Surprize surprize la Mondialul de fotbal

Fazele eliminatorii au debutat cu surprize!

Primul meci a fost cel dintre Canada și Africa de Sud. Meci slab cu două echipe lipsite de abilități tehnice. S-a calificat Canada cu un gol norocos spre final.

A urmat meciul Brazilia Japonia. Părea favorită Brazilia, dar Japonia se comporta exact ca mașinile japoneze, disciplinați, joc de echipă și surpriză, pe un contraatac dau gol. 1-0 pentru Japonia! Brazilia atacă dezlănțuit, Vinicius are în permanență doi jucători care îl jandarmeresc. Vine repriza a două și un centrare bună în careu și veteranul Casemiro înscrie cu capul, 1-1. Meciul intră în prelungirile celei de-a doua reprize, suntem pe final minutul 6 de prelungiri și la o combinație în careu Martinelli înscrie norocos, 2-1 pentru Brazilia care se califică în optimi. Mașina japoneză a fost învinsă!

Vine seara târziu și noaptea primul meci de la 23.30 Germania Paraguay. M-a luat somnul și am renunțat. Când m-am trezit și am verificat nu-mi venea să cred. Paraguay a deschis scorul în prima repriză, a egalat Germania într-a doua și au urmat prelungirile, care au rămas la egalitate. Au urmat loviturile de departajare. Ambele echipe au rata primele două, dar finalmente Th a tras peste poartă și a înscris Paraguay care s-a calificat. Germania cea care psihologic câștigă întotdeauna cu nervi de fier a ratat loviturile de departajare și părăsește competiția! Este cea mai mare surpriză a acestor mondiale până acum.

A urmat de la 4 dimineața Olanda Maroc. Egal la pauză. Mă ia somnul și mă duc să mă culc. Mă trezesc pe la 7 dimineața și văd că se dau loviturile de departajare. Și aici surpriză! Au deschis scorul olandezi, care au fost egalați în prelungirile reprizei a doua de Maroc. După cele două reprize de prelungiri egal s-au executat loviturile de departajare. Altă echipă cu nervi de fier, Olanda ratează mai mult și se califică Maroc. Încă o surpriză!

Să avem răbdare, nu cred că sunt ultimele surprize.

Goodbye, Columbus de Philip Roth

Urmăresc rubrica lui Mircea Mihăieș din România Literară. Acesta a prezentat eseuri despre mari personalități ale literelor din spațiul anglo saxon. După articolele despre Virginia Woolf, marea romancieră interbelică engleză, care s-au concretizat într-o carte, a urmat o relatare a disputei dintre jurnalistul și scriitorul american Tom Wolfe cu romancierii John Updike și Noman Mailer. De curând a început niște articole referitoare la importantul romancier american Philip Roth. Acesta este considerat printre nedreptățiții premiului Nobel, cărțile sale meritând acest premiu. Asta mi-a stârnit interesul să-l citesc în original și am ales cartea sa de debut Goodbye, Columbus. Cartea cuprinde mai multe povestiri în care prima îi dă și numele. Recunosc că întreprinderea a fost dificilă, una este să citești romane de spionaj și polițiste, alta să citești scriitori consacrați în limba engleză.

Această carte a trezit mari discuții și proteste din partea unor rabini americani, cum că Roth ar avea atitudini antisemite. Roth se focalizează pe viața evreilor din America la a doua, sau a treia generație, el find evreu și cunoscând foarte bine viața acestora. Această carte a câștigat premiul National Book Award for Fiction. Sunt șase povestiri:

"Goodbye, Columbus", "The Conversion of the Jews", "Defender of the Faith", "Epstein", "You Can't Tell a Man by the Song He Sings", and "Eli, the Fanatic"

Prima povestire este cea mai consistentă. Titlul este totuși înșelător. Nuvela este o poveste de dragoste dintre Brenda și Neil. Brenda este studentă la prestigioasa universitate Radcliffe, pentru femei alternativa la Harvard, care apare și în filmul Love Story. Neil a absolvit Rutgers din Newark, care nu este așa de faimoasă și este bibliotecar. Pentru că Brenda provine din evrei bogați, pe când Neil este dintr-o familia mai modestă. Este povestea de dragoste de vară. Brenda are un frate mai mare Ron, care se căsătorește cu iubita care va deveni mamă. Ron a fost un foarte bun baschetbalist la University Ohio, Columbus. Neil este primit de familia lui Brenda. Așa că Ron îi pune plăci de gramofon, între care este una dedicată absolvirii și se intonează cântecul Goodbye, Columbus! 

Celelalte povestiri ironizează comportamentul unor evrei americani și asta a trezit se pare enervarea rabinilor. 

Simpatică este Conversion of the Jews. Un băiat urmează școala rabinică pentru copii evrei. Rabinul povestește despre Isus Cristos și pune sub semnul întrebării nașterea sa, pentru că nu este rezultatul unei relații sexuale. Băiețelul Ozzie de 13 ani se enervează pentru că sunt învățați că Dumnezeu este în stare de orice, deci poate să o lase gravidă pe Sfânta Maria fără a avea o relație sexuală. Disputa degenerează și Ozzie se suie pe acoperișul școlii și nu se lasă convins să coboare până când rabinul trebuie să recunoască că Sfânta Maria l-a conceput pe Isus Cristos cu puterea lui Dumnezeu. O conversie sui generis la creștinism a unor evrei!

Însă povestirea care a trezit aprigi controverse cu rabinii și acuze de antisemitism este Defender of Faith. Aici este vorba de sergentul Nathan Marx, erou în războiul dus de trupele americane în Germania. Suntem în vara lui 1945 și Marx a fost repartizat în Missouri să facă pregătire militară cu soldați care urmau să plece în Războiul din Pacific. În instrucție sunt și trei militari de origine evreiască, între care este unul numit Grossbart. Acesta încearcă să se folosească de originea sa evreiască. Să pună în discuție că hrana care le este servită nu este koșer. Apare o scrisoare venită de la un congressman care este adresată unității conduse de un general și care finalmente ajunge la sergentul Marx. Marx care făcuse campania din Europa nu-și pusese niciodată această problemă privind hrana și așa se enervează. Grossbart îl obligă să-i dea bilet de voie să meargă la mătușa lui cu ocazia unui sărbători evreiești la St Louis, dar împreună cu ceilalți colegi evrei. Promite lui Marx că o să-i aducă mâncare evreiască, ghefilte fiș! Aduce cadou niște ouă umplute chinezești. Nu fuseseră la mătușa lui, care era plecată!  Finalul este că trupa este trimisă în Pacific, cu o singură excepție, Grossbart! Asta îl scoate și mai tare din sărite pe sergent, care vorbește cu cineva care făcea repartizările și îi spune că Grossbart avea niște victime de război în familie și ține neapărat să meargă pe front în Pacific. Finalul este că escrocul Grossbart îl înjură pe Marx care i-a stricat șusta care îl făcea să evite frontul! Ciudat antisemitism?

Și celelalte povestiri sunt la fel de amuzante și contradictorii relevând un scriitor de mare valoare în devenire. 

Goodbye Columbus - filmul 

Uitându-mă pe internet am descoperit că după nuvela lui Philip Roth s-a făcut filmul cu același nume, un mare succes! Personajele principale sunt interpretate de Ali Mc Graw - Brenda și Riochard Benjamin - Neil. Filmul a fost făcut în 1969, cu un an înainte de marele succes Love Story al actriței Ali Mc Graw.  Ambii actori erau foarte frumoși și filmul este foarte bine făcut, scenarist fiind chiar Philip Roth. Ce aș remarca sunt scenele de la nunta lui Ron, fratele lui Brenda. Parcă mă aflam la o nuntă românească cu hore, chiar la nunți simandicoase. Pentru că evreii din vecinătatea noastră aveau cântece tradiționale horele! 

