regulamentul spune că este henț neintenționat. Degeaba se lamentează bavarezii.

După mine șansa de a câștiga finala pentru Arsenal este minimă, PSG se dovedește cea mai bună echipă, însă și-a reintrat în formă din primăvară.

Man on Fire serial

Iată că un film cu Denzel Washington realizat în 2004 se transformă în serial acum în 2026 pe Netflix! 

personajul principal este tot John Creasy aici interpretat de actorul african american Yahya Abdul-Mateen II. El este un fost căpitan în forțele speciale care a fost implicat într-o acțiune în Mexico City unde toată echipa lui a fost ucisă. Creasy a fost foarte afectat de această întâmplare a ieșit din armată. 

Dara iată că prietenul lui Rayburn îi propune o revenire ca bodyguard în Rio de Janeiro, Brazilia. Acolo va lucra pentru președintele Carmon și cu șeful gărzilor lui, Soares. Acesta nun prea are încredere în Creasy după cele întâmplate în Mexic. Carmon care urmărește realegerea este afectat de acțiunile unei grupări teroriste și trebuie luate măsuri. Rayburn îi dă o adresă a unei șoferițe braziliene care să-l care când se îmbată și se dusese să se pilească și este luat de Valeria Melo, șoferița și dus unde va să se odihnească la o parcare. Poe, fiica cea mare a lui Rayburn pleacă pe șest cu un prieten. Însă știe când se trezește tatăl ei și pleacă cu motocicleta prietenului. Exact când ajunge în fața blocului elegant unde trăia familie Rayburn și era găzduit și Creasy își vede tatăl care telefonează, dar se produce o explozie îngrozitoare și blocul este distrus! Fiica lui văzuse pe drum niște dube și un motociclist care și-a scos casca. Se hotărăște extracția fiicei, dar Creasy este precaut. Avionul cu care trebuiau să plece în SUA este atacat de teroriști și Creasy reușește să se salveze și să prindă un terorist. Creasy reușește să afle anumite detalii privind motociclistul și dubele care au adus explozibilii de la Poe. În continuare ei se ascund în favela ajutați de Valeria Melo. Pe rând Creasy se lămurește cine sunt teroriștii și cine a conceput atentatul împotriva clădirii lui Rayburn. Serialul are momente foarte tensionate, se produc surprize foarte mari, ca să le aflați, urmăriți serialul!

The Pledge cu Jack Nicholson

Credeam că am văzut cam toate filmele importante cu Jack Nicholson, dar iată am găsit pe Netflix acest film The Pledge - Promisiunea, cum este tradus. Jack Nicholson este unul dintre cei mai mari actori americani contemporani. Pe mine m-a uluit interpretarea sa din Five Easy Pieces!

Filmul este din 2001 și are în distribuție numeroși actori de primă mână. Este regizat tot de un actor foarte cunoscut, Sean Penn. La baza filmului stă o povestire a lui Friedrich Durrenmatt, deci toate premisele pentru un film bun. 

Filmul se desfășoară în peisajul superb al Americii de Nord Vest, Nevada.

Personajul principal este ofițerul de poliție Jerry Black (Jack NIcholson) care tocmai se pensionase. Pe când petreceau retragerea lui Black  în perioada Crăciunului se descoperă o crimă comisă asupra unei fetițe de 7 ani. Este descoperit prezumtivul asasin în amerindianul Wadenah (Benicio del Toro). Sunt probe împotriva ui și acesta se sinucide cu pistolul unui polițist. Caz încheiat. Dar Black îi promisese  mamei fetiței că îl va descoperi pe asasin. Nu mai pleacă în Mexic, cumpără o benzinărie și așteptă să descopere adevăratul asasin. Vorbește și cu bunica fetiței ucise (Vanessa Redgrave). Consultă și o doctoriță psiholog (Hellen Mirren) Se cuplează cu chelnerița Lori ( Robin Wright Penn) care avea o  fetiță, Chrissy de 8 ani. Crissy îi mărturisește că a întâlnit un vrăjitor care i-a dat niște arici de jucărie ca și fetița ucisă. Jerry cu ajutorul poliției montează o capcană, dar prezumtivul asasin nu mai apar. Pentru că asasinul murise într-o accident de mașină. Totul se duce de râpă și Jerry devine alcoolic. 

Ceea ce impresionează în mod deosebit este jocul extraordinar al lui Jack Nicholson, privirile lui, care te pot înșela asupra sentimentelor sale.

Peisajele montane sunt superbe, lacul unde Jerry pescuiește păstrăvi. Filmul emană o însă tristețe deosebită. 

Un film foarte bun!

Reservoir Dogs

Dacă tot am văzut Pulp Fiction, am căutat și am văzut precedentul film al lui Tarantino, Reservoir Dogs. Filmul nu a avut așa de mare succes, dar după ce a fost lansat Pulp Fiction, filmul Reservoir Dogs a devenit și el un film cult. 

