Lecția de bune maniere Teatrul Evreiesc de Stat

În Sala Mare a Teatrului Davila, azi 3 noiembrie, 2019 am putut urmări de la ora 19 piesa lui Jean-Claude Grunberg Lecția de bune maniere, montată la Teatrul Evreiesc de Stat în regia lui Alexandru Berceanu.

Este tot un monolog, de fapt un One Woman Show cu marea actriță Maia Morgenstern.

Piesa este extrem de penetrantă, scrisă de un autor de mare succes în Franța și se ocupă de antisemitism, de fapt de orice formă de xenofobie, ura față de țigani, arăboi sau negrotei. 

Grunberg cunoaște antisemitismul și Holocaustul pe propria piele, fiind un un supraviețuitor, născut în 1939.

Piesa se desfășoară sub forma unei conferințe despre două cărți clasice a antisemitismului francez, una scrisă în 1903, alta în 1940. 

Este comic și foarte trist cum prima carte face descrierea fizionomică a evreului, care subliniază defecte și caracteristici pe care le știu și din antisemitismul autohton, nas coroiat, etc. 

Maia Morgenstern este senzațională, descrie cu o uluitoare manieră convingătoare cât de urâți și răi sunt evreii. 

Cred că actrița și regizorul o actualizează, probabil? Pentru că adaugă imagini de la 9/11 2001, când Gemenii din New York au fost distruși ca simbol pentru fundamentaliștii islamici fiind monumente ale ticăloasei finanțe evreiești.

Și Maia Morgenstern nu se oprește la atât, ci reînvie și prolificul antisemitism autohton cu recitarea Plugușorului antisemit din foaia Feriți-vă de jidani de la începutul secolului XX. 

Eu, cel puțin am trăit un puternic sentiment de jenă și rușine când erau recitate versurile respectivului plugușor. 

Nu știu dacă pentru oamenii tineri, adolescenții care erau în număr mare, ca ajutoare la desfășurarea acestui eveniment teatral, evreii și antisemitismul le mai spun ceva? 

Dar pentru mine care am copilărit cu copii evrei, am avut colegi de școală și de facultate evrei, ei erau o realitate, care de abia la maturitate a avut o semnificație, când ești copil puțin îți pasă de xenofobii și antisemitisme, important era să ai colegi de joacă.

Piesa este cu adevărat un prilej de meditație.