luni, 20 iulie 2020

Le Nozze di Figaro la Metropolitan Opera

Ieri seara am avut prilejul să revăd și reascult această bijuterie muzicală pusă în scenă la Meropolitan Opera New York. Este o montare realizată în 2014. 
Subiectul este cunoscut așa că nu insist.
După cum vedeți recidivez!

Ce au făcut cei de la Metropolitan?
Au actualizat decorul scenic și costumația în secolul XX, anii 30, anii Marelui Gatsby al lui Scott Fitzgerald. Cum spunea regizorul Richard Eyre este ultima epocă în care se mai ținea cont de aristocrație. Și știe de ce, pentru că Eyre este englez, ultimul bastion al aristocrației. După ultimul război mondial aceste privilegii de clasă au căzut în desuetudine și lumea s-a democratizat.
De fapt și comediile lui Beaumarchais au fost manifeste anti privilegii aristocratice care au fermentat în declanșarea Revoluției Franceze de la 1789. De asemenea montarea lui Eyre subliniază latura erotică a operei lui Mozart. Figaro în scena finală, ros de gelozie se transformă într-o fotograf paparazzo cu aparatul cu blitz al anilor 30. Punerea în scenă cred că i-a plăcut amicului newyorkez Valeriu D. pentru că este foarte interesantă și deosebită.

Dirijorul Operei Metropolitan a fost James Levine, faimos dirijor de opera, dar și la Boston Symphony Orchestra. El era confinat într-un cărucior din cauza unor operații. Am aflat că a fost îndepărtat de la Metropolitan în 2018 pentru niște acuze de abuzuri acum 30, 40 de ani asupra unor tineri artiști. Bla bla-ul obișnuit al corectitudinii politice și a #meetoo care cred că exagerează.

Distribuția este internațională având în rolul lui Figaro pe bașkirul Aldar Abdrazakov, care arată resursele școli post sovietice de bel canto, Ana Netrebko, Elina Garanca, și de ce nu și basarabeanca Valentina Naforniță. În rolul Susannei a fost nemțoaica Marlis Petersen, contele Almaviva suedezul Peter Mattei și a contesa Almaviva o americancă cu ascendențe slave Amanda Majeski.

Ceea ce contează este muzica genială a lui Mozart pe care o ascult cu nemăsurată plăcere, în special ariile lui Figaro!

PS Nu putea lipsi un român din această montare. Este vorba de Ioan Hollender consultant artistic!




3 comentarii:

  1. Cum naiba poți să apreciezi asemenea bufonerii zise moderne !?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Sorin! În operă importantă este muzica! Instrumentală și mai ales vocală, poți să asculți fără să te uiți. Dacă însă montarea este interesantă este în favoarea operei.

      Ștergere
  2. Apreciez energia pe care o aveti. Mie imi trec zilele nefacand altceva decat cititul politicalelor din articole online, completat cu urmarirea canalelor de stiri si talk showuri romanesti, CNN si BBC...Nu ma pot indura sa ma rup de la politica si sa ascult opera...mi se pare ca pierd evenimentul!!! Cand, de fapt, stiu ca politica e un balci si conflictele nu se termina niciodata si mie-mi trece viata fara sa fac ceva si pentru sufletul meu...am lucrat 19 ani in Irlanda si mie mi-au lipsit informatiile despre ce se-ntampla aici pana prin 2012 cand am inceput sa vad canalele TV romanesti online...de-atunci am capatat boala participarii la analize si panici permanente insuflate de acestea, pierzandu-mi interesul pentru orice altceva...e caraghios. Parca soarta Romaniei sta in abnegatia cu care urmaresc eu evenimentele!!!

    RăspundețiȘtergere