Jurnal cultural în noiembrie

Festivalul Internațional de Teatru și Forme Noi de la Teatrul Davila Pitești

În ultimele zile începând cu 1 noiembrie am urmărit Festivalul înternațional de teatru și forme noi de la Teatrul Davila Pitești. Această adăugire de forme noi am observat că este extrasă exact din piesa lui Cehov Pescărușul. Este prima piesă cehoviană pe care am urmărit-o, pusă în scenă minimalist de marele regizor Andrei Șerban la Unteatru. A și luat Marele Premiu al acestui festival.

Ce mi-a plăcut mie?

În primul rând Lecția de bune maniere, piesa interpretată de Maia Morgenstern privind chestiunea sensibilă a antisenitismului, piesă cu un mesaj extrem de dur și penetrant.

Apoi altă piesă cu mesaj este piesa despre emigranți, scrisă de un basarabean și adaptată de un regizor român la Teatrul din Herson, Ucraina. Este o piesă despre condiția esticului obligat și doritor să-și caute norocul și banii într-un Occident nu prea primitor cu astfel de oameni.

Am nimerit și eu un premiu, cel pentru scenografie primit de teatrul Tamasi Aron din Sfântul Gheorghe cu piesă poloneză Sam, de strictă actualitate.

Este perioada din an când merg la teatru să mă pun la punct cu tendințele noi din teatru.

În această săptămână am avut șansa să văd două filme românești desosebite.

Între chin și amin

Acesta este un film regizat de Toma Enache. Toma Enache este aromân, machedon, a făcut deja un film despre acești românii din Peninsula Balcanică.

Probabil că impresionat că printre cei aflați în iadul reeducării de la Pitești se aflau și tineri aromâni a făcut acest film. 

Este o melodramă, despre viața unui cuplu de tineri Tase Caraman și tânăra Lia. El este un tânăr compozitor și cântăreț la contrabas, venit de la o bursă din Germania și întâlnește pe Lia de care e îndrăgstește. Lucrurile se întâmplă la finalul anilor 40 când comuniștii puseseră ciubotele pe cefele românilor. Tase scrie Odă lui Dumnezeu și este arestat împreună cu fratele lui Iancu. Tinerii ajung la închisoarea de la Pitești și dintr-o dată filmul ia o turnură horror. 

Experimentul de reeducare de la Pitești este oribil doar când se povestește despre el, dar când este reconstituit este aproape imposibil de văzut. A fost atâta oroare în acest experiment pus la cale  de securitate și inspirat de bolșevici. Dar cei care-l pun aici în aplicare sunt români get beget. După ce erau chinuiți, nemâncați tinerii arestați sunt torturați ca să ajungă la rândul lor torționari. Între aceștia ajunge și fratele său Iancu. 

Ei bine, niște așa ziși istorici spun că studenții de acolo erau legionari și s-au omorât între ei. În primul rând că legionarii erau în minoritate, iar cei care erau, era tineri, fără mare legătură cu generația celor lui Codreanu și Sima.

Cred că niciunul dintre acești istorici nu a stat în fața unui securist că probabil că după cum gândesc ei acum, atunci s-ar fi căcat pe ei de frică!

Filmul este impresionant, îți dau lacrimile de oroare și emoție. L-am văzut împreună cu studenții din Pitești și la final am auzit cum tinerii aplaudă zgomotos.

Maria, Regina României

Acest film artistic este opera unui regizor englez, Alexis Sweet Cahill, probabil că ei au o mai mare experiență cu regine.

Rolul principal este jucat de o actriță româncă stabilită în Anglia, care are ceva din eleganța, rafinamentul și fascinația pe care o avea această regină.  

Filmul se ocupă cu cel mai important moment al vieții și carierei Mariei a României.  Este momentul extrem de complicat de la tratativele de la Paris privind pacea de după Primul Război Mondial. Primul Ministru al României Ionel I. C. Brătianu (Adrian Titieni) pledeaza cauza noastră a României Mari, privită cu neîncredere de cei trei mari Clemenceau al Franței, Loyd George al Marii Britanii și președintele Wilson al SUA, în primul rând din cauza tratatului de pace de la Buftea cu germanii din mai 2018. 

Ca ultimă resursă se decide ca Regina Maria să plece la Paris. Ea s-a dovedit atît de eficientă că reușește să-i convingă și să-i alăture cauzei României Mari. Am mărturia cam strepezită a istoricului canadian, strănepoată a lui Loyd George că Maria a fermecat acești lideri politici pentru a avea Româna Mare interbelică. 

Din păcate acest vis al României Mari s-a făcut praf în 1940. Nici azi când Basarabia este independentă sunt departe de refacerea visului. 

Aș sublinia asemănarea izbitoare a actorului care l-a interpretat pe regele George al Marii Britanii cu regele. 

Acest fim este primul film adevărat care pune la punct și spune adevărul despre monarhia românească care ne-a scos din glodul subdezvoltării în care erau principatele modernizate de Regele Carol I și care a îndeplinit idealul României Mari sub cuplul regal Ferdinand și Maria.

Și acest film la care a fost coadă la bilete a fost aplaudat la final.

Cred că începe să se împlinească dorința lui Ceaușescu despre epopeea națională. Aceste filme fac cu adevărat istoria adevăarată a României moderne cu regi și politicieni patrioți, cu criminali comuniști care au torturat cei mai buni fii ai acestei nații în vremea comunismului.