Este tot un film cu bandiți. Filmul debutează cu o discuție despre cântecele lui Madonna, discuție cu conținut explicit sexual privind hitul ei, Like a Virgin. Cei care discută sunt bandiții care pregătesc o lovitură și folosesc ca pseudonime culori. 

De fapt grosul filmului se petrece într-un hangar după care se strângeau bandiții după lovitură. Acolo ajung doi dintre protagoniști, Mr. White (Harvey Keitel) și Mr. Orange (Tim Roth). Orange a fost rănit grav, aflăm ulterior foarte stupid. Lovitura dată la magazinul de diamante nu a reușit pentru că au intervenit rapid polițiștii. Toți se tem că cineva a turnat. Finalul este un măcel între bandiți. 

Ce este interesant că în ambele filme apar aceeași actori, Keitel, Tim Roth, Steve Buscemi. Nu lipsește nici Tarantino în rolul lui Mr. Brown. Apare și Michael Madsen în rolul unui psihopat care ia ostatic un polițist și-l torturează. Mă uit la Harvey Keitel care are acum 86 de ani, Madsen s-a prăpădi, Buscemi face la anul 70 de an! Sunt totuși 34 de ani de când s-a făcut!

Filmul realizat în 1992 este interesant că am văzut cred prima oară telefoane mobile, unul care se pare că se folosea în automobil, dar și unul din primele celulare. 

Filmul lui Tarantino este un film violent, cum sunt mai toate filmele lui. Este însă altceva față de clasicele filme cu gangsteri de la Hollywood din anii 70-80, mai ales că este produs ca film independent. 

Oricum, îl recomand cu căldură pentru că este un film foarte bine făcut!

Pulp Fiction

Dilema m-a făcut să revăd un film. Doamna Valentina Covaci făcea referință la Pete Hegseth, Secretarul de Război al SUA care cita, culmea din Pulp Fiction! Am revăzut acest film pe Netflix. Este un moment de cotitură în cinematograful contemporan. Pulp Fiction a luat premiul Palme d'Or la Cannes în 1994 și o grămadă de premii Oscar. Este considerat ca cel mai bun film realizat de Quentin Tarantino și un moment de referință pentru filmul postmodern. Este un altfel de film cu gangsteri, pentru că este un film cu gangsteri, cu momente foarte dure, dar și cu unele comic dramatice. Aș cita aici cum este resuscitată  o tânără, Uma Thurman după o supradoză. Apoi cum protagoniștii unui conflict, șeful de gangsteri Marsellus (Ving Rhames) și boxerul (Bruce Willis) sunt imobilizați după un accident și apoi să fie violați. Boxerul tocmai îl trăsese în piept pe șeful de gangsteri, dar după pățanie el renunță la răzbunare și îi cere să dispară din Los Angeles. 

Filmul este divizat în mai multe momente nu neapărat cronologice. Se explică și ce înseamnă pulp fiction, romane de doi bani!

1. "Prolog – The Diner - cafenea fast food" (I)
2. "Preludiu lângă 'Vincent Vega și soția lui Marsellus Wallace"
3. "Vincent Vega și soția lui Marsellus Wallace"
4. "Preludiu la 'Ceasul de aur'"
5. "Ceasul de aur"
6. "Situația lui Bonnie"
7. "Epilog – The Diner" (II)

Am citat ca actori de prim rang pe Uma Thurman, Vince Rhames, Bruce Willis, dar mai apar Samuel L. Jackson, gangsterul predicator din Ezechiel, John Travolta în Vincent Vega, Rossana Arquette, Harvey Keitel, cel care rezolvă cazuri de omoruri. Apare într-o situație, cea cu Bonnie și regizorul Quentin Tarantino.

A fost o plăcere să-l revăd.

Turul semifinalelor din Champions League

S-a finalizat ieri miercuri turul semifinalelor din Champions League. 

Marți a fost un meci care va rămâne o referință. Mi-aduc aminte de semifinala din 1970 de la Campionatul Mondial de Fotbal între Italia și Germania terminat cu 4-3, după prelungirile în care s-au marcat 5 goluri. 

Ceva destul de asemănător s-a întâmplat la Paris pe Parc de Prince - Parcul prințului! Între PSG și Bayern Munchen, tot, nemți!

Meciul a început cu atacuri devastatoare de ambele părți. Și a venit minutul 15 și s-a produs, după părerea arbitrului un fault în careul PSG. Și a marcat Kane. Parcă se repeta meciul din toamnă în care Bayern a învins la Paris. Atac al lui Kvaratskhelia și PSG egalează. Urmează un corner în care Joao Neves lovește senzațional cu capul și 2-1 pentru PSG, un jucător mic de statură după standardele de acum. Nu trece mult timp și Olise prinde un șut năprasnic și Safonov nu are ce face, 2-2. Se termina repriza și în careul lui Bayern se produce un henț, unii îl contestă, mie mi s-a părut clar. Execută Dembele și se termină repriza 3-2. Acesta a mai avut ocazii, una singur cu portarul, dar a dat pe lângă. Pare că ambele echipe sunt ocupate cu atacul, mai puțin cu apărarea. Și repriza a doua se desfășoară în același ritm nebun. Parizienii îi surprind pe bavarezi și le marchează pe rând,  Kvaratskhelia și Dembele în 2 minute și se ajunge la 5-2 pentru PSG. Scor de curtea școlii. Orice echipă la acest scor se prăbușește. Dar cu nemții nu ești sigur de rezultat decât atunci când sunt în autobuz, cum s-a mai spus. Și Upamecano și Diaz marchează în minutele 60 și scorul se duce la 5-4. Se confirmă psihologia germană, chiar dacă echipa nu mai are nemți decât în minoritate. Totuși PSG a rezistat și a câștigat partida. Mă întreb de ce Luis Henrique nu a dat ordin de betonare a apărării la 5-2? Însă pentru frumusețea fotbalului ambele echipe au continuat nemijlocit atacurile. Toți amatorii de fotbal sunt entuziasmați. De asta este frumos fotbalul!

