Motto
E noaptea de Paști
Cu ouă roșii și cu iepurași
Și fiecare om se duce la biserică să caute în el
câte-un Isus
Vezi Doamne,
Păcătoasă nu-s!
Nu se putea un motto mai
potrivit pentru această carte decât aceste versuri scrise de poeta Ioana
Crăciunescu.
Pentru că asta este
operațiunea pe care o comite Gabriel Liiceanu cu cartea Isus al meu.
Este o carte pasionantă, scrisă de un filosof.
El își cercetează
credința și își pune întrebări.
Este foarte greu de
acceptat pentru Liiceanu, dar și pentru mulți alții dogmele nașterii dintr-o
fecioară neprihănită și învierea. Dar Isus este pentru Liiceanu, cel care a
propovăduit iubirea aproapelui, mila și modestia și care s-a jertfit crucificat
pentru noi.
Autorul atrage atenția
problema când Constantin cel Mare a declarat creștinismul religia oficială a
Imperiului Roman și astfel a instrumentalizat politic această credință.
De aici a pornit
deformarea mesajului cristic. Religia creștină a devenit o afacere dar și un
mijloc de presiune. Liiceau recunoaște că creștinismul a modelat
societatea europeană occidentală, dar și acea orientală. Pentru că
Biserică Catolică a meditat la erorile și derapajele care au condus la
războaie religioase, îndeosebi după apariția Reformei.
Liiceanu face o analiză
a Dumnezeului Vechiului Testament și cel din Noul Testament. Dacă Dumnezeul lui
Moise este prezent, le dă Tablele Legii, își ceartă credincioșii, cel din Noul
Testament a găsit un substitut, pe omenescul Isus. Inclusiv Bunavestire este
anunțată de către Arhanghelul Gabriel.
Liiceanu ar fi acceptat
erezia lui Marcion, care spune că Dumnezeul Vechiului Testament era un
încruntat și rău cu oamenii, pe când cel al Noului Testament este bun prin
intermediul lui Isus.
Liiceanu este pornit pe
ierahia Bisericii care se scaldă în lux și opulență uitând mesajul de modestie
și sărăcie al lui Cristos.
Liiceanu discută și
despre existența îngerului păzitor pe urmele prietenului său Pleșu, expert
angeologic. Și eu cred că există un înger păzitor care m-a ferit și pe mine de
mari necazuri.
Pentru întreprinderea sa
Liiceanu consultă mai multe surse îndeosebi literare, dar și teologice.
A rezultat o carte
pasionantă cu multe întrebări, dar și cu interpretări ale autorului.
De remarcat că folosește
ortografia Isus cu un singur i care ar fi deranjat pe unii puriști.
Am citit recenzii
pozitive, chiar de la teologi, dar și unele prostești și neroade precum a lui
Mihai Neamțu..
O carte care merită
citiă pentru cei care sunt credincioși dar și pentru care îi încearcă
neîncrederea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu