Toma Popovici și concertul pentru pian nr. 2 de Beethoven

Toma Popovici

În această seară la Filarmonica Pitești am avut doi oaspeți deosebiți: pe pianistul Toma Popovici și e dirijorul neerlandez Josef Suilen. 

În deschiderea concertului de astă seară am audiat concertului am audiat Concertului pentru pian în si bemol major, op. 19 de Beethoven. A cest concert a fost conceput de Beethoven pe 18 ani dar a fost finalizat în 1795 și a fost interpretat în premieră la Burgtheater în Viena. Solistul concertului a fost pianistul Toma Popovici, laureat la concursului Lipatti. A fost acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Josef Suilen. Interpretarea a fost deosebită și Toma Popovici a primit aplauze și ne-a oferit un bis de Rahmaninov.

În parte a doua a concertului orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Josef Suilen a interpretat Simfonia a 6-a Mica Simfonie în Do Major de Schubert. Deși contemporan cu Beethoven, Schubert este considerat romantic. Muzica din această simfonie este vioaie și veselă.  A fost foarte bine interpretată și artiștii au primit aplauzele meritate. 

Cu Toma Popovici și Josef Suilen

O seară frumoasă de primăvară cu muzică bună.

Între Napoleon și Alexandru I - Contextul internațional al anexării Basarabiei de Armand Goșu

Citirea acestei cărți mi-a creat extraordinar de mari frustrări. Este o carte interesantă care încearcă să analizeze contextul internațional care a dus la anexarea porțiunii dintre Prut și Nistru a Moldovei de către Imperiul țarist.

Armand Goșu este unul din puținii experți în probleme rusești și sovietice și el face un lucru util și interesant privind contextul internațional care a condus la anexarea acestei părți din Moldova istorică. 

Armand Goșu ne prezintă și o hartă cu anexiunile care s-au făcut în decursul istoriei din teritoriul istoric al Moldovei.  A început deja în vremea lui Ștefan cel Mare cu anexarea Pocuției porțiunea din nord vest a teritoriului din zona adiacentă a Bucovinei.  Au mai fost anexiuni din teritoriul de vest al Moldovei la regatul Ungariei în zona Transilvaniei. A urmat apoi în 1775 anexarea Bucovinei de către Austria. 

Și a urmat Basarabia!

Era la începutul secolului XIX în perioada lui Napoleon care controla aproape întreaga Europă. Imperiul țarist Rusia se afla în perioada marii expansiuni teritoriale. Rusia a fost întotdeauna o mare putere colonială. Ea nu cucerea teritorii de peste mări, se întindea peste vecini. După începutul făcut de Petru cel Mare Rusia a început extinderea în Nord și Sud Est european. Petru a cucerit teritoriile baltice fondând Sankt Petersburg. A continuat Ecaterina cea Mare cu alungarea otomanilor din sudul Ucrainei actuale și cu împărțirea Poloniei. Această extindere în Crimeea Caucaz și Balcani a continuat-o Pavel I și apoi urmașul lui Alexandru I. 

În logica cuceririlor Finlanda sau Principatele Române erau teritorii de schimb, eram la bunul plac al acestor mari imperii. Paradoxal, atunci în vremea ultimilor fanarioți, Imperiul Otoman a jucat pentru noi un rol pozitiv pentru că a încercat să mențină principatele în integritate teritorială la acțiunile hrăpărețe al Rusiei care dorea să anexeze Principatele Române, Bulgaria, Serbia. Dar cel mai în pericol eram noi cei din Principate în vecinătatea proximă cu Rusia. În perioada dintre 1806 și 1812 au avut loc mai multe războaie între Imperiul Otoman și Rusia. care voia să pătrundă în Balcani și chiar să cucerească Constantinopolului. De asemenea Rusia continua să ocupe zona Caucazului aflată sub stăpânirea otomană. Rusia avusese un război și cu Suedia și anexase Finlanda. În toate aceste confruntări Imperiul Otoman era curtat de Rusia, dar și de Napoleon. Din Războiul purtat în 1811 - 1812 Rusia urmărea să anexeze Principatele. Apoi în negocierile de pace de la Giurgiu și București Rusia a început să-și reducă pretențiile a renunțat la Valahia și apoi la o frontieră pe Siret în Moldova, ca finalmente să accepte o graniță pe Prut și brațul Chilia pe Dunăre. Napoleon care nu evaluat corect importanța Principatelor, cum ulterior a analizat nepotul Napoleon al III-lea a încurajat ca Rusia să facă acest anexiuni. Soarta Basarabiei a fost cruntă ulterior, comparabil cu autonomia lărgită a Finlandei care a permis renașterea finlandeză în detrimentul efectului de suedizare petrecută sub stăpânirea Suediei.  

O altă frustrare pentru mine este că era Bulgaria, era Serbia, dar nu era încă România, stat și teritoriu istoric care apare după jumătatea secolului XIX.

Este o carte interesantă pentru cei interesați de istoria românilor.

Vremuri grele de Mario Vargas Llosa

Am citit ultima carte a lui Mario Vargas Llosa marele romancier peruan: Vremuri grele. Este un roman despre situația din America Centrală și consecințele nefericite ale intervenției CIA și a SUA în favoarea unor dictator corupți și a intereselor înguste ale unor firme americane precum United Fruit. Este un roman de aventuri, de spionaj.

SUA a promovat în anii postbelici o politică de sprijinire a unor dictatori corupți și vindicativi precum Anastasio Somoza în Nicaragua, Batista în Cuba, Trujillo în Republica Dominicană. Paradoxal acest sprijin politic și militar a exacerbat stângismul în America Centrală și Caraibe și când au apărut dictaturi comuniste precum cea a lui Castro în Cuba sau mai recent în Venezuela SUA este incapabilă să scape aceste popoare de dezastrul comunist. Venezuela era una din cele mai bogate țări din America Latină și acum se zbate în sărăcie cruntă.

Romanul Vremuri grele se ocupă cu situația din Guatemala, cea mai mare țară din America Centrală la începutul anilor 50. Ea este furnizare de fructe exotice, bananele, ananasul și cafea. Președintele Arbenz, ales democratic încearcă niște reforme în agricultură. Terenurile nelucrate din marile latifundii să fie redistribuite băștinașilor maya, Arbenz dorea o democrație liberală ca în SUA. Dar intră în conflict cu interesele United Fruit și Arbenz este acuzat că ar fi la dispoziția comuniștilor. Regimul lui Arbenz este răsturnat de Carlos Castillo Armas ajutat de CIA. Și acesta este ucis într-un atentat pentru a face loc unui alt lacheu al intereselor United Fruits. 

Pe fondul acrestor confruntări politice personajul central al romanului este Marta Borreo Parra, zisă și Miss Guatemala. Ea se căsătorise la 15 ani cu un medic cu opinii de stânga care o lăsase gravidă. Miss Guatemala îl părăsește pe medic și devine amanta președintelui Castillo Armas. Atunci ea intră în contact cu două personaje malefice: colonelul torționar dominican Johnny Abbes Garcia, om de încredere a dictatorului Trujillo și omul CIA, zis Mike. Aceștia reușiseră să adune o armată de mercenari care a răsturnat pe președintele Arbenz. 

Garcia o avertizează de atentatul care se va produce asupra lui Armas și o scoate pe Marta din Guatemala și o duce în Republica Dominicană folosind-o ca amantă. Marta devine o jurnalist radio in Republica Dominicană cu puternice imprecații de dreapta anti comuniste. Garcia ajunge finalmente în Haiti, dar se implică într-un complot împotriva lui Papa Doc și Tonton macoute agenții lui Papa Doc dau foc casei unde era Garcia.

Autorul ia un interviu Martei în Virginia unde locuia lângă Langley la începutul anilor 90. Ea la o vârstă venerabilă ajunsese acolo probabil și ajutată de CIA. 

Este o carte interesantă pasionantă și bine ritmată ca un roman Thriller.

Florin Mocanu un pictor fovist

 

La Metopa Pitești un pictor, Florin Mocanu își expune tablourile care sunt o explozie de culori, potrivite cu această primăvară.

Concert local în Joia Mare

Astă seară la Filarmonica Pitești a fost un concert în care soliștii au fost în exclusivitate din artiștii locali. 

Am audiat în astă seară muzică barocă și din clasicism.

În deschiderea concertului am audiat pe violonistul Oliviu Constantinescu a interpretat partea solistică a Sonatei în mi  minor pentru vioară orgă și prchestră de coarde BWV 1023/P.85 de  Bach/Respighi dirijor fiind Constantin Grigore

Loredana Oneci, Paul Oneci

A urmat Simfonia concertantă op.31 pentru flaut și fagot/ adaptare pentru flaut și violoncel de J. B. Reval având soliști pe Loredana Oneci la flaut și Paul Oneci la violoncel orchestra fiind condusă de Constantin Grigore.

Daniel Stan

În finalul primei părți am audiat Meditație op.42 de Ceaikovski având solist pe talentatul Daniel Stan, singura piesă a unui compozitor romantic.

Mădălin Sandu și Ionuț Tolea

La începerea celei de a doua părți am audiat Concertul pentru clarinet, vioară și orchestră  de C.P. Stamitz având soliști pe clarinetistul Ionuț Tolea și violonistul Mădălin Sandu cu orchestra condusă de Constatin Grigore.

Mădălin Sandu, Angelo Mihai, Paul Oneci și Raymond Cinpoeșu

În final am audiat Sinfonia concertante în si bemol major de Haydn cu soliști la vioară Mădălin Sandu, pe oboistul Raymond Cinpoeșu, pe violoncelistul Paul Oneci și fagotistul Angelo Mihai. Acest tip de concert era foarte popular în Anglia și Haydn a fost îndemnat să scrie și el o astfel de compoziție care a fost cântată în martie 1792.

A fost o seară plăcută de primăvară cu muzică frumoasă potrivită cu sărbătorile.

Muzică la Biserica Catolică

Astă seară am avut plăcerea să audiez muzică în biserică. Ecumenismul face loc muzicii în biserică. Anul trecut a fost la Sinagogă, duminică de Florii la Biserica Sfânta Vineri, azi la Biserica Catolică!

Au participat Corala Dumitru Georgescu-Kiriac și elevi ai Liceului de Muzică Dinu Lipatti. S-a cântat muzică de inspirație religioasă românească și internațională. S-a cântat Stabat Mater, Tatăl Nostru, Ave Maria, etc. 

Părintele Cherecheș

Corala Dumitru Georgescu Kiriac

Orchestra Liceului de Muzică Dinu Lipatti și solistele vocale

Josu de Solaun și concertul pentru pian Elvira Madigan

Josu de Solaun

În această seară am avut doi oaspeți deosebiți: Josu de Solaun câștigător la cele de a XIII-a ediții  a Concursului pentru pian George Enescu și dirijorul clujean Herman Szabolcs. 

În deschiderea concertului am audiat cel mai celebru concert pentru pian al lui Mozart: Concertul nr. 21, în do major, KV 476. A fost scris în 1785, iar mișcare a doua, andante a fost coloană sonoră  pentru filmul suedez Elvira Madigan.

Pianistul Jose de Solaun a fost acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești conduse de dirijorul Herman Szabolcs pentru o interpretarea de excepție. Dar ce a urmat a fermecat melomanii care au urmărit concertul, Jose de Solaun au fost bisurile. Pianistul spaniol ne-a oferit un Debussy, ca după aceea să continue cu Granados. A fost un moment muzical de excepție. 

Cu Josu de Solaun

În partea a doua a concertului orchestra Filarmonicii Pitești a interpretat Simfonia a 4-a în re minor, op. 13 de Dvorak. Criticii muzicali au identificat influența lui Wagner în această simfonie, Tannhauser și Maeștrii cântăreți din Nurenberg. Simfonia este extrem de dramatică cu concursului instrumentelor de suflat și a percuției. 

În pauză l-am felicitat pe maestrul Josu de Solaun, aflînd că este căsătorit cu o româncă și fiind madrilen ține cu Real! A mai mărturisit că un flash neinspirat l-a deranjat foarte tare în timpul concertului mozartian și suspectez că bisurile au fost o revanșă pentru acest deranj.

Cu Herman Szabolcs

Eveniment Expoziția Corneliu Baba la Fundația Ilfoveanu-Badea la Pitești

Azi a avut loc vernisajul expoziției Corneliu Baba la Fundația Ilfoveanu-Badea la Pitești. Expoziția a fost curatoriată de doamna Andreea Albani la Fundația Ilfoveanu-Badea din Pitești. Fundația este opera marelui artist piteștean Sorin Ilfoveanu și a domnului om de afaceri Gheorghe Badea. Este o inițiativă privată care merită să aibă parte de publicitate. 

La deschiderea expoziției a vorbit criticul Vladimir Bulat, doamna Albani, maestrul Ilfoveanu și domnul Badea. 

Cum am intrat în sălile expoziției mi-a sărit în ochi tabloul Odihnă la câmp. Acest tablou al lui Baba este o culme a realismului socialist și a apărea în toate manualele școlare alături de tabloul lui Octav Băncilă 1907. I-am mărturisit doamnei Albani că mi-a rămas pregnant în amintire acest tablou al lui Baba din vremea școlii și domnia sa mi-a confirmat acest lucru și i-am mulțumit că am văzut originalul! Tabloul care domină expoziția este autoportretul artistului, alt tablou foarte cunoscut. Sunt tablouri în ulei, desene fotografii. Într-una apare studenții maestrului Baba, Ilfoveanu, Dumitrescu și alții. Sunt portrete ale lui Tudor Arghezi, Sadoveanu, Lucia Sturdza Bulandra. 

Vă invit să priviți aceste tablouri și desene.

Vladimir Bulat și Andreea Albani