Miercuri Atletico Madrid cu Arsenal. Arsenal nu mai este echipa din toamnă. Acum joacă urât și a fost ajunsă de Manchester City în Premier League. Atletico venea după pierderea finalei în Copa del Rey. A fost un joc tacticizat cu apărări aglomerate. Arsenal m-a surprins că a jucat mult mai bine decât în Premier League. A condus printr-un penalti discutabil și a fost egalată dintr-un penalti clar. Joc cenușiu față de cealaltă semifinală!

Să așteptăm returul de săptămâna viitoare.

The Sting & The The Gray Man

 Netflix mi-a oferit ocazia să revăd o capodoperă și un film gen James Bond.

The Sting -

Cacealmaua

Cacealmaua sau cu titlul original The Sting este unul din cele mai bune filme ale Hollywoodului. A câștigat 7 Oscaruri și a distribuit un cuplu genial de actori Paul Newman în Henry Gondorff și Robert Redford în rolul Johnny Hooker. De fapt ei au mai fost actorii principali în cel mai bun western modern, Butch Cassidy & Sundance Kid. Succesul acestui film l-a făcut pe Robert Redford să inventeze un festival celebru de film independent numit Sundance!

Omul care a făcut acest film este un regizor la fel de celebru, George Roy Hill. Cercetând pe Imdb am văzut că toți actorii din film au trecut la cele veșnice, ultimul fiind chiar Robert Redford, au trecut 53 de ani de la realizarea acestui film.

Suntem în ani de după criză în Chicago, 1936 lumea este săracă, unii așteaptă ajutoare, alții sunt hoți și escroci. Și așa apare Hooker un drifter - escroc, care împreună cu Luther, un afro american, pe vremea aia nigger  comiteau escrocherii. Îl păcălesc pe un anume Mottola și îi fură 5000 de dolari. Luther este urmărit și omorât, Hooker scapă și este trimis în prealabil de Luther, să-l găsească pe cel mai tare escroc, pe Henry Gondorff. Ambii se decid să-l escrocheze pe un anume Doyle Lonegan (Rober Shaw, un mare actor englez mort tânăr la 51 de ani), un mahăr cu multe afaceri ilegale, dar și legale.

Prima fază este că Gondorff intră într-un joc de poker desfășurat în expresul de noapte New York - Chicago. Gondorff intră în joc și le ia banii celorlalți, trișând. Faza finală este că Lonegan aranjase cărțile ca Gondorf să primească patru treiari, iar el patru nouari, dar când se dau cărțile pe față, Gondorff are patru valeți! Gondorff îl trimite pe Hooker să-l atragă într-o schemă cu pariuri pe cai de curse. Cei doi împreună cu alți escrocii inventează în Chicago o casă de pariuri falsă. Hooker îi dă un pont și Lonnegan câștigă. Lacom, Lonnegan pariază o juma de milion. Pontul era greșit, apar cei de la FBI, cei doi sunt împușcați și Lonnegan este dus afară de un detectiv corupt care nu știa de escrocherie. Cea mai tare fază este însă cu asasinul Salinas. 

Contrar moralei Hollywoodului, escrocii rămân cu banii, iar ca și Butch Cassidy & Sundance Kid, bandiții sunt personaje simpatice. 

Merită revăzut!

The Gray Man

Am văzut tot pe Neflix, Gray Man. Este un film gen James Bond, dar în care bătăile sunt mai abundente. 

Personajul principal este Sierra Six (Ryan Gosling), un agent selectat de Fitzroy (Billy Bob Thornton), dintre criminali pentru a deveni asasin pentru CIA.  Six este pus în Bangkok să ucidă un prezumtiv criminal. Acesta se dovedește a fi Sierra Four și acesta îi dă un stick USB care conține date compromițătoare despre Carmichael, un bos corupt de  la CIA. Și împotriva lui Carmichael pornește  o vânătoare să recupereze stickul. Six este ajutat de a agentă și colaboratoare CIUA Dani Miranda (Ana de Armas). Cel care conducea vânătoarea este un psihopat numit Hansen. Oricum ei transformă Praga într-o zonă de război. Suntem plimbați prin Viena, Berlin, Croația. Filmul este extrem de palpitant și merită revăzut. Cred că-l mai văzusem, dar nu mi-l mai aminteam. 

