Ascultând sfatul
profesorului Voicu Groza de la Toronto am urmărit aseară La Boheme.
Este o înregistrare
istorică din 1982 având a vedete pe Renata Scotto și pe Jose Carreras și
avându-l ca regizor pe Franco Zeffirelli!
În primul rând am fost
uimit cât de tineri erau interpreții, dar și faimosul dirijor James Levine,
acesta nu împlinise încă 40 de ani!
Povestea este din
finalul de secol XIX, a artiștilor maudits - blestemați.
Rodolfo - Carreras este poet, iar Marcello este pictor. E vremea
impresioniștilor majoritatea morți în sărăcie, care umplu azi de bani pe
negustorii de artă. Este și povestea tristă a midinetelor - damele de
consumație care au aceeași soartă tristă precum iubiții lor artiști.
Momentul în care m-a
străfugerat o idee ascultând muzica atât de dramatică mi-a reamintit brusc cine
este autorul Giaccomo Puccini. El este unul din marii compozitori ai curentului
verist. Până la ei, opera avea subiecte de basme, evenimente istorice. Dar
veriștii s-au inspirat din realitatea contemporană. De Puccini mi-a reamintit
că astă toamnă i-am vizitat locuința din Lucca. A fost ultima noastră
ieșire în străinătate, acum nu mai se prea poate!
Muzica este tristă,
dramatică, vocile sunt splendide. Iar Levine a fost dirijorul care a
transformat Metropolitan înt-un mare teatru de operă. Drept mulțumire a fost
dat afară pentru presupuse abuzuri exact din vremea când se punea în
scenă La Boheme.
Am observat cum a
evoluat și stilul de a aplauda artiștii. După fiecare scenă dramatică și final
de act artiștii ieșeau la rampă pentru aplauze. Acum doar în final artiștii ies
pentru aplauzele din sfârșitul operei chiar dacă ariile sunt și ele aplaudate
în timpul desfășurării acțiunii.
Oricum a fost o imensă
plăcere să urmăresc o splendidă operă muzicală!
Am avut privelegiul sa merg la Metropolitan Opera de cateva ori si sincer sa fiu am fost profund dezamagit de acustica salii. Presupun ca cei ce vad "streaming on line" sunt mul mai avantajati, fiindca sunetul este amplificat si egalizat pentru o buna receptie. Dar cand esti acolo, in sala, depinde foarte mult de locul unde stai. Nu exista amplificare, iar sunetul este (sau era, fiindca n-am mai fost aolo cred din 1995, maybe) asa cum il poti auzi direct de la orchestra si cantaretul de pe scena (se presupune sa auzi direct orchestra si cantaretul, nu un semnal electric amplificat si prelucrat, dar asta, in fine sometimes backfires). Sala operei este spectaculoasa si uriasa, deci daca stai la balcon, sau ai un loc la parter, sub balcon (unde am stat eu cam la $300 pe bilet, mai ieftin, asta in 1995) nu prea auzi nimic. Ca impresie generala am fost profund dezamagit. Opera din Bucuresti, unde am fost de multe ori, avea o acustica mai buna. Mult mai satisfacut am fost cu sala de alaturi, New York City Ballet, unde acustica a fost perfecta la toate spectacolele pe care le-am vazut.
RăspundețiȘtergereÎn București am fost doar la Ateneu și Sala Radio foarte bune la acustică. Am înțeles că Sala Palatului are acustică proastă. Nici sala Filarmonicii Pitești nu are acustică grozavă. Mă miră că Metroolitan are asemenea sală, probabil că nu a fost bine construită?
ȘtergereAsa ca nu mai lauda papagalii de la Metropolitan...degeaba ,numai ca este din SUA ,vezi doamne,,,
RăspundețiȘtergere