Sunt un copil al Războiului Rece de Stelian Tănase

Am citit, de fapt am recitit amintirile din copilărie și nu numai ale lui Stelian Tănase.Pentru că materia acestei cărți a apărut aproape integral pe blogul autorului pe care îl urmăresc.

Este fascinant cât de asemănătoare ne sunt biografiile, Tănase este cu 3 ani mai tânăr ca mine. 

Mi-au plăcut evocările cartirerelor în care a copilărit. Sunt zonele din București Obor și Pantelimon Malaxa 23 August, Balta Albă. Pentru mine nu sunt prea cunoscute, studenția politehnistă m-a făcut să cunosc doar partea de vest a Bucureștilor, Ciurel Regie, Militari, Drumul Taberei. Dar și eu am copilărit într-un oraș evident mai mic decât capitala, într-o zonă care a scăpat de distrugeri cum au pățit zonele copilăriei lui Tănase. Eu am avut în plus beneficiul vacanțelor la țară, în Prahova și Sibiu.

Nu am prea fost în tabere, îmi amintesc de clasa I-a când am fost vreo 2 luni la Zăbala unde am făcut și ceva școală. Apoi am fost vreo doi ani la rând la Sărata Monteoru, cred că eram printr-a V-a și umblam cu un volum de versuri ale lui Eminescu apărut în BPT. 

Am suferit aceeași îndoctrinare, îndobitocire, mândru că am fost făcut pionier. Trezirea s-a produs în liceu, în contact cu Vasile Georgescu, colegul meu de bancă, Englezu', cum îl poreclisem, care era suporter SUA, eu cu URSS. Șocul anticomunist l-a produs 21 August 1968, invadarea Cehoslovaciei, de Revoluția Ungară din 56 nu știam nimic!

Îmi amintesc foarte vag de moartea lui Stalin, aveam doar 4 ani, îmi stăruie în memorie iarna lui 54 când treceam prin tuneluri de zăpadă, zăpadă care ajungea la streașină.

Dintre evenimentele politice îmi amintesc de ultima defilare de 7 noiembrie, Tănase nu a mai prins-o, eram în 1957, într-a doua. De asemenea de capturarea lui Powers doborât cu U2 deasupra URSS. Despre Criza Rachetelor din 1962, când am fost la un pas de un război atomic nu știam nimic. Ai mei nu ascultau Europa Liberă, aveam doar difuzor.  Am devenit fervent ascultător din adolescență, când rudele de la țară numai pe Europa Liberă aveau pus radioul.

Este curios că și eu eram la fel de fascinat de cinema. Mergeam de la o vârstă fragedă cu moș Filipescu vecinul meu. Pe urmă am mers cu mare plăcere și interes.  Tănase evocă Gloria, cinematograf nou de cartier, eu mi-l amintesc pe Muncitoresc din Ploiești în apropiere de locul unde trăiam și unde am văzut Elena din Troia, sau Balena Albă, sau Corăbiile lungi cu vikingi. Aceste filme lipsesc din enumerările lui Tănase.

Politehnist, inginer, cu un loc de muncă pe care mi l-am dorit, locuind într-un oraș Pitești reședință de județ, nu am suferit șocul navetei în România profundă, în Bărăgan cum l-a suferit Tănase. 

Tănase evocă devenirea lui ca scriitor idee care l-a mânat din adolescență.

Stau acum și mă gândesc câte resurse risipea securitatea urmărind pe scriitori. Este în fibra acestei instituții demersul ideologic. În loc să urmărească pe interlopii care comiteau infracțiuni ei urmăreau scriitori, care în afară că discutau și înjurau pe Ceaușescu nu intreprindeau nimic. Cum se spunea într-un banc, cu o locomotivă care nu pornea pentru că toată energia este dirijată la țignal - propagnda ideologică.

Tănase mai surprinde excelent cum am devenit toți adversarii lui Ceaușescu, care parcă urmărea constant să-și bată joc de români într-un mod sinistru și degradant, dozând toate energiile în propaganda mincinoasă.

Tănase are și o concluzie tristă cu care eu nu sunt de acord. El spune că noi românii am ratat totul în secolul XX. Nu am ratat România Mare, dar comunismul a scos ce-i mai rău din noi, având și nenorocirea acestui descreierat stalinist numit Ceaușescu. 

Am trăit după 1989 mari iluzii, dar am ales un kripto comunist precum Iliescu. Ne-am pus speranțe nerealiste în regimul Constantinescu, dar măcar acesta a desenat direcția corectă a României de azi, în UE și NATO. 

Cei din generația mea se vor regăsi în această carte.