Am rămas cu cadoul numit Mark Greaney, romancierul al cărui romane stau la baza filmului și mi-am tras câteva dintre ele!!

Ziua me norocoasă la Sala Sindicatelor Pitești

Această comedie franțuzească a avut premiera la Teatrul Național București luna trecută. Ziua mea norocoasă este scrisă de  de Patrick Haudecoeur și Gérald Sibleyras, cu nominalizări la premiul Moliere. 

Spectacolul are în distribuție actori de prim rang, dar stă în primul rând pe interpretarea de excepție a lui Marius Manole. Mai sunt Medeea Marinescu, Maria Obretin, Șerban Pavlu și Alexandru Papadopol.

Personajele piesei pe care le-am identificat ca nume în timpul spectacolului sunt:

Sebastien - Marius Manole

Valerie - Medeea Marinescu

Marie Noelle - Maria Obretin

Franck - Șerban Pavlu

Gauthier - Alexandru Papadopol.

Cuplul Valerie - Sebastien și actorul Gauthier sunt invitați la casa de la țară a cuplului Marie Noelle - Franck.

Franck și Marie Noelle sunt foarte bogați datorită averii soției. Franck este mereu sunat de socru pentru afaceri cu niște coreeni. Gauthier, actor de duzină îl ajută pe Franck cu fixarea unui tablou. Cei trei bărbați se cunosc din copilărie. La un moment dat Gauthier îți amintește de zarul norocos pe care îl avea Franck și cu care câștiga mereu. Așa își amintesc că au dat cu zarul care să se întâlnească cu Marie Noelle și a câștigat Franck care a dat 6 și Sebastien doar 4. Și de aici pornește nebuneala. Sebastien, ofticat dă cu zarul și totul se schimbă, apare el însurat cu Marie Noelle, apoi mai dă cu zarul și cuplurile se schimbă iar, ba la un moment dat Sebastien și Gauthier devin cuplu gay. Sebastien este tot mai disperat că nu iese cum era la început. Într-o anumită scenă Marius Manole mi-a amintit de mimica și jocul lui Mircea Crișan pe care mi-l amintesc din copilărie. 

Este o comedie spumoasă dar și cu momente dramatice. 

Traducere: Ania Tudoran - Dănilă

Regie:

Toma Dănilă

Asistent regie:

Mădălina Ciupitu

Scenografie:

Mădălina Marinescu

Costume:

Maria Ștefănescu

Producție:

Prestige Art Production

Recale - serial de comedie franțuzesc

Recale - sau în engleză Flunked s-ar traduce Respins!

Este un serial de comedie frațuzesc. Personajul principal este Eddy, un mic escroc. Este arestat de o Lucie, polițistă și i se oferă în schimbul libertății să o ajute ca să prindă un periculos mafiot rus, Visirov. 

Visirov avea în Lille la Liceul Charles Baudelaire un fiu/fiică care termina liceul și își da bacalaureatul. Fiind un foarte bun matematician Eddy este angajat ca suplinitor la acest liceu de polițista Lucie să o ajute să identifice fiul /fiica lui Visirov. Ideea este că liceu este o junglă  nu este nou. Nici la liceele noastre nu este altfel. Ceea ce satirizează realizatorii este nebuneala corectitudinii politice și spiritul galic revoluționar, găsind motive oricând să protesteze să se confrunte cu jandarmii. Ce lipsește este problema unor elevi care sunt de religie islamică și cred că asta este bine! Întâmplarea face că la liceu directoare Proviseure pe fosta lui iubire din liceu Tiphaine. Aceasta îl ura pentru că a încercat să fure subiectele de bacalaureat din biroul directorului liceului, care era tatăl lui Tiphaine. Se petrec tot felul de incidente amuzante în care eroul este profesorul Martin de matematică, adică Eddy. Acesta minte cu dezinvoltură în fiecare situație. Eddy și Lucie reușesc să identifice pe cel care era omul lui Visirov în liceu. Eddy, mascat dă un interviu televiziunii în după care ministra învățământului este demisă. Lucie îl mințise pe Eddy că scapă nepedepsit, dar află în final că va face 2 ani de pușcărie și acesta fuge în final. Se lasă ocazia unei continuări. 

Îl recomand cu multă plăcere.

Amadeus - serial englezesc

Sky Showtime a distribuit serialul Amadeus. Suspectez că la bază este tot piesa lui Peter Shaffer, care a constituit scenariul capodoperei lui Milos Forman, filmul Amadeus plin de Oscaruri. Subiectul serialului este debutul său la Viena și celebritatea obținută, dar și pizma pe care i-a purta Salieri, compozitorul Curții Imperiale de la Viena. Și Mozart apare ca un afemeiat, ca un bețivan. Dar ce este important este geniul său. Sunt prezentate trei momente importante, prin cele trei opere: Le nozze de Figaro, Don Giovanni și Zauberflotte. Despre ultima lui operă, Flautul fermecat se spune că inițial nu ar fi convenit francmasonilor, opera conținând multe simboluri francmasonice, dar ulterior ar fi avut mare succes. Și eu cred că cele mai mari reușite ale lui Mozart, sunt operele lui, dar mi-ar fi plăcut să aud și Concertul pentru pian și orchestră nr. 21, denumit acum Elvira Madigan, după filmul suedez cu același nume. 

