Între Napoleon și Alexandru I - Contextul internațional al anexării Basarabiei de Armand Goșu

Citirea acestei cărți mi-a creat extraordinar de mari frustrări. Este o carte interesantă care încearcă să analizeze contextul internațional care a dus la anexarea porțiunii dintre Prut și Nistru a Moldovei de către Imperiul țarist.

Armand Goșu este unul din puținii experți în probleme rusești și sovietice și el face un lucru util și interesant privind contextul internațional care a condus la anexarea acestei părți din Moldova istorică. 

Armand Goșu ne prezintă și o hartă cu anexiunile care s-au făcut în decursul istoriei din teritoriul istoric al Moldovei.  A început deja în vremea lui Ștefan cel Mare cu anexarea Pocuției porțiunea din nord vest a teritoriului din zona adiacentă a Bucovinei.  Au mai fost anexiuni din teritoriul de vest al Moldovei la regatul Ungariei în zona Transilvaniei. A urmat apoi în 1775 anexarea Bucovinei de către Austria. 

Și a urmat Basarabia!

Era la începutul secolului XIX în perioada lui Napoleon care controla aproape întreaga Europă. Imperiul țarist Rusia se afla în perioada marii expansiuni teritoriale. Rusia a fost întotdeauna o mare putere colonială. Ea nu cucerea teritorii de peste mări, se întindea peste vecini. După începutul făcut de Petru cel Mare Rusia a început extinderea în Nord și Sud Est european. Petru a cucerit teritoriile baltice fondând Sankt Petersburg. A continuat Ecaterina cea Mare cu alungarea otomanilor din sudul Ucrainei actuale și cu împărțirea Poloniei. Această extindere în Crimeea Caucaz și Balcani a continuat-o Pavel I și apoi urmașul lui Alexandru I. 

În logica cuceririlor Finlanda sau Principatele Române erau teritorii de schimb, eram la bunul plac al acestor mari imperii. Paradoxal, atunci în vremea ultimilor fanarioți, Imperiul Otoman a jucat pentru noi un rol pozitiv pentru că a încercat să mențină principatele în integritate teritorială la acțiunile hrăpărețe al Rusiei care dorea să anexeze Principatele Române, Bulgaria, Serbia. Dar cel mai în pericol eram noi cei din Principate în vecinătatea proximă cu Rusia. În perioada dintre 1806 și 1812 au avut loc mai multe războaie între Imperiul Otoman și Rusia. care voia să pătrundă în Balcani și chiar să cucerească Constantinopolului. De asemenea Rusia continua să ocupe zona Caucazului aflată sub stăpânirea otomană. Rusia avusese un război și cu Suedia și anexase Finlanda. În toate aceste confruntări Imperiul Otoman era curtat de Rusia, dar și de Napoleon. Din Războiul purtat în 1811 - 1812 Rusia urmărea să anexeze Principatele. Apoi în negocierile de pace de la Giurgiu și București Rusia a început să-și reducă pretențiile a renunțat la Valahia și apoi la o frontieră pe Siret în Moldova, ca finalmente să accepte o graniță pe Prut și brațul Chilia pe Dunăre. Napoleon care nu evaluat corect importanța Principatelor, cum ulterior a analizat nepotul Napoleon al III-lea a încurajat ca Rusia să facă acest anexiuni. Soarta Basarabiei a fost cruntă ulterior, comparabil cu autonomia lărgită a Finlandei care a permis renașterea finlandeză în detrimentul efectului de suedizare petrecută sub stăpânirea Suediei.  

O altă frustrare pentru mine este că era Bulgaria, era Serbia, dar nu era încă România, stat și teritoriu istoric care apare după jumătatea secolului XIX.

Este o carte interesantă pentru cei interesați de istoria românilor.