The Undeclared War serial englezesc

Am urmărit acest serial realizat în perioada pandemiei prin 2022, care este o ficțiune ce s-ar fi întâmplat în 2024.  

Marea Britanie a fost constant o țintă a acțiunilor de spionaj, sabotaj și terorism. 

Acest serial se ocupă de o acțiune spionaj și atac cibernetic realizată de hackeri ruși  împotriva CGHQ care este agenția britanică de securitate și cibernetică a Regatului Unit. Este un război nedeclarat cum spune titlul serialului! La această agenție se alătură Saara Parvin (Hannah Khalique-Brown) care ar avea origine persană sau orientală, ea fiind musulmană. Saara este absolventă de informatică și este extrem de neconvențională. CGHQ este paralizat de un atac cibernetic și Saara începe să caute virusul care paraliza sistemul informatic și este prezentată de șeful ei Danny Patrick (Simon Pegg din Mission Impossible) în ședința guvernului britanic COBRA - COBR - Cabinet Office Briefing Rooms și aplaudată. E a începe să cerceteze codurile pentru detectarea virusului introdus de hackerii ruși. Aceste acțiuni informatice convin extremei drepte britanice care atacă minoritățile. Rușii reușesc să scoată minoritari de pe listele de alegători și să provoace haos și revolte la alegeri pe care le câștigă torries și nu laburiștii.  Ei reușesc să provoace haos. La un convenție informatică în Marea Britanie Saara are surpriza să întâlnească pe Vadim, fost coleg rus de universitate, care o avertizează  asupra atacurilor informatice rusești. Vadim chiar  lucra pentru FSB contrainformațiile interne ruse. 

Saara depistează că rușii reușiseră să intre pe sistemul de supraveghere video al CGHQ și cere oprirea lui. Primul ministru britanic decide contraatacul asupra Rusiei, dar are probleme cu sisteme extrem de sensibile ale Marii Britanii, flota de submarine nucleare. Marea Britanie este obligată să ceară ajutorul NSA pentru contracararea atacurilor rusești.

Serialele englezești britanice încurajează integrarea minorităților. Primul ministru este negru, Saara este musulmană.

Toate filmele englezești și americanii se luptă cu atacurile și sabotajele rusești. Sper ca Donald Trump să-și schimbe opiniile față de Putin, se pare chiar că a cârmit-o la ultimul G7.

Julia de Sandra Newman

Am aflat despre acest roman dintr-o prezentare din România Literară și l-am cumpărat fiind foarte curios pentru că acest roman este o continuare a romanului lui George Orwell, 1984.

Romanul este scris în 2023 de această autoare americană cu aprobarea legatarilor lui George Orwell, ca o continuare a romanului său 1984. Am reușit să citesc acest roman al lui Orwell, cred chiar în 1984 și am fost uimit cum această distopie poate fie atât de asemănătoare cu realitatea Iepocii de Aur a lui Ceaușescu! 

Romanul Sandrei Newman are în centru pe Julia, tânăra iubită a lui Winston Smith, personajul principal care apare în 1984. Numele autoarei mă duce la substanța romanului despre omul nou - Newman, creație a aberației comuniste. Romanul Julia este descrierea unei societăți care este o combinație a URSS a lui Stalin, Chinei lui Mao, României lui Ceaușescu și a Coreei de Nord a Kim Jong un. Este o societate a sărăciei lucii, a ipociziei absolute, a minciunii comuniste. Oceania se află în continuu război cu celelalte entități statale. Anglia face parte parte din Oceania, fiind Aerodromul nr. 1. Celelalte state cu care Oceania este în alianță sau în război sunt Eurasia și Estasia, adică Europa și China. 

Julia este mecanic la Ministerul Adevărului, care scrie și rescrie istoria și face romane pornografice pentru uzul prolilor - proletarii. Societatea este împărțită în mai multe clase sociale. Sus sunt cei din Partidul Interior, politrucii care trăiesc în lux și conduc societate comunistă a Marelui Frate, care trimite la Stalin. 

Julia este membră a Partidului Exterior, unde sunt funcționarii de la ministerele puterii, al Adevărului, adică al minciunilor comuniste, Ministerul Iubirii, adică al securității statului. Jos sunt prolii, adică proletarii.

Julia a crescut în Zonele Semi Autonome unde locuiesc prolii, dar a urmat studii universitare și este inginer mecanic la sistemele care rescriu istoria și cărțile. Ea locuiește în căminul de fete, duce o viață cam liberală are legături sexuale cu bărbați, vu toate că este în Liga Antisex și se simte atrasă de Winston Smith de la Arhive. Încep o legătură amoroasă, care este depistată de O'Brien, un securist periculos. În cămin este prietenă cu Vicky care lucrează la Comitetul Central, și care naște un copil pe care îl lasă în toaletă unde este găsit de Julia. Vicky scapă pentru că este amanta unui mahăr din Comitetul Central. Într-o excursie cu Vicky aceasta îi propune să fugă la Rebelii liberi care se luptă cu partidul Marelui Frate, dar Julia refuză. Rămâne gravidă se pare cu Smith, dar se duce la inseminare artificială care ar avea sperma Marelui Frate. Crede că asta o salvează, dar este arestată și torturată îngrozitor împreună cu Winston Smith. Sunt acolo pagini pe care abia le poți citi. Este totuși eliberată și reușește să ajungă la Englezii Liberi, unde dă peste Vicky care fugise anterior. Ajunge să-l vadă pe Marele Frate care este un moș decrepit. Iluziile se sfărâmă atunci când trebuie să completeze niște formulare de luare în evidență, unde întrebările seamănă exact cu cele pe care securistul  O'Brien i le pusese anterior! 

Dintr-o distopie în altă distopie!

Gunmetal Gray de Mark Greaney

Gunmetal Gray este al treilea roman al lui Mark Greaney pe care îl citesc, nu neapărat în ordine cronologică. Titlul este este și un joc de cuvinte care face trimitere la personajul principal The Gray Man - Court Gentry. Este o frază în finalul romanului care spune despre cer că are culoarea gunmetal gray, adică cenușiu cum este culoarea oțelului pistolului.

Al doilea personaj important este Fan Jiang. El este un geniu al computerelor, hacker, lucrând pentru Ministerul Apărării al Chinei. Ca toți care lucrau în domeniu erau garantați de membri ai familiei, în cazul lui părinții. Aceștia mor într-un accident și este avertizat de cel care îi supraveghea să fugă în Hong Kong, pentru că altfel ar fi fost executat. Pe urmele lui sunt direcționați Gentry - The Gray Man, angajat de CIA, o echipă de la forțele speciale al SVR Rusia și colonelul Dai, de la chinezi. Chinezii urmăreau să-l omoare, americanii și rușii să le dezvăluie secretele chineze. Echipa de duri ruși era condusă de o spioană Zoya Zaharova, care apare și în în romanul Midnight Black. Chinezii îl angajaseră pe Sir Donald Fitzroy să-l captureze și omoare pe Fan, dar oamenii lui sunt omorâți de Triade - mafia chineză care îl țineau pe Fan. Gentry estre angajat prin intermediul lui Fitzroy  de către chinezi să-l găsească pe Fan. De fapt Fan se afla în Saigon - Ho Chi Min la mafioți vietnamezi. Toată acțiunea se petrece în Extremul Orient. Aici echipa de șoc a Zaharovei atacă vila unde se afla Fan Jiang. Acesta fuge cu doi mafioți care sunt anihilați de Gentry și acesta fuge spre Cambogia să scape și să fie capturați de americani. Însă la trecerea unui râu sunt prinși de mafia thailandeză. În Bangkok, Gray se infiltrează la clubul unde erau aduse prostituate și unul din frații care conducea mafia thailandeză se distra cu ele. Clubul este atacat simultan de echipa de șoc rusă și cea a chinezilor și se produce un carnagiu în care echipa rușilor este anihilată. Zaharova se băgase între prostituate și aceste femei sunt salvate de Gentry. Zaharova nu mai conducea echipa, ci un alt spion SVR, pe care Zaharova îl omoară. Gentry capturase pe mafiotul thailandez, dar Zaharova îl bate pe Gentry si-l capturează pe thailandez. Gentry o prinde pe Zaharova și îi propune să treacă în serviciul CIA. Între ei se înfiripă o relație amoroasă. În insula Phuket se afla o vilă unde ar fi fost deținut Fan. Gentry și Zoya sunt prinși de chinezi care se pregătesc să atace vila. Este doar o capcană și chinezii sunt terminați. De fapt Fan era pe un iaht al mafioților italieni, asociați ai mafioților thailandezi. El este eliberat de Gentry și Zaharova. Zoya este rănită în acțiune și dusă la spital sub protecția CIA. Gentry îl eliberează și pe Fitzroy cu ajutorul CIA. Pe aeroportul din Malaezia Kuala Lumpur Gentry îl îmbarcă într-un avion care mergea la Taipei, unde voia să ajungă Fan. Totul este fals, CIA aranjase cu taiwanezii să meargă în SUA. În final la Munchen Gentry o revede pe Zoya care se pregătea și ea să meargă în SUA. Gentry era foarte trist că fusese înșelat de CIA în toată această afacere care era o porcărie! Final! Numele Zoya mi-a amintit de personajul din Tânăra Gardă, Zoia Kosmodemianskaia. Cărți sovietice de spălat pe creier ale copilăriei anilor 50! 

Cam atât despre romanele cu The Gray Man!

Prisoner, thriller britanic

 

Prisoner este un serial nou britanic de tip thriller, o specialitate a studiourilor britanice de televiziune. L-am văzut pe Sky Showtime dar a trebuit deținuților. În ultimul moment să aștept mai multe săptămâni că se dădeau un episod pe săptămână.

Este un serial despre corupție și trădare în care sunt implicați polițiști britanici. 

Amber Todd (Izuka Hoyle) o mulatră este ofițer care se ocupă cu transportul deținuților. În ultimul moment este anunțată că trebuie să aducă la Londra la tribunal un deținut important. Acesta este Tibor Stone (Tahar Rahim), un asasin în slujba unei rețele interlope foarte periculoase numite Pegassus condusă de un anume Dempsey. El se ocupă cu multe afaceri printre care producere cu mașini 3D a unor arme dintr-un material plastic ultra dur fabricate de un tehnician belarus. Aceste arme era destinate unor teroriști. Depoziția lui Tibor Stone îl putea băga la pușcărie. Interlopii Pegassus află de la un polițist corupt traseul și atacă într-un tunel mașina cu deținutul Stone. Mașina se răstoarnă, dar Amber îl scoate pe Tibor îl prinde cu cătușe de mâna ei și pleacă amândoi. Sunt prinși de interlopii conduși de românca Nina Drăguș, eleva lui Tibor în materie de asasinate. Cei doi legați de cătușe reușesc să scape. Rămân legați jumătatea din episoade dar se descurcă! Soțul lui Amber împreună cu fetița lor de câteva luni reușesc să scape de urmărirea interlopilor fiind trimiși de Tibor la mama lui. Soțul face prostia să sune un polițist corupt și Nina cu un comando de asasini ajung la casa mamei lui Tibor. Nina reușește să îi ia fiica lui Amber. Se decide ca să se facă schimbul fetiței cu Tibor pe un stadion de hochei pe gheață. Amber își recuperează fiica și T ibor ajunge la tribuna unde nu recunoaște nimic. Se pare că totul a fost degeaba. Tibor ajunge la locuința lui Dempsey face un carnagiu și îi face prizonieri pe Dempsey și fiul. Amber ajunge acolo și Tibor îi mărturisește că nu pușcărie era soluția ci dispariția fizică a acestor interlopi și criminali și de aceea îi execută. Nina îl împușcă și ea pe Tibor, fiind iubita lui Dempsey fiul. Final în coadă de pește!

Viața intelectuală și artistică în primul deceniu al regimului Ceaușescu 1965 - 1974 de Cristian Vasile.

De ce am ales să citesc această carte? Pentru că ea corespunde cu perioada mea de formare a personalității de la un puber care terminase cursul elementar al celor 7 clase și intrasem la liceu, sunt ultima promoție cu 11 clase, ca apoi să devin student în această perioadă. Este perioada în care comunismul românesc a cunoscut dezghețul  relativ în perioada de început a regimului Ceaușescu. E perioada când, eu un mic comunist în cursul elementar, m-am trezit și modelat personalitatea în liceu. Dacă la intrarea în liceu în 1963 încă nu era clară reevaluarea trecutului românesc. În primul rând Titu Maiorescu, personalitatea fondatoare a culturii române modern. Însă ceva se schimbase, sora mea cu doi ani mai mică nu a mai fost obligată să studieze limba rusă, ci a studiat engleza și franceza! Eu am avut șansa să studiez din clasa a 6-a engleza, alături de limba rusă obligatorie. Profesoara noastră de limba și literatura română, doamna Boncu discuta cu noi liber despre literatura universală contemporană, spre deosebire de un prieten care a terminat liceul cu 4 ani înainte, terminase școala medie, cum era liceul numit, și literatura era conformă cu realismul socialist. 

În vremea studenției, împreună cu prieteni am început să frecventăm teatrele din București care se întreceau în montări deosebite, ale lui Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, David Esrig. Am avut atunci șansa citirii unor romane deosebite ale unor foarte buni scriitori, Marin Preda, Nicolae Breban, Fănuș Neagu. Un succes deosebit îl avea tânărul romancier Petru Popescu, ulterior emigrat și devenit autor american. Atunci s-a prezentat în 1969 filmul Reconstituirea al lui Lucian Pintilie care fost probabil cel mai important film făcut în timpul comunismului. Dar totul s-a terminat după Tezele din iulie 1971 ale lui Ceaușescu care anunțau terminarea dezghețului intelectual al României. Erau făcute de Ceaușescu sub impresia vizitei în China și în Coreea de Nord. 

Cristian Vasile scria această carte pe baza documentelor de arhivă a PCR și alte documente de arhivă ale perioadei. Vladimir Tismăneanu a scris o introducere a acestei cărți. Din nou mi s-a confirmat de ce nu-mi place acest individ. Este de vârstă apropiată mai mic cu un an. A încercat să se justifice pentru articolele scrise în revistele studențești din acea perioadă. Și eu am fost timp de doi ani redactor la revista Ing al Politehnicii, împreună cu prietenul meu Valeriu Demetrescu, de 40 de ani la New York. Am scris articole despre expoziții dec artă, piese de teatru. Am avut ocazia să-i iau un interviu scriitorului Petru Popescu, foarte popular printre studenți. Însă am fost victima inocentă a lui Valeriu care mi-a pus în pagină interviul acestuia și a folosit formula: Domnule Petru Popescu! Se întâmpla în numărul din mai 1971, când se aniversau 50 de ani de partid comunist în România! Interviul a trezit enervarea presei centrale studențești și am fost atacat violent în revista Viața Studențească, revistă vioaie de altfel, dar una-i una alta-i alta! Deci puteai scrie articole fără încărcătură ideologică. Tismăneanu fiind student la Filosofie sociologie a scris articole cu încărcătură ideologică și acum se justifică că a mâncat căcat, dar cu partea lui curată! De parcă căcații ar avea cumva și părți curate?

Cartea lui Cristian Vasile este interesantă! Aflu că spectacolul Revizorul a fost suspendat de frica faptului că Pintilie ar fi făcut mișto de vizitele lui Ceaușescu, nu pentru că at fi apărut critici ale ambasadei sovietice. El marchează finalul dezghețului ca fiind 1974 când Ceaușescu devine președintele României cu sceptru, ironizat de Salvador Dali.

Cea mai interesantă parte este postfața acestui volum în care Cristian Vasile în care analizează resurgența nostalgiei pentru epoca comunistă și apariția unor Călin Georgescu. Totul pornește de la nesiguranța pe care o dă societatea liberală postcomunistă multora cărora comunismul le-a schimbat statutul și și-au educat copiii și nepoții în această nostalgie falsă. De asemenea societatea pe care și-o doresc este cea conservator autoritaristă alui Putin. Eu care am urât din suflet pe ruși și limba rusă mă sufoc de nervi.

Pentru mine cartea a fost rememorarea adolescenței și tinereții mele studențești. 

PS

Julian Negulesco îmi reproșează că nu am scris prea mult despre conținutul cărții. 

Ea se ocupă cu perioada respectivă cum rezultă din documentele de partid.

Primul capitol se ocupă de muzeul de istorie al RSR care s-a  înființat în localul Poștei Centrale de pe Calea Victoriei (am prins poșta acolo!).

Un alt capitol se ocupă de învățământ și de reformele din perioadă care schimbau legile din anii 1948 care au transformat învățământul în copie rusească.

Alte capitole se ocupă de scriitori și viața culturală, în primul rând teatrală.

Îi dau dreptate că am făcut confuzia că limba rusă erau cotropitorii sovietici. Orice limbă știi este ceva în plus un avantaj, citesc curent în English. Și are dreptate Julian! În limba rusă  s-au scris cele mai importante romane ale secolului XIX, Tolstoi, Dostoievski, Gogol, dar și Bulgakov, Soljenițîn. Scârba mea față de sovietici mi s-a confirmat, din păcate în călătoria mea în URSS în 1977. Dar mi-ar fi plăcut să vizitez Sankt Petersburg.

Midnight Black de Mark Greaney

Acest roman de spionaj este recent, apărut în 2025 așa că este legat de realitățile politice și militare ale actualității, Războiul din Ucraina. Este un roman având ca personaj principal pe Courtland Gentry, The Gray Man, sau Violator, sau Sierra Six.

Începutul romanul m-a indus în eroare, pentru că începe la București. Courtland Gentry este la București în contact cu o grupare interlopă numită Brigăzile Bălan. De fapt Gray Man căuta să ajungă în Rusia și voia să se îmbarce pe un vapor turcesc la Constanța, care făcea contrabandă în Rusia. Același lucru îl făcuse la Varna, în Bulgaria. Peste tot se lasă cu cadavre, Gray Man anihilează Brigăzile lui Bălan. La sfatul lui Hanley, care acum era doar adjunct la stația CIA din Columbia pleacă în Letonia. Acolo va contacta o doamnă care în vremea Războiului Rece lucra pentru rezistența antisovietică. În același timp în Europa Zack Hightower, care lucra pentru forțele speciale CIA era în Europa pe urmele lui Dvorak un colonel rus în solda GRU care organiza atentate și sabotaje împotriva statelor care sprijineau Ucraina. Organizația pentru care lucra condusă de un miliardar opozant al președintelui Peskov avea trădător care îl anunța pe Dvorak. În roman apar personaje reale cu nume schimbate. Președintele Rusiei se numește Peskov, dar acesta este numele purtătorului de cuvânt al lui Putin. Gray Man voia să ajungă în Rusia să o extragă dintr-o pușcăria pe Zoya Zaharova, iar un nume care duce la purtătoarea de cuvânt a MAE al Rusiei. Zoya fusese agentă SRV, spionajul extern al Rusiei, dar defectase la CIA și omorâse un agent rus. Fusese capturată de agenți chinezi și schimbată pentru niște chinezi deținuți în Rusia. Gray Man fusese în prima tinerețe prin Rusia, vorbea rusește, dar cu accent care dovedea ce este  din St Petersburg, Florida și nu Rusia! El avea o legătură amoroasă cu Zoya și asta îl determina să ajungă în Rusia. Trece împreună cu Hightower în Finlanda, unde reușesc să anihileze pe oamenii lui Dvorak și să-l captureze. Se îmbarcă pe un vapor care mergea în Sankt Petersburg și se dă jos înainte de port cu folosind echipamente de scafandru. Ajunge în St. Petersburg și se urcă în trenul de Moscova. Acolo ia contact cu rezistența armată anti Peskov. Și de acolo încep pregătirile pentru eliberarea Zoyei cu ajutorul rezistenței interne. De fapt se mai organizează în Polonia un komando condus de Hightower al rezistentei ruse externe Rusiei. Împreună cu armata ucraineană ei pregătesc atacul pușcăriei unde era închis Yarovoy, marele rezistent anti Peskov, care și câștigase alegerile prezidențiale. În pușcăria de femei era Nadia Yaorovaya soția dizidentului. Astya face trimitere la marele rezistent Navalnîi! 

Finalul romanului este dedicat acțiunii împotriva pușcăriilor unde se aflau dizidenții și Zoya. Totuși la pușcăria de femei, un colonel FSB numit Baronov pregătea o capcană împotriva lui Gray Man. Capcana nu reușește, dizidenții și Zoya sunt eliberați și Baronov luat și el prizonier și trimis la pușcăriile CIA. Romanul este plin de tensiune și adrenalină pentru că este la fel de greu să te strecori într-un stat totalitar, cum este Rusia, cum era în URSS în Războiul Rece. Romanul admiră capacitatea armatei ucrainene să reziste Rusiei, mai ales prin sistemul de drone, care acum a anihilat agresivitatea rusă, care atacă doar obiective civile și nu militare cum fac ucrainenii.

Office Romance

Da, Office Romance este unul din ultimele filme pe care le oferă Netflix. Totul se bazează pe Jennifer Lopez, actrița din rolul principal, care se ține încă foarte bine la aproape 60 de ani! Nu este un film de acțiune, cum v-am obișnuit, ci unul romantic. Filmul are la bază un scenariu scris de al doilea personaj principal, actorul englez Brett Goldstein. Jackie Cruz (Jennifer Lopez) este șefa firmei de aviație Air Cruz, firmă dezvoltată de tatăl său, un veteran din Vietnam, Captain Jack Cruz. Avocatul firmei are o problemă cu mâncarea care îi stă în gât și problemele firmei sunt preluate de tânărul avocat Daniel Blanchflower (Brett Goldstein). Acesta este englez și a venit în America să aibă de grijă de sora lui care este o infractoare care a omorât pe cineva! Daniel se dovedește foarte priceput în rezolvarea unui caz cam delicat și îi cade cu tronc lui Jackie. Pleacă împreună cu avionul monomotor clasic Cruz 1 în Republica Dominicană și devin amanți. Politica firmei era fără legături amoroase între angajați. Și de aici apar o grămadă de încurcături care sunt exploatate de adversarii firmei. Filmul este simpatic și amuzant ca un șpriț de vară.

Îl recomand!

Istoria orbilor România în război 1940-1945

Am cumpărat această carte la recomandarea Cristinei Manole din Observator cultural. Nu am regretat că am cumpărat cartea. Credeam că știu în mare ce s-a întâmplat atunci. Părinții aveau în casă mai multe almanahuri Universul care acopereau perioada 1936-1943 și eram la curent cu perioada din punct de vedere semioficial. Erau anii 60 și eram sub presiunea propagandei comuniste și eram uimit cum se discuta despre armistițiul Italiei cu Aliații, eu obișnuit cu cenzura și cu faptul că nu puteai discuta despre probleme sensibile, noi fiind atunci în timpul războiului în alianță cu Germania hitleristă. 

Cartea Alinei și a lui Șerban Liviu Pavelescu se ocupă cu situația politică încordată din cauza conflictului regelui Carol al II-lea cu legionarii, dar și viața socială și culturală a perioade. Constat  din nou cu multă tristețe încolonarea tinerilor intelectuali de mare valoare la legionari, poate cea mai valoroasă promoție de intelectuali români. După asasinarea de către legionari a primului ministru Armand Călinescu începe o represiune foarte serioasă împotriva liderilor legionari, mulți fiind asasinați. 

Perioada anului 1939-1940 marchează declanșarea celui De-al Doilea Război Mondial, a zdrobirii Poloniei de către Hitler și apoi căderea Franței în iunie 1940. România era înconjurată din toate părțile de țări revizioniste, URSS cu Basarabia, Ungaria cu Transilvania și Bulgaria cu Cadrilaterul. Contextul alianței dintre Hitler și Stalin în 1939 dă fiori politicienilor români și România Mare se prăbușește în 1940 fără ca armata română să riposteze. În iunie URSS ne dă ultimatum cerând Basarabia și Nordul Bucovinei care nu făcuse parte din Rusia țaristă. Vine în august Dictatul de la Viena în care pierdem Transilvania de Nord și apoi cedăm și Cadrilaterul Bulgariei. Carol al II-lea abdică în favoarea fiului, Regele Mihai I și începe dictatura lui Ion Antonescu împreună cu Garda de Fier. Legionarii organizează un puci în ianuarie 1941 și sunt zdrobiți de Antonescu, care instituie o dictatură militară și strânge alianța cu Hitler, intrând în război împotriva URSS în 21 iunie 1941. Dacă eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord este privită pozitiv inclusiv de liderii marilor partide, Maniu și Dinu Brătianu, trecerea Nistrului este criticată vehement de aceștia. Antonescu se implică într-o aventură militară culminând cu catastrofa de la Cotul Donului, lângă Stalingrad în finalul 1942, începutul lui 1943. Încep tentative de ieșire din război cu englezii și americanii, dar suntem obligați să contactăm pe ruși. Regele dă lovitura de stat din 23 august 1944, arestându-l pe Antonescu și trecând de partea aliaților. Războiul cu URSS ne va costa mult, fiind jefuiți și sărăciți de sovietici. 

Dacă în perioada războiului în România nu au fost restricții alimentare, lumea se simțea bine, se distra și nu avea habar de război până când au început bombardamentele americane începând din 1943. 

Viața culturală era efervescentă lumea mergea la teatru mai ales la revistă la comedii. Cartea cuprinde amintiri din jurnale și memorii din acea perioadă a unor intelectuali și astea par a fi importante pentru a surprinde mentalitățile vremii. 

Ce a fost ocultat din această perioadă este situația nenorocită și prigoana declanșată împotriva concetățenilor evrei. Evreii din Vechiul Regat, Țara Românească și Moldova se integraseră foarte bine în viața socială și culturală românească. Erau mulți scriitori români de origine evreiască, dintre care îl distingem pe dramaturgul și romancierul Mihail Sebastian. Actorii de origine evreiască erau foarte populari. Amintim aici pe Nicole Stroe care făcea cuplu cu Vasilache, actrița Leny Caler, care a fost și iubita lui Sebastian, Beate Fredanov și alții. După ce a început prigoana antisemită actorii evrei excluși au înființat Barașeum unde sălile erau pline de spectatori creștini. Apoi Antonescu a înființat lagărele din Transnistria unde au fost trimiși evreii din Basarabia și Bucovina de Nord și așa s-a petrecut Holocaustul din România. Este perioada cea mai rușinoasă din istoria recentă a României. După 1944 mulți evrei au decis emigrarea în Palestina unde s-a înființat statul evreilor numit Israel. Și așa am pierdut mulți oameni de mare valoare, cum s-a petrecut cu germanii din Transilvania și Banat. 

Cartea este interesantă pentru că cuprinde multe fotografii din acea perioadă. În final sunt prezentate pe scurt evenimentele perioadei. Asta mi-a amintit de efemeridele politico militare din almanahurile Universul, unde îmi amintesc de arestarea lui Laurențiu Pătrășcanu (nu Lucrețiu!).

Sunt și erori, lagărul unde au fost strânși aviatorii americani prizonieri era la Timișul de Jos, nu Sâmbăta de Jos!

The Alto Knights cu Robert de Niro

Am avut surpriza să văd pe Netflix că se difuzează The Alto Knights, un film cu Robert de Niro. Este un film despre boșii Mafiei care mi-a amintit de filmul The Vallachi https://negutjoe.blogspot.com/2026/05/the-valachi-papers-buen-camino-qui-le.html, film realizat în 1972 de Terence Young. Acest film recent în regia unui artist cunoscut, Barry Levinson îi are protagoniști pe doi mari mafioți, Frank Costello și Vito Genevese. Ambii sunt interpretați de același actor, Robert de Niro! M-au surprins machiajele făcute să semene cu cele două personaje reale. Ambii se cunoșteau din copilărie, frecventaseră aceleași locuri inclusiv barul Alto Knights care dă numele filmului.

Vito Genovese fugise în 1937 în Italia și se întoarce după război înapoi în America. Dacă Costello era un mafiot italian clasic, se ocupa cu jocurile de noroc, făcea donații și era în legătură cu oamenii politici, pe care îi sprijinea, Genovese era un ticălos clasic care se implicase în traficul de droguri. Costello mai păcătuia pentru mafioți că se însurase cu o evreică. Genovese revenit, vrea să preia conducerea mafiei și se ciocnește de interesele lui Costello. Costello acceptă să îi dea conducerea după ce Genovese organizează un atentat împotriva lui Costello. Mafioții decid o întâlnire în nordul statului New York, dar în care intervine poliția care poate constata cât se răspândise mafia în America. Genovese este prins și băgat în pușcărie pentru trafic de droguri și moare în spitalul închisorii, dar Costello moare liniștit în patul său vegheat de nevastă după 4 ani.

Ce este de luat în seamă este performanța artistică a lui Robert de Niro în rolul celor doi boși mafioți. Ceilalți mafioți sunt interpretați de actori italo americani cunoscuți din filmele cu Mafia!

Paris en fete & Ritmul sacru al Japoniei International Street Theatre Festival Pitești 5-7 iunie

Astăzi 7 iunie s-a încheiat International Street Theatre Festival Pitești 5-7 iunie cu două spectacole:

Paris en fete și Ritmul sacru al Japoniei

Paris en fete

Acest spectacol de stradă nu a prea avut vreo legătură cu Parisul, doar că William este un artist francez.

William  este un atlet, un gimnast foarte bun care poate sta într-o mână. Ca și argentinianul din ziua precedentă știe să interacționeze cu copiii, de astă dată l-a avut invitat pe micul Matei. A fost un spectacol plăcut urmărit de o droaie de copilași, care au primit dec la William sfatul să meargă LA ȘCOALĂ!

Ritmul sacru la Japoniei 

A fost un spectacol de dans clasic japonez, desfășurat în fața unui ecran de pânză. Lumea s-a îngrămădit așa de tare că nu puteai vedea pe artiști. Aș că am pozat pe artiștii în spetele scenei.

Slam Dunk & Funking Band International Street Theatre Festival Pitești 5-7 iunie

În seara de sâmbăta International Street Theatre Festival Pitești 5-7 iunie a programat două reprezentații:

Slam Dunk din Argentina și Funking Band din Italia.

Slam Dunk 

Artistul Marco Masetti ne-a prezentat un show de jonglerii și clovnerii în mânuirea mingiei de baschet și a unuor mingi de ping pong pe care le mânuia și le băga în coșulețe puse pe corp. A folosit și pe băiețelul Răzvan și fetița Ilinca și pe o tânără doamnă să-l ajute la mânuirea mingiilor. Showul s-a bucurat de participarea unor copii de la 1 an până pe la 5 ani în număr foarte mare.

Funk Band 

Funking Band este un big band de jazz care cântă pe stradă cu trompete, saxofoane, tromboane, tubă și trei toboșari.  Showul a avut mare succes lumea a dansat pe ritmurile alerte s-a amesteca cu artiștii. Cea mai interesantă a fost apariția în publica două fete gemene de vreo 10 ani ieșite parcă din filmele lui Felini sau Milos Forman. 

The Pigs Teatr Biuro Podorzy, Polonia International Street Theatre Festival Pitești 5-7 iunie

 

În această seară am urmărit un spectacol de pantomimă realizat de colectivul teatrului polonez Teatr Biuro Podrozy.

S-a numit The Pigs și pare o parabolă inspirată din Ferma Animalelor a lui Orwell. 

A fost un mare  consum de energie pentru că unii actori au jucat suiți pe catalige la trei metri! Au dat foc de mi-era teamă că pompierii ca în final un personaj să folosească o tulumbă cu apă care a udat pe artiști, inclusiv pe spectatori.

Interesant spectacol

One Minute Out de Mark Greaney

De pe genericul unui film l-am descoperit pe Mark Greaney. El este cel care a inventat pe Courtland Gentry - The Gray Man, personajul principal al unor romane de spionaj de mare succes. S-a făcut și un film The Gray Man cu Ryan Gosling în rolul principal, așa că am avut ocazia să văd personajul personajul! 

În romanul de față, One Minute Out  The Gray Man, un asasin antrenat de CIA, dar cu probleme față de Agenție, a fost plătit să execute un criminal de război din războiul civil din Bosnia din anii 90 numit Ratko Babic. Asta face trimitere la faimosul general și criminal Ratko Mladic care își petrece finalul în pușcăria Tribunalului Penal Internațional de la Haga. Romanele lui Greaney sunt inspirate de realitatea de azi. Gentry sau Violator, aici cu sensul de infractor ajunge la Mostar unde se ascunde Babic păzit de mafia sârbă. Însă acolo dă de un grup de tinere care sunt capturate în scopul de trafic de ființe umane în scopul prostituției. Sistemul se numește pipeline și este conducta prin care tinere, unele chiar adolescente sunt prinse, sau ademenite de gangsteri din țările din Est și transportate în vederea vânzării la arabi bogați din Golf sau la case de prostituție din Vest. Singura care fuge cu Gentry este Liliana Brînză, o basarabeancă din Tiraspol, de la care află de sistemul aici coordonat de mafia din Belgrad. Gentry îl execută pe Babic și încă niște mafioți, dar află că ei sunt protejați de șeful poliției din Mostar. Îl pândește, dar observă că erau trei indivizi care voiau să-l elimine pe Vucovic, îi neutralizează și-i trimite în Ungaria, de unde erau mafioții. Exista și a patra persoană care se dovedește a fi Talyssa Corbu, analistă Europol și care avea pe sora ei vitregă Roxana Văduva, care ear capturată de mafioși pentru traficul de persoane. Roxana era o tânără foarte frumoasă, studentă, pe care a pus ochii la București Directorul Ken Cage care coordona acest trafic. Acesta era un afacerist foarte bogat care făcea miliarde de dolari din trafic. Observ că personajele principale importante în roman sunt românce, deci o simpatie a autorului pentru ai noștri, în alt roman Gentry bea un single malt românesc Carapthhian! Împreună cu Talissa, Gentry urmărește cum grupul de fete este dus la Dubrovnik, apoi la Pola, într-un iaht al grecului Kostopoulos care coordona traficul prin Europa. Gentry ajunge pe iaht, îl elimină pe grec, dar Roxana preferă să rămână cu grupul care va fi dus și vândut la Veneția. Cel care păzea fetele este un sud african Jaco Verdoorn, fost în securitatea sud africană. Acesta ar dori să-l prindă pe Gray Man și să-l ucidă. Ken Cage ajunge la Veneția unde îl așteaptă și o echipa CIA trimisă de directorul CIA Hanley ca să-l captureze pe Gentry pentru o misiune viitoare. Hanley îi mărturisește lui Gentry că Cage spăla bani pentru teroriști și CIA era informată de el cine sunt aceștia, deci era sursă informativă pentru pericole împotriva SUA. Gentry vrea să distrugă această rețea și să lovească pe șef, dar cu condiția ca Cage să nu fie omorât. Ajutat de niște tipi care făcuseră lucruri asemănătoare în Manila, Filipine el elimină pe sud africanii care îl păzeau pe Cage. Lupta finală o are cu Verdoorn într-o piscină. Scena a fost preluată în filmul The Gray Man când acesta se luptă cu un dur Hansen într-o piscină în Croația! Roxana este salvată, dar The Gray Man se răzbună împușcându-l pe Cage în coaie, să nu mai poată!

Roman bine scris. Greaney a colaborat pentru ultimele romane Jack Ryan cu Tom Clancy și a mai scris câteva romane în franciză.

PSG Arsenal Finala Champions League

Aseară s-a desfășurat la Budapesta finala Champions League. Pentru a două oară succesiv, după anul trecut PSG a fost în finală, de data asta cu Arsenal Londra. Vreau să spun că am ținut cu PSG, eu în Anglia am doar o favorită, Liverpool.

Meciul a început surprinzător, cu pressing de la Arsenal care s-a concretizat prin golul lui Kai Havertz, la o minge respinsă din Trossard. PSG și-a mai revenit, dar se apropia greu de poartă. Arsenal se apără pe mai multe linii și așa a continuat și repriza a doua, posesia balonului fiind de partea lui PSG. Și PSG asalta poarta lui Arsenal. A  venit minutul 70, Mosquera fundașul lui Arsenal l-a faultat pe Kvaratskhelia în careu. A executat penaltiul Dembele și scorul a devenit 1-1. Meciul a intrat în prelungiri cu apărare strictă a lui Arsenal, care nu a tras decât un șut pe poartă, acela fiind golul!

Și s-a ajuns la lovituri de departajare. portarul Raya de la Arsenal și-a făcut datoria și a apărat un șut la poartă, dar a fost trădat de doi colegi de ai lui care au tras pe lângă poartă. Deci a câștigat PSG merituos într-un meci urât. PSG a fost mai bună! Rezultat după 90 de minute 1-1 oar după loviturile de departajare 4-3 pentru PSG. Ca și Arteta, antrenorul lui Arsenal și eu cred că la ora asta PSG este cea mai bună echipă de fotbal din lume!

Breaking Bad, El Camino

Am văzut acest serial, Breaking Bad la îndemnul unui prieten. Imdb îl cotează la 9,5 o notă extrem de mare. Serialul a avut 5 sezoane începând din 2008 până în 2012, 62 de episoade. 

Breaking Bad

Este un serial despre cum un om normal se transformă în monstru.

Walter White (Brian Cranston) ducea o viață obișnuită cu familia sa în Albuquerque, New Mexico. Soția sa Skyler (Ana Gunn) era contabilă, dar cei doi au surpriza unei sarcini pe la 40 de ani. Cei doi mai aveau un fiu cu probleme speciale pe Walter jr. Walter era profesor de chimie, dar îl sprijinea pe Hank Schrader (Dean Norris) ofițer anti drog DEA. Într-o zi îl vede pe un fost elev Jesse Pinkman care fuge fără a fi prins de la un laborator de metfetamină. Acesta este un drog sintetic, asemănător cocainei. Walter aflase că are cancer și începe să fie îngrijorat de viitorul familiei sale. Walter White era un excelent profesor de chimie la unul din liceele din oraș. El fusese implicat într-un start up cu colegi de facultate, dar renunțase la părțile lui, afacerea Grey Matter ajunsese între timp o afacere de miliarde de dolari. Așa că-l abordează pe Pinkman, îl convinge să facă rost de o rulotă pe care instalează un laborator care să producă amfetamină de cea mai bună calitate, cristale albastre! Ca să le vândă intră în combinație cu doi mafioți latino mexicani. Apoi se încurcă un un mafiot legat de cartelurile din Mexic. De toți reușesc să scape. Laboratorul se mută în subsolul casei lui Pinkman. În final intră în combinație cu Gus Fring, proprietarul unei rețele de fast food Pollos Heramnos, care era combinat cu cartelurile și făcea distribuție de metafetamină. El pune la dispoziție un loc ascuns într-o spălătorie industrială haine. Gus îl obligă să aibă adjunct un chimist foarte bun, dar White îl preferă pe Jesse Pinkman. Scapă și de adjunctul chimist, împușcat de Jesse, apoi are conflict cu Gus Fring pe care îl elimină cu o bombă fabricată de el. Soția lui află de afacere, se implică. Ajung să acumuleze peste 80 de milioane de dolari ascunși de Skyler. Între timp se naște fetița lor Holly. Schrader află întâmplător că chimistul poreclit Heisenberg este chiar cumnatul lui. Ajunși în deșert und se aflau banii îngropați de White, Schrader îl arestează, dar apar niște gangsteri chemați de White, care-l omoară pe Schrader. Pinkman este luat prizonier de gangsteri și le produce metafetamină într-un laborator al lor. White se ascunde, dar după un an, când cancerul îi revenise se întoarce acasă, la Albuquerque. Îi obligă pe proprietarii lui Gray Matter să constituie un fond pentru Walter jr. din banii lui, îi mai rămăseseră 8 milioane de dolari. Apoi se duce la gangsteri pe care îi execută cu o mitralieră automată. Pinkman este eliberat din robia gangsterilor, unde era ținut legat într-o groapă și fuge cu una din mașinile gangsterilor. Poliția ajunge la locul crimelor și-l găsesc pe White, mort din cauza unei răni mortale. Final!

Actorii distribuiți mi-au plăcut foarte mult. Brian Cranston este foarte convingător în rolul său de profesor și apoi de infractor. Ana Gunn este o femeie foarte sexi și o parteneră excelentă a lui Cranston. Am aflat că actorul R. J. Mitte, care este în rolul fiului lor Walter jr. chiar are probleme speciale și își face strălucit rolul. Aron Paul face un foarte reușit rol de derbedeu simpatic în Jesse Pinkman. Dean Norris în rolul lui Hank Schrader este obsedat să-l prindă pe Heisenberg, cum s-a autonumit White ca producător de amfetamină. Alt rol excelent îl are Giancarlo Esposito în rolul lui Gus Fring. Un alt rol important este al avocatului Saul Goodman (Better, call Saul) care îi salva pe infractori de necazuri. Bob Odenkirk cel din rolul lui Saul, face rolul unui foarte bun în două filme recente văzute de mine, Mr Nobody, și Mr Nobody 2! 

Este un serial pasionant foarte bine făcut!

M-am interesat cu s-ar traduce expresia Breaking bad în românește. Este o expresie a afro americanilor din sudul SUA care s-ar traduce în a cest caz: cum să devii un criminal!

El Camino

Vince Gilligan, autorul serialului mai face și un film de lung metraj cu ce se întâmplă cu  Jesse Pinkman, după ce acesta pleacă de la casa gangsterilor unde era ostatic. Se pare că acest serial l-a obsedat pe realizator. Pinkman ajunge la prietenii lui care-i dau bani și o mașină să fugă din oraș. Pinkman se oprește la apartamentul lui Todd pe care îl omoară în acel război declanșat cu gangsterii. El știa că Todd ascunsese mulți bani în casă, dar nu mai știa unde îi ascunsese, pentru că schimbase locul. Apar doi polițiști falși cu care împarte banii. Ajunge la omul care putea să-l ajute să dispară, dar avea nevoie de bani. Așa că se duce la atelierul unde lucrau polițiștii falși și obține bani, provocat la duel cu pistoale ca în filmele western. Omul care rezolva disparițiile îl duce în Alaska unde Jesse va începe o viață nouă.

Drumul ascuns de Hortensia Papadat Bengescu

Este al treilea roman din ciclul Hallipilor. Am citit anterior romanul Rădăcini, care este al patrulea. Așa că anumite detalii privind acest roman îmi sunt cunoscute. Am citit romanul după prima ediție, cu multe erori în forma PDF.

Romanul este unul realist de analiză psihologică. Față de Rădăcini nu mai sunt personaje reflector, ci autorul este cel care urmărește firul lucrurilor.  

În centrul acestui roman sunt personajele care se învârt în jurul casei Walter. Walter este un medic care prin cinism a parvenit. De fapt societatea descrisă de romancieră în acest ciclu este a celor care au parvenit după Primul Război Mondial. Nu mai sunt boierii de viță veche din ciclul Comăneștenilor din romanele lui Duiliu Zamfirescu. 

Romanul scris și apărut în 1932 ne prezintă viața unor nouveau riches societatea românească interbelică. Doctorul Marcel Walter este un cinic care a parvenit devenind amantul văduvei Selima Efraim vcare îi lasă moștenire întreaga ei avere. Aceasta îi cumpără lui Walter palatul Barodin unde acesta deschide un sanatoriu spital. Walter este un pasionat colecționar și palatul  și spitalul lui este și un muzeu de artă. Walter se căsătorește cu Lenora. Lenora a avut o viață zbuciumată, fiica unui funcționar fiscal din Mizil și avîdn un frate pe Lică. Un prim mariaj cu un ofițer, după care s-a măritat cu Doru Hallipa moșier și cu care a avut două fiice, pe Elena devenită prin căsătorie Drăgănescu și pe Coca Aimee, mai tânără care se afla la pension în Viena. Dar Lenora mai are o fiică, pe Mika Le, rezultată dintr-o aventură cu un zidar italian. Personajul care se impune este Coca Aimee, devenind figura principală a romanului. La dorința mamei Lenora este adusă în casa Walter de la Viena. Această frumusețe se impune în saloanele lumii bune din București. Devine prietena surorilor Persu, Cora și Minette, este curtată de toți tinerii lumii bune. Asta mi-a amintit de cum pe vremea comunismului era  grupul dee fii de mari politruci ce se învârteau în jurul lui Nicu Ceaușescu, cu Serghei Mizil, sau Mădălin Voicu. Coca Aimee schimbă  modul de viață la casa Walter. Coca Aimee este și ea o parvenită, o egoistă fără suflet pentru care contează doar viața de lux pe care o oferă doctorul Walter. 

Al doilea personaj important este sora ei, Elena Drăgănescu. Este măritată cu George Drăgănescu, un om îmbogățit din afaceri cu rachiu și având moșia Prundeni de lângă București. Elena face o pasiune pentru muzicianul Marcian și pleacă cu el și fiul Ghighi în Elveția. Lenora moare după un cancer uterin, la fel și Drăgănescu de inimă, la Sanatoriul Walter. Autoarea sugerează că Walter, conform promisiunii făcute mamei Lenora o va lua de soție pe Coca Aimee. 

Societatea descrisă de Hortensia Papadat Bengescu este o societate bolnavă, cu mari probleme și compromisuri. 

Mici crime conjugale la Teatrul Davila

În această seară de sâmbătă am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de Studio de la teatrul Davila piesa Mici crime conjugale de  Éric-Emmanuel Schmitt de la Teatrul Mic București. Interesant că este a  doua piesă a aceluiași autor franco belgian, după cea de ieri. 

Cum spune și titlul piesei tema este relația de cuplu.

Soțul Gilles a suferit un accident provocat de o cădere pe scară, suferă de amnezie și este adus după două săptămâni acasă de soția Lisa. El pretinde că nu-și mai aduce aminte nimic. Pretinde că nu o recunoaște, apoi încep să-și amintească ceva. Este autor de romane polițiste, unul dintre ele se numește chiar Mici crime conjugale! Află că și pictează. Ce m-a nelămurit este că  la un moment dat întoarce un tablou care reprezintă cu cuplu bărbat femeie cu susul în jos. Probabil ca să marchează criza conjugală? Și cele două personaje fac o analiză relației de cuplu, a iubirii, a crizelor conjugale după 20 de ani. Gilles afirmă că soția Lisa poate deveni o asasină, precum s-a întâmplat cu accidentul lui care care duce la amnezie. Își amintesc cum s-au cunoscut, cum se iubesc, acuzele că ea bea prea mult, că el are amante. 

Piesa mi s-a părut prea lungă, putea fi mai scurtă. Actorii sunt în rol, regia este interesantă, cu o scenografie potrivită, care reflectă existența burgheză a personajelor.

Distribuția:

Lisa – Simona Mihăescu

Gilles – Bogdan Talașman

Regie artistică / Tania Drăgici

Traducere / Nicolae Weisz

Scenografie / Maria Constantin

Trădarea lui Einstein la Teatrul Davila

În această seară de vineri am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de Studio de la teatrul Davila piesa Trădarea lui Einstein de Éric-Emmanuel Schmitt de la Teatrul Evreiesc de Stat.

Este o piesă despre moralitate în știință, avându-l protagonist pe marele fizician Albert Einstein. Piesa se desfășoară sub forma unor dialoguri purtate de Einstein cu un vagabond. Ei se întâlnesc pe un lac de lângă Princeton  unde vagabondul pescuia și Einstein făcea plimbări cu barca cu pânze. Vagabondul își pierduse fiul în Primul Război Mondial, iar Einstein arăta opinii pacifiste. Ascensiunea lui Hitler la putere în Germania îl face pe Einstein să-și nuanțeze opiniile, până când începe al Doilea Război Mondial și Einstein își calcă pe inimă și trimite o scrisoare președintelui Roosevelt  să întreprindă demersuri să se facă bomba atomică pentru a fi înaintea germanilor. Aceasta este în esență trădarea lui Einstein! În același timp vagabondul are discuții cu agentul FBI O'Neill care este trimis să afle dacă Einstein are opinii comuniste.

Einstein este oripilat de bomba de la Hiroshima și efectele ei, pe când agentul O'Neill  se bucură și își arată opiniile rasiste. Ajungem în anii 50 când mulți intelectuali și artiști sunt acuzați de Mac Carthy de opinii comuniste. Einstein este plin de dileme, dacă crede în Dumnezeu, dacă este german, dacă este evreu. Sunt dileme suplimentare la dilema moralității bombei atomice și apoi a celei cu hidrogen. 

Între scene apare mereu o artistă care cântă la vioară în timp ce pe ecranul din spatele scenei sunt imagini și filmări din vremea ascensiunii lui Hitler, războiului, și a exploziei nucleare. 

Adevărul că și eu, lucrând într-un domeniu conex legat de energia nucleare am avut probleme de ordin moral după accidentul de la Cernobîl.

O piesă foarte bine scrisă, cu actori care interpretează cu talent rolurile piesei și cu o regie foarte interesantă.

Distribuția

Einstein – Mircea Dragoman
Vagabondul – Neculai Predica
O’Neil – George Remeş
Violonista – Rodica Gancea

Regie artistică / Tudor Țepeneag
Scenografie și decor / MC Ranin
Design Costume / Raluca Frăţiloiu
Light design / Liviu Alecu
Sound design / Tudor Ţepeneag
Video design / Liviu Alecu

Între noi e totul bine la teatrul Davila

În această seară de joi am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de Studio de la teatrul Davila piesa Între noi e totul bine de la Teatrul Alexie Mateevici de la Chișinău. Piesa aparține autoarei poloneze Dorota Maslowska. Văzând piesa textul mi-a amintit de Mrozek, de Ionesco, de Lucian Pintilie. Piesa este o critică necruțătoare a actualității poloneze care seamănă izbitor cu realitatea românească. Personajele piesei sunt bunica care tot visează la Al Doilea Război Mondial, mama care muncește din greu la un supermarket și-și procură reviste de la tomberon și fiica metalistă, cufundată în realitatea iluzorie a internetului, mai apare vecina grasă ca un porc. Piesa are o rezoneură care urmărește firul absurd al piesei., regizoare acre vrea să facă filmul Calul care mergea călare?!  Apoi o influensăriță care nu ezită să-și filmeze părți intime, actorul ratat care trage pe nas și intervievatoarea lui. Este o analiză mușcătoare a realității de azi într-un apartament de bloc umil din Polonia de azi. Tânăra de azi nu mai vrea să fie poloneză, ea vrea să devină europeană, sunt cunoscut? Nu?

Actrițele și actorii piesei fac recitaluri de clasă, doar la intervievatoare se cunoaște accentul moldovenesc accentuat special din motive regizorale.

A fost cu adevărat o surpriză și piesa de not 10, și regia și scenografia și interpretarea actoricească de mare ținută. Este ceea ce mi-am dorit de la acest festival.

Distribuția

Fetița Metalistă – Diana Boșcov

Halina – Cătălina Budu

Bozena – Ludmila Botnaru

Bătrânica Apatică în Scaunul cu Rotile – Margareata Nazarchevici-Bechet

Bărbatul – Giasti Sirah

Actorul – Victor Untilă

Prezentatoarea – Valentina Ostap

Edyta – Nina Lefter

Monika – Victor Untilă

Regie artistică /  Slava Sambriș

Scenografie / Irina Gurin

Decor / Ion Cataraga

Design Costume / Alina Perju

Light design / Eugen Croitor

Sound design / Valentin Strișcov

Video design / Cristian Oloi

Creator păpușă / Valentina Ostap

Traducere / Sabra Daici