Întregul serial se ocupă în principal de pizma și ura lui Salieri față de geniul mozartian, ușurința cu care crea Mozart. Ignoram faptul că Alexander Pușkin a scris și el o piesă Mozart și Salieri, în care Salieri este acuzat că l-ar fi ucis pe Mozart. Personajul Pușkin apare în acest serial. Serialul mai lansează ideea că Leopold Mozart, tatăl lui Amadeus ar fi dezaprobat activitatea sa la Viena și i-ar fi cerut să se reîntoarcă la Salzburg, improbabil că acolo ar fi avut celebritatea obținută în Viena, capitala imperială și capitala muzicii.

Interpretarea personajelor este foarte bună profesionistă. Paul Bettany face un Salieri foarte credibil, Rory Kinnear un împărat Josef al II-lea foarte imperial și Will Sharpe un Mozart bântuit de probleme. Ciudat că Mozart este interpretat de acest actor cu origini jumate japoneze!

Ceea ce reproșez realizatorilor serialului este că aceștia confundă vremea lui Mozart la curtea imperială vieneză cu campionatul englez de fotbal de azi. În goana idioată de promovare a corectitudinii politice, multe personaje sunt interpretate de actori de culoare. Astfel Lorenzo Da Ponte care era un evreu convertit la catolicism, a fost și preot, în serial este interpretat de un actor de culoare și nu e singurul. În serial apar tot felul de personaje de culoare la curtea imperială și în Viena. În acea vreme, secolul XVIII, negri puteau fi, probabil soldați în armata otomană, care avea războaie cu Imperiul Habsburgic. Dacă erau în Viena erau în mod sigur, robi, nu notabilități vieneze. Nu am nimic împotriva promovării egalității minorităților, de rasă, sex dar asta este posibil în filme contemporane, nu pe vremea lui Mozart!

Cartea râsului și a uitării de Milan Kundera

Am terminat această carte cu o frustrare, autorul spune că este un roman, dar sunt povestiri separate, cu toate că un personaj reapare în mai multe din povestiri, este vorba de Tamina, chelnerița dintr-un bar într-un orășel din Vest, Franța probabil, emigrată din Cehoslovacia.

Dra una dintre cele mai amuzante episoade este din prima secvență a romanului. Mirek călătorește în orașul tinereții să recupereze de la Zdenka, o urâtă activistă comunistă, scrisorile scrise atunci. Zdenka tocmai plânsese la moartea unui activist comunist sovietic, Jdanov sau Masturbov!  

Se pare că este prima carte scrisă după refugierea în Franța din 1975 și apărută în1979. 

Kundera a fost puternic implicat alături de alți intelectuali în ceea ce s-a numit Primăvara de la Praga din 1968. În 21 august 1968 Cehoslovacia a fost invadată de Uniunea Sovietică, Germania de Est, Polonia, Ungaria, și Bulgaria. Lipsea semnificativ România, care a criticat vehement invazia prin gura lui Ceaușescu, lucru care a însemnat ascensiunea lui ca lider  incontestabil al României comuniste. 

Represiunea a fost drastică în Cehoslovacia. Intelectualii au fost demiși din funcții și trimiși să muncească munci necalificate, sau s-au exilat. De fapt acest roman este legat de frământările unui exilat precum era Kundera, nostalgia după Cehia natală, după Praga. Este vehement împotriva celor care au cedat și s-au supus robiei ruse, cauționată de șeful Cehoslovaciei comuniste, Husak.  Sunt pagini caustice la adresa poeților cehi care profitau de regim și se alcoolizau în consecință. 

Kundera este în descendența marilor scriitori cehi Jaroslav Hasek sau Bohumil Hrabal, proza lui este dulce amară, chiar dacă amintește și de tratarea satirică a lui Caragiale. Este mult erotism în proza lui Kundera, amestecată cu neputința de a duce o viață normal în comunism.

Un roman al râsului, dar și al uitării

13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi

Acest film se ocupă cu incidentele care au izbucnit la Benghazi, celălalt mare oraș al Libiei, unde se afla o ambasadă a SUA și o bază secretă a CIA.  Totul s-a declanșat la 12 septembrie 2012, semnificativ amintind de evenimente care au dus la atacul terorist împotriva SUA de către Al Qaeda în 2001.  Cu un an în urmă  Gaddafi fusese răsturnat de la putere și Libia a intrat în haos. Atacul a pornit la reședința ambasadorului care a fost ucis. A urmat atacul împotriva bazei CIA. Filmul se focalizează pe câteva personaje implicate în apărarea acestor baze ale SUA. Este vorba de militarul din serviciile speciale SEAL Jack Silva (John Krasinski). El este întâmpinat Tyrone Rone Woods care conduce echipa de protecție a bazei CIA. Când incidentele încep la ambasadă echipa dec protecție a CIA se duce la ambasadă să-i recupereze pe cei de acolo. Vin însă prea târziu, când deja ambasadorul nu mai este viu. Apoi teroriștii atacă baza CIA dar nu reușesc să o ocupe. Vine și o echipă de sprijin de la Tripoli și membri bazei CIA sunt salvați și părăsesc Libia.

