Pescărușul la Unteatru în regia lui Andrei Șerban

În această seară de marți 05 noiembrie de la ora 17.30 am urmărit la Studioul Liviu Ciulei Pescărușul piesa lui Cehov pusă în scenă de Andrei Șerban la Unteatru București. 

Pentru mine a fost o premieră am văzut pentru prima data o pieă de Cehov. Cehov este un considerat ca unul dintre cei ami mari dramaturgi ai începutului de secol 20 și este un reper în repertoriu teatral. Mă gândesc că a trait puțin, probabil aavut noroc, cum ar fi scris el teatru în vremea lui Lenin și Mai ales Stalin și gulaguri.

Pescărușul este drama puternică, care dă ocazia actorilor să aibă atenția spectatorilor prin monologuri de mare intensitate. Piesa este și o dezbatere asupra teatrului, a formelor noi de expresie teatrală.

Totul se petrece la moșia Arkadinei, fostă actriță de success, venită vara la țară împreună cu iubitul ei Trigorin scriitor de succes, dar și un Cassanova. La moșie se află fratele ei mai vârstnic Sorin , fost consilier de stat.

Aici se află și tânărul Costea Treplev, fiul Arkadinei, cel mai pregnant personaj, un om bântuit de mari probleme, scriitor în devenire. Este îndrăgostit de tânăar Ninam care își dorește să cunoască gloria de actriță. Dar Nina se îndrăgoistește de Trigorin și pleacă la Moscova pentru devină actriță.

Moșia este administrată de Șamraev cu soția sa Polina. Șamraev a fost pe vremuri în protipendada moscovită a cunoscut mari actori și trăiește nostalgia vremurilor trecute. Cuplul Șamraev Polina o au pe Mașa, care deraiază într-un mariaj pe care nu-l dorește cu învățătorul Medevdenko.

La această moșie își duce viața și doctoral Dorn, cvare-și trăiește ratarea la țară într-un dolce farniente. De Dorn este atrasă Polina. Deci între personajele piesei sunt chestiuni de amor și traducere tratate însă de către Cehov într-o manieră tragică.

Momentul culminant este când Treplev împușcă un pescăruș și-l duce Ninei. Pescărușul ar semnifica aspurație spre puritate, acum în particular, pescărușul este o pasăre periculoasă și agresivă.

Arkadina și Trigorine pleacă de la moșie la Moscova, Trigorin având grijă să îi lase informații Ninei pentru unde va sta la Moscova. Nina ajunge o actriță ratată, are o relație amoroasă cu Trigorin, este părăsită de acesta care se întoarce la Arkadina.

Treplev începe să scrie este publicat și începe să aibă succes.

Scena finală se petrece în iarnă, Treplev o cheamă pe mama sa pentru că fratele ei Sorin nu se simte bine. Mașa a eșuat în mariaj, are un copil cu Medvedenko, dar nu are grijă de el. Revenirea îi bucură pe cei de la țară, este înă o bucurie mimată și finalul este tragic pentru că Treplev este bântuit de coșmaruri o revede pe Nina care nu l-a uitat pe Trigorin și se sinucide prin împușcare. Final!

Andrei Șerban a trata această punere în scenă minimalist. Toți actorii stau pe scena goală pe scaune, așteptând să se pună în scenă piesa propusă de Treplev. Actorii își spun replicile și monoloagele, se folosește ca fond musical, muzica rusească de petrecere, țigănească.

Decăderea Mașei este marcată de faptul că a devenit drogată și se înțeapă în venă.

Actorii sunt convingători, texul cehovian îi ajută să se pună în valoare.

Piesa mi-a plăcut și mai ales interpretarea acestor actori din care n-am recunoscut decât pe congenerul Gelu Nițu.

Culmea, amicului Cristi nu i-a plăcut, i s-a părut cam superficială, cam într-un stil prea minimalist.

Mai vă pun la dispoziția și distribuția:

Medvedenko – Ionuț Vișan

Mașa – Mădălina Anea

Sorin – Constantin Cojocaru

Treplev –Bogdan Nechifor

Nina –Alina Rotaru

Dorn –Vitalie Bichir

Polina –Florina Gleznea

Șamraev – Gelu Nițu

Arkadina –Claudia Ieremia

Trigorin – Emilian Oprea