Vacanță în Corfu

În această vară vacanța din Grecia s-a petrecut la final de sezon. Am fost împreună cu prietenii în insula Corfu. Pentru că m-am hotărât mai târziu, Cătălin care se ocupa de rezervări mi-a rezervat un apartament într-o pensiune. Cazarea s-a făcut în Dassia la vreo 10 km de capitala Kerkira, cum îi zic grecii sau Corfu City. Ei stăteau la hotelul Tina, eu mai sus pe vârful dealului, pe o pantă foarte abruptă cam la 250 de metri de hotel. 

Zborul de la București a decurs liniștit cam o oră și ceva. Am luat autobuzul până la Dassia. 

După ce ne-am cazat ne-am pregătit de mers la plajă. Acolo surprize neplăcute! În zona în care eram erau doar șezlonguri care aparțineau hotelurilor de lângă plajă. Mai încolo, la Malibu Beach am aflat că plăteau 34 Euro șezlongul și consumația obligatorie de 30 de Euro! Plaja fiind lungă am ajuns într-o zonă unde era doar 8,50 Euro! Așa că prim azi am făcut-o la piscina pensiunii pe deal. 

A doua zi băieții au închiriat 2 mașini în condiții avantajoase ca să ne putem deplasa. Eram 9 persoane, eu eram pasager în mașina de 5 persoane. 

Corfu este o insulă cu rezonanțe culturale. Insula a fost în stăpânirea venețiană timp de 400 de ani de la la 1400 până la finalul anilor 1700, era cheia intrării și ieșirii din Marea Adriatică. Este singurul teritoriu din Grecia care nu s-a aflat în stăpânirea otomană. Pe la 1715 a avut loc un atac al otomanilor, dar insula a rezistat datorită fortificațiilor absolut impresionante. Dar și a generalului german Von der Schulenburg, care a organizat apărarea și a respins debarcarea otomană. Insula a intrat în stăpânirea lui Napoleon, apoi a fost sub stăpânire engleză. Corfu este legat de personalitatea lui Capodistria, care a fost ministru de externe al Rusiei în vremea lui Alexandru I, dar și primul guvernator al Greciei independente după 1829. S-a alăturat Greciei prin anii 1860. 

A doua zi am luat automobilele și ne-am oprit în Kerkira. Era duminică și am ajuns în capitala insulei. Era slujbă la biserica Sf. Spiridon, protectorul insulei, fost cioban, după căciula în care apare în portrete. Biserica este ortodoxă, dar arhitectura ei este baroc venețian, ca de altfel întreaga capitală în partea orașului vechi. Eu mai fusesem din Parga la Corfu în 2013. Ne-am plimbat prin parcul de pe lângă fortificații și Mari, soția lui Iulian a descoperit un ansamblu cu plajă jos dinspre grădina publică. Ne-am oprit acolo am intrat în mare la scăldat și am mâncat la taverna anexă. Seara, în Dassia am adăstat la Axos Farm, un local unde am mâncat de obicei seara

În ziua următoare am mers la o plajă prin nord estul insulei, unde ne intercepta rețeaua mobilă din Albania. Am stat la umbra măslinilor. Șezlongul era 20 Euro, eu fiind singur, am plătit peste tot jumate, adică 10 Euro. Am mâncat la o tavernă de lângă plajă. Eu mi-am comandat un tomahawk de porc, adică un cotlet imens la frigare. A fost atât de mare că am luat acasă două treimi din friptură, care mi-a mai ajuns 2 zile! După această escapadă am ajuns la Canal d'Amour, pe partea de nord vest a insulei. Este un canal săpat în loess, care nu este nici măcar canal, ci o fundătură.

Sâmbăta și duminica am urmărit pe tabletă meciurile din Premier League pe Voyo! Semnalul la pensiunea lui Menos, proprietarul  era slab, bun doar lângă piscină.

Următoarea zi am, ajuns la plajă Ipsos Beach. Trebuia să coborâm niște trepte până la plajă, dificil, dar am petrecut o zi de plajă minunată. Apa era limpede, caldă, lângă noi era ancorate iahturi de lux. 

Ziua care a urmat am dedicat-o vizitei la Palaiokastritsa. Aici prima vizită a fost la mânăstirea Sf Maria. După aceea Cătălin a angajat o excursie cu barca. Am fost 7, două fete sufereau de rău de mare și nu au mers. Skipperul bărcii ne-a dus prin tot felul de grote, una fiind Ochiul Palaiokastritsa, adică o zonă luminată în albastru din cauza soarelui care bătea printr-o deschizătură a stâncilor și unde era plin de pești. Am văzut și fotografiat coralii roz ai insulei Corfu. În final am oprit la o plajă unde am înotat și ne-a simțit bine. Întoarcerea era pe o mare destul de agitată și trebuia să ne ținem bine de balustradele bărcii. La taverna plajei am luat un mix de fructe de mare cu scoici, calamari, file de doradă, și creveți de dimensiune mare.

Într-o zi am mers la ferma unde s-a filmat serialul The Durrells. Este inspirat din viața celebrului scriitor englez Lawrence Durrell, autorul seriei de romane Alexandra Quartet pe care le-am citit în original și a fratelui Gerald, un faimos naturalist. Ferma a fost reconstruită în 1977 pe locul unui fost sat dărâmat de cutremur. Impresia era foarte puternică pentru păreau clădiri din secolul XIX. Era și un muzeu unde ma găsit un țest de făcut pâine. Asemănări balcanice!

Zilele următoare le-am petrecut la plaja Barbati, care s-ar traduce prin slavul adoptat și de română Bărbați! Făceam plajă la umbra măslinilor și trebuia să schimbăm poziția șezlongului. 

În ultima zi după plaja de la Barbati, amicul Cătălin și-a dorit să mergem la Kalami, un sat unde au stat frații Durrell. Ideea era să mâncăm miel kleftico, adică miel făcut la cuptor cu legume, o minunăție. Ajunși la taverna respectivă, surpriză! Era o nuntă de englezi. Așa că ne-am dus la White House, casa fraților Durrell. Acolo ne-au descurajat prețurile, erau doar englezi care beau vin, nu proletara bere. Cătălin ochise în drum altă tavernă. Se numea Thomas' Place și am găsit acolo excelentul kleftiko în hârtie de pergament pe care l-am asezonat cu o carafă de rose, excelent vin!

Și așa s-a terminat vacanța. Dar am reușit să  uit pălăria mea Tilly, ruptă  și de aruncat, pe o masă, când așteptam transferul la aeroport. Mi-a rămas amintire o șapcă cu Corfu scris pe ea.