Filmul se bazează pe cele întâmplat în Libia. Știu că au fost mari investigații în Congresul SUA și nu au găsit vinovați din administrația americană, investigații făcute de republicanii care erau în conflict cu administrația democrată a lui Obama și Secretary of State Hillary Clinton. În dezbaterea dintre ea și Donald Trump acest a acuzat-o pe Clinton. Acesta era Trump!

Total Power de Kyle Mills

Mitch Rapp, eroul din acest roman este creația lui Vince Flynn. Romanele cu acest personaj au fost continuate de Kyle Mills, după decesul lui Vince Flynn. 

Este un roman tip catastrofă. John Alton, un geniu psihopat a fost angajat de DOE (Department of Energy) la evaluarea rețelei de energie electrică a  SUA. El a făcut o evaluare amănunțită a rețelei de distribuție a energiei electrice să determine slăbiciunile acesteia. Alton a dezvoltă un virus care introdus în sistemul de distribuție îl poate pune la pământ și să oprească total distribuția energiei electrice a SUA. Așa că având o ură pe America se decide să negocieze cu dușmani ai SUA să pună în aplicare această blocare. Abordează pe ruși prin o expertă IT infiltrată în SUA. Rușii nu se bagă. În schimb niște teroriști ISIS sunt de acord și distrug niște stații de transformatoare. Alton pune în aplicare și introduce virusul și teroriștii distrug niște subsisteme. SUA este blocată total. Nu se mai alimentează America cu energie electrică și intră în haos. Nu se mai produc alimente, nu mai funcționează sistemele de aprovizionare cu apă. Administrația americană se retrage într-un buncăr de unde încearcă să gestioneze catastrofa. Pentru asta este pus Mitch Rapp să găsească pe atentatori. Efectele sunt catastrofice, lumea se bate pe mâncare, nu mai funcționează sistemele sanitare și apar boli, mor o groază de oameni. Mitch Rapp acționează meticulos, anihilează o parte din teroriști. Lumea intră în vrie pentru că afectează atât America, cât și Rusia și China. Va reuși să dea Rapp de Alton? Asta lămurește romanul. Am totuși îndoieli că tot sistemul de alimentare cu energie poate fi distrus. Rețelele se pot deconecta. se poate trece pe controlul analogic, nu digital. Dar așa sunt romanele astea tip catastrofă!

The International

Acesta este un film din 2009 având ca vedete pe Clive Owen și pe Naomi Watts.

Filmul este despre o conspirație internațională în care este implicat inspectorul Interpol Salinger (Clive Owen) și jurista de la Departamentul de Justiție american, Whitman (Naomi Watts).

Salinger este pe urmele unei bănci internaționale cu sediul în Luxemburg care se ocupa de achiziționarea de armament de rachete ce puteau fi folosite în războaie locale mai ales cele din Africa. Salinger și un alt  agent contactează un angajat al băncii care este omorât, la fel și agentul secret cu care lucra Salinger.

Firma italiană de armament Calvini refuză prin patronul Calvini cooperarea și este ucis de un lunetist la un miting unde se pregătea să devină prim ministrul Italiei. Salinger este din  ce în ce mai convins că este o conspirație și că banca se folosea de Wexler, un fost colonel STASI ca să se realizeze aceste asasinate la comandă. Suntem plimbați prin toată lume, prin Europa și prin New York unde se petrece o scenă foarte dură la Muzeul Guggenheim. Finalul este destul de neașteptat. Este un film foarte bine realizat, cu actori foarte buni și un scenariu bun. L-am găsit pe Netflix. 

Va pierde Arsenal titlul și anul acesta în Premier League?

Cam asta este întrebarea după disputarea derbiului campionatului englez duminică 19 aprilie la Manchester.

Meciul s-a terminat cu scorul 2-1 în favoarea lui City în meciul cu Arsenal. City a deschis scorul prin golul lui Rayan Cherky, însă a fost rapid egalată de Kai Havertz la o greșeală a portarului Donaruma. În repriza a două Arsenal a avut ocazia să marcheze, cu două bare, dar au marcat cei de la City prin Halland. City, eliminată din Champions League, a câștigat Cupa Ligii în fața lui Arsenal și acum se află la 3 puncte de Arsenal și un meci mai puțin! Arsenal, după o toamnă perfectă în campionat și în Champions League a slăbit ritmul și este în pericol să piardă campionatul, ceea ce mi-ar părea rău!

Cum îmi pare rău că sâmbătă Tottenham nu a fost în stare să învingă la Londra pe Brighton și este în pericol să retrogradeze. Newcastle a fost învinsă acasă de Bournemouth, la fel și Chelsea a luat bătaie de la Manchester United, care este acum confortabil pe locul trei. Și Aston Villa se consolidează pe locul patru învingând dificil pe Sunderland. Pare că nu mai există echipe slabe în campionatul englez! Dar cel mai important rezultat pentru mine a fost victoria în extremis a lui Liverpool în derbyul Merseyside cu Everton cealaltă echipă din Liverpool. Liverpool a deschis scorul prin Salah în prima repriză, egalată de Bento în a doua ca în prelungirile de 10 minute Liverpool să dea lovitura printr -un gol cu capul dat din co corner de către Van Dyjk chir la ultima fază. Ata este frumusețea fotbalului, rezultatul se paote decide în ultimele secunde! Liverpool se consolidează pe locul 5 de Champions League la 5 puncte de Chelsea, Brentford și Bournemouth.

Să vedem ce se va mai întâmpla în ultimele cinci etape?

Sidi O poveste de la graniță de Arturo Perez-Reverte

Arturo Perez-Reverte este un autor spaniol de romane de aventuri cu caracter istoric. I-am citit cam toate romanele care s-au tradus în românește, ba 5 dintre ele le-am citit în timpul zborului de la București Londra Los Angeles și retur în 2008.

Ultimul roman este despre El Cid sau Sidi din limba arabă care înseamnă Cuceritorul. El Cid a trăit în după anul 1000, murind în 1099, chiar când se declanșează Prima Cruciadă la Locurile Sfinte. Ruy Diaz sau El Cid este considerat erou național și este unul dintre cei care au luptat pentru Reconquista.

Am revăzut pe streamuri și filmul El Cid, film din 1961 de către regizorul Anthony Mann, cu Charlton Heston în rolul El Cid și Sophia Loren în rolul soției lui, Jimena.

Romanul lui Arturo Perez-Reverte, ca și filmul povestesc despre felul în care Ruy Diaz l-a obligat pe Alphonso, regele Castiliei și Leonului să jure că nu a fost implicat în moartea fratelui său Sancho. Din acest motiv a fost exilat. 

În roman El Cid se duce să se angajeze ca mercenar. Prima tentativă o face la Berenguer, contele Barcelonei și este refuzat. Ajunge la Mutamar, regele maur Zaragozei și acesta îl angajează pe Sidi El Cid. Romanul descrie în principal bătălia dintre Mutamar și fratele lui, regele Leridei, aliat cu Berenguer, contele Barcelonei. Lupta care este foarte dură este o victorie a lui Sidi. Berenguer este luat prizonier, dar Sidi îl tratează ca pe un prizonier nobil și îi dă drumul în schimbul promisiunii că va plăti răscumpărarea. În roman Sidi este rănit de o săgeată, dar vindecabilă, în filmul El Cid rana provocată de săgeată este mortală și după deces El Cid este urcat pe cal și conduce mort eliberarea orașului Valencia de sub asaltul maurilor veniți din Africa.

Acum câteva lămuriri privind istoria Peninsulei Iberice. Ea fost cucerită de arabii chemați de un rege din peninsulă. Peninsula  a fost cucerită de arabi cu excepția Asturiei, care a început în 711 Reconquista!

Peninsula Iberică nu avea un stăpân arab. Erau mai multe stătulețe maure, precum și state creștine. Unele din  cele arabe plăteau tribut regatelor creștine. Cel mai mare regat era cel al Castiliei și leonului în centru Spaniei și avea capitala la Burgos. În apropiere se afla El Vivar, locul de unde se trăgea Ruy Diaz, El Cid. Castilia și Aragonul au cucerit aceste regate maure, ultimul fiind Granada din Andalusia, sfârșind Reconquista.

În Spania se vorbea castiliana, limba spaniolă de azi, dar și navareza, basca și catalana, în afară de arabă. Catalanii erau numiți în roman franci, pentru că erau mai apropiați de Franța, Catalonia fiind întinsă în ambele regate Franța și Spania de mai târziu. 

Romanul este interesant și merită citit de amatorii de istorie.

The Kill Artist de Daniel Silva

Sunt un mare amator de romane thiller, polițiste, de spionaj. Daniel Silva este unul din autorii mei preferați. I-am citit niște romane mai vechi despre traficanți de droguri. Este maestru unor situații extrem de tensionate, superioare chiar unor filme de acțiune. Însă el a inventat un spion, pe Gabriel Allon care este eroul multor romane de spionaj.

The Kill Artist este primul roman doin serie și mărturisesc că aa citit mai multe romane cu acest personaj. Acest prim roman a apărut în 2000. Remarc că era vremea Europei comune care nu avea o singură monedă. Era dimarcul, marca germană, guldenul olandez, peseta spaniola, lira italiană. Mărturisesc că ma avut parte de aceste valute în primele mele turnee europene prelungite din 2000 și 2001. Din 2003 exista Euro și nu mai aveai probleme cu schimbarea valutelor. De asemenea telefonul celular încă era o noutate, acum cu smartfonul se rezolvă o multitudine de activități.

Romanul începe misterios în Cornwall, unde micul Peel de 11 ani începe să spioneze vecinul ciudat apărut lângă casa lor, Peel are un tată vitreg autoritar și o mamă neinteresată de el. Vecinul mai face ieșiri cu o bacă cu pânze pe care o repară și îngrijește. Dar cel ma interesant, străinul are în casă niște picturi pe care le restaurează, un Vecellio, fratele lui Tiziano și un Rembrandt. Restauratorul este Gabriel Allon. Allon este un fost membru al Mossad retras din activitate după tragedia cu cu soția și fiul victime ale unui atentat în Viena. Ari Shamron, fost lider Mossad la pensie este repus șef al Mossad după un atentat la Paris împotriva ambasadorului Israelului. El îl caută pe Allon, care suferise după urma aceluiași terorist palestinian, Tariq. Ca să dea de Allon face apel la un negustor de artă din Londra, căruia Gabriel îi restaura picturi. Shamron îl pune pe Gabriel să urmărească pe un anume Yusef care era în echipa lui Tariq. Ca să realizeze neutralizarea lui Tariq, Shamron apelează la un mare proprietar de ziare și media și o aduce pe super modelul Jacqueline Delacroix, de fapt Sarah Halevi, nepoata unor evrei morți în Holocaust. Romanul explică într-un fel succesul Mossad care folosește evreii din diaspora. Ei sunt identici cu etnicii din fiecare țară, fie Europa sau Orientul Mijlociu, inclusiv unii dispun de averi care le pot dona pentru cauza Israelului. Jacqueline sub numele Dominique Bonnardîl seduce pe Yusef și îi devine amantă, cu toate că-l iubea pe Gabriel.  Yusef îl avertizează pe Tariq că Gabriel este pe urmele lui. Tariq organizează o ambuscadă la New York unde prim ministrul israelian urma să semneze un acord de pace cu Yasser Arafat. De fapt acordul s-a numit Acordul de la Oslo, capitala Norvegiei. Tariq ura acordul și voia să-l distrugă și să ucidă pe Arafat sau prim ministrul israelian. În fapt acordul a fost distrus de uciderea primul ministru al Israelului de un fanatic evreu!

Romanul are un final oarecum neașteptat, este plin dec tensiune și se citește cu sufletul la gură!

Anatomia sferturilor de finală din Champions League

Copiez titlul cărții de fotbal cu Liverpool pentru  a analiza meciurile din sferturile de finală ale Champions League. 

Marți s-au stabilit primele semifinaliste, Atletico Madrid și PSG.

Barcelona pornea cu handicapul de 2-0 cu Atletico în turul de la Barcelona. Ca de obicei Barcelona suferă pentru că un jucător al lor a primit roșu ca ultim apărător cu o apărare foarte avansată. În consecință lovitură liberă magnifică a lui Julian Alvarez și este 1-0. În repriza a doua Sorloth stabilește scorul final. În returul de pe Wanda Metropolitano nici nu începe bine meciul și Barcelona conduce cu 1-0, se face repede 2-0 și Barcelona are speranțe. Dar Lookman face 2-1 și în final, iar ia Barcelona un roșu, la fel ca ultim apărător. Barcelona se avântă disperată, dar scorul final este 2-1 pentru Barcelona și Atletico merge în semifinala cu Arsenal. Arsenal a făcut 1-0 în tur, în deplasare la Lisabona cu Sporting, dar acasă la Londra miercuri scoate, doar un egal!

Marți la Liverpool, după o repriză bună și un penalti anulat, PSG se impune destul de ușor. 

Urmează miercuri meciul retur al lui Real cu Bayern la Munchen. În tur Bayern s-a impus la Madrid cu 2-1, Așa că erau de doi bani speranța, care moare ultima. 

Începe meciul cu o gafă a lui Neuer și Arda Guler dă gol cu poarta goală, 1-0 Real. Bayern egalează în următoarele minute, 1-1. Se produce un fault ca, inexistent în fața porții lui Bayern și Arda Guler marchează din  nou din lovitură liberă, 2-1 pentru Real! Nemții nu se lasă și egalează. Vine finalul reprizei și pe un contraatac Vini pasează decisiv lui Mbappe și se face 3-2 pentru Real! După această repriză nebună urmează o repriza a doua în acre sunt niște șanse de 4-2, nematerializate. Arbeloaa îl bagă neinspirat pe Camavinga și acesta gafează de două ori și este eliminat că ar fi întârziat eliberarea mingiei după un fault în minutul 86. Real se prăbușește și este egalată în minutul 89, ca în prelungiri să ia încă un gol, 4-3 pentru Bayern!

Presa propune pronosticurilor unor statisticieni pentru finală, Arsenal și Bayern. Opinia mea este că PSG și-a revenit la forma de anul trecut îi va elimina pe Bayern și va juca finala, cu Atletico, Arsenal este într-un recul evident.

Îi văd pe PSG repetând isprava de anul trecut. Nu se pune victoria la Paris din grupe a lui Bayern.