Amintiri de la Humanitas

Cu Vlad Zografi în 2005

Prin Humanitas on line am citit cartea Amintiri de la Humanitas. Este o carte de amintiri a unor a dintre redactorii acestei edituri, carte apărută cu prilejul aniversării a 30 de ani de la înființare.

Da! Deja au trecut 30 de ani de la înființarea acestei edituri fondată de către Gabriel Liiceanu pe ruinele fostei edituri politice. Cred că nici ministrul Pleșu, care a decis acest lucru nu-și imagina ce firmă de succes cultural fondează. Și totul i se datorează lui Liiceanu, a simțului ancestral de oltean descurcăreț din Caracal, remarcă făcută chiar de Pleșu cu care a împărțit ucenicia pe lângă Constantin Noica. Ca orice afacere a avut și momente dificile. A trezit multe cârcoteli, invidii tipice intelectualilor care și-au pierdut în acești 30 de ani din panaș.

Primul evocator pe care l-am citit a fost evident prietenul meu Vlad Zografi.

Îmi amintesc cum  în 1985, la institutul nostru de atomice de la Pitești au aterizat o nouă promoție de absolvenți în principal de la Fizică. Vlad Djamo pe atunci domina prin înălțime la peste 1.90m! Instantaneu am devenit prieteni prin preocupări și idei. Era pasionat să scrie o piesă, Petru, despre Petru cel Mare, care s-a jucat la Teatrul Național. S-a mutat la IFA la București, după 90 a plecat la Paris să facă un doctorat în fizică. Și aici a fost unul dintre cei care îi vizitau pe cei doi radiofonici celebri de la Europa Liberă Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Cu Vlad mai aveam ceva în comun. Mama lui fusese eleva lui Mere Clarisse, vecina noastră de la Ploiești, probabil că la Notre Damme de Sion fusese colegă cu doamna Lovinescu, mă gândesc acum?

Dar după ce s-a întors în România Vlad Zografi, de data asta a abandonat fizica și s-a apucat de scris. S-a angajat la Humanitas unde a devenit unul din oamenii de bază. El editează cărțile de știință, dar suspectez că este cel care l-a convins pe Liiceanu să editeze literatură, după cum reiese și din relatarea Ioanei Pârvulescu.

Azi Vlad Zografi este un scriitor consacrat și un important promotor cultural. Aflu că acum este coleg de birou cu simpaticul Radu Paraschivescu, fin analist de fotbal, bietul Vlad fiind un îndârjit microbist stelist.

Dar nu Vlad m-a făcut un dependent de Humanitas. De la începutul lui 90 am cumpărat cam toate cărțile apărute la Humanitas și care mă interesau. În mica librărie Humanitas din Pitești, demult dispărută  i-am lansat pe Conu Alecu Paleologu și pe Stelian Tănase. Ultimele cărți cumpărate din on line sunt de la Humanitas cu o excepție, Stelian Tănase. Mă bucur că Tatiana Niculescu s-a apucat să scrie biografiile unora din cei mai controversați interbelici, Zelea Codreanu, Nae Ionescu, sau Carol al Doilea și evident Duduia. 

Programul cultural imaginat de Gabriel Liiceanu cu Editura Humanitas este ultima fortăreață în apărarea valorilor umanismului și a promovării culturii în România.

Vivat, crescat, floreat!