Amintiri de la Junimea de Iacob Negruzzi

Am citit rapid și cartea de amintiri a lui Iacob -Jacques Negruzzi Amintiri de la Junimea. Am găsit-o și pe aceasta pe  Humanitas online.

De ce este importantă această carte?

Petru că evocă evenimentul cultural fondator al României moderne.

Societatea literară Junimea a fost fondată de tineri boieri, burghezi intelectuali moldoveni la Iași în 1863. Este absolut miraculos cum un grup de tineri intelectuali cu studii solide în Germania și Austria au ideea acestei întreprinderi intelectuale care a influențat covârșitor România la începuturile modernității. Fondatorii sunt Titu Maiorescu, Theodor Rosetti care a și dat numele societății literare, Petre Carp, omul politic conservator, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi  care a dat denumirea revistei Convorbiri literare, revista unde au publicat junimiștii și care a fost secretarul perpetuu al acestei societăți.

Datorită Junimii scriem și ortografiem astăzi correct în românește. Pentru ca la momentul fondării Junimii era puternic curentul latinist din Ardeal care schimonosea limba. Datorită eforturilor lui Maiorescu și a altor filologi din acea vreme scriem și citim azi în limba română cum trebuie. 

Junimea a fost și cea care a promovat pe cei trei mari clasici ai literaturii române: pe Mihai Eminescu, pe Ion Creangă și pe Caragiale.

Amintirile lui Negruzzi au un capitol special dedicat erorilor de scriere și îți dai seamă că tot ce ironizează Caragiale se regăsește în acest dosar.

Un capitol extrem de frumos și impresionant este dedicat lui Eminescu. Negruzzi primește de la Viena o poezie Venere și Madonă scrisă de un poet necunoscut numit Mihai Eminescu. Citirea poeziei creează o mare impresie junimiștilor. Negruzzi îl caută la Viena pe poet și mergând la o cafenea frecventată de studenți români dă de un tânăr cu plete exact ca în prima lui poză pe care o avem toți în manual, căruia i se adresează cu domnule Eminescu. Acesta este surprins că necunoscutul îi știe numele și deduce la rândul lui că acesta este Iacob Negruzzi.

Revenit la Iași Maiorescu îi dă postul de bibliotecar la Academie și apoi îl finanțează să își finalizeze studiile la Berlin. Eminescu nu la finalizează, întors la Iași primește postul de revizor școlar, se împrietenește cu Creangă, învățătorul răspopit pus în post tot de Maiorescu. Apoi îl ia la București unde devine editorialistul ziarului Timpul. Șeful liberalilor, Rosetti citea în primul rând editorialul lui Eminescu, care îl ataca violent, fascinat de stilul celui mai mare ziarist român. Negruzzi evocă și amorul pentru Veronica Micle și perioada nebuniei lui Eminescu. În tot timpul este sub atenția lui Maiorescu care îl trimite la sanatoriu la Viena.

Scriu toate astea pentru că în copilăria mea am tot audiat evocări dramatizate din viața lui Eminescu în care Maiorescu era denigrat. Probabil și pentru că Maiorescu a o fost un mare lider politic conservator junimist și pentru În contra direcției de azi, articol în care critica formele fără fond, pledând pentru o dezvoltare organică. Nu-i bai că și contemporanii erau foarte iritați de aceste lucruri spuse de Maiorescu.  

Această carte ar trebui să fie lectură obligatorie pentru liceenii români ca să priceapă cum s-au pus fundamentele culturii române.