Impresii transilvane Cisnădie, Cisnădioara, Sadu, Rășinari

Ca de obicei la început de august mergem la Ocna Sibiului. Am descoperit de câțiva ani calitățile nămolului și al sării de acolo.

Și anul acesta gazda noastră a fost Măriuca, verișoara mea din Avrig. Adriana a aranjat cu ea și pe 5 august am pornit spre Sibiu. Marea dilemă a Adrianei, în condițiile de azi ale pandemiei era transportul la Sibiu. Asta a rezolvat-o tot Adriana. Elena, prietena ei care este posesoare de carnet și automobil s-a oferit să ne ducă și aducă de la Sibiu.

Așa că pe 5 august am ajuns la intersecția de la Veștem unde ne-am întâlnit cu Măriuca și Elena a continuat spre Sibiu unde a făcut o plimbare.

Am ajuns la Măriuca acasă și după ce ne-am tras sufletul Măriuca ne-a propus să facem o plimbare la cetatea Cisnădioara. Zis și făcut. 

Am plecat din Avrig, am urcat pe Hula Bradului și am ajuns la Veștem unde am luat-o spre Sibiu. La intersecția cu drumul spre Cisnădie am luat-o în stânga spre această localitate, renumită pe vremuri pentru fabrica de covoare. Aici a fost atestată prin secolul al XVI-lea și familia lui Iohannis, bunicii materni fiind peste Olt de Avrig, în Bradu.

Cisnădie

Cisnădie este in burg medieval, în centrul său cu o catedrală impresionantă în stil romanic, aflată acum în reparații, ca de altfel multe din aceste biserici fortificate din Ardeal.

De ce au construit sașii aceste fortărețe?

Pentru că Ardealul mai bogat era ținta unor invazii, prima în 1241 a mongolilor, apoi a turcilor și tătarilor, urmașii mongolilor. Expedițiile de jaf ale tătarilor le știm din istorie de la Ștefan cel Mare care i-a bătut de mai multe ori. Ei pătrundeau de peste Nistru, din Crimeea de azi și jefuiau cele trei principate. Cel mai interesant era pentru ei Transilvania care era mai bogată. Dar coloniștii sași veneau din centrul Europei, cu experiența catedralelor. Practici au construit aceste biserici impersionante dar le-au transormat și în forturi de apărare contra invadatorilor. 

Pentru spațiul extracarpatic fenomenul de supunere al Principatelor Valahia și Moldova a însemnat și distrugerea tuturor fortificațiilor, cu excepția celor de pe Nistru construite de Ștefan cel Mare.

Este interesant cât de massive și impresionante sunt aceste biserici, comparat cu locuințele sașilor care erau mult mai modeste, vom vedea mai departe. De acest tip de biserică s-au molipsit și românii și au construit și ei biserici cu clopotniță asemănătoare celor săsești. Asta a fost dilemma copilăriei mele ardelene, unde cele doă biserici părea identice, în stil gotic cu o navă și formă de cruce latină. Ba acum în Avrig s-a construit o altă biserică ortodoxă pe arhitectură cvasi romanică!

Cisnădioara

Mai sus de Cisnădie se află pe dealuri Cisnădioara. Cisnădioara are în mijloc o culme pe care se află această cetate. Adriana o văzuse filmată din dronă. Am luat bilete și am urcat destul de abrupt până la cetate. Cetatea are în centru o capelă romanică ridicată la 1188 de maestrul Goselius, călugăr cistercian din zona valonă. Cetatea Cisnădioara a fost legată de mânăstirea de la Cârța pe care am vizitat-o anul trecut de ziua mea. Oferă o priveliște superbă asupra împrejurimilor și drumului de la Cisnădie. Am aflat de la Măriuca că diverși mahări sibieni își au construite case, vile aici, inclusiv Costache, fostul ministru al sănătății. 

Ca să ne dăm seama despre vechime biserica din cetatea Cisnădioarei era contemporană cu primele cruciade. Aflu că se organizează parade și turniruri cu cavalerii templieri.

Am coborât în localitate și am pozat biserica evanghelică și pe cea ortodoxă care sunt vis-a-vis și o casă de sași cu o inscripție pe ea.

Sadu

Am coborât din Cisnădioara și am revenit în Cisnădie unde am pornit spre Sadu. Aici se află prima uzină electrică din România. A fost construită de ingineri vienezi și sași și turboagregatul pare cel original, din 1896! Sadu este o comună românească. Acestă uzină este o bijuterie de inginerie care funcționează și azi.

Rășinari 

Din Sadu am reajuns la Cisnădie și apoi am luat-o spre Sibiu. Am ajuns pe Calea Dumbrăvii pe lângă muzeu Astra și Mergeam pe lângă vechea cale de tramvai cae circula pe vremuri între Sibiu și Rășinari.

Casa Goga

Din Rășinari originează două genii culturale, Emil Cioran și Octavian Goga. Am ajuns în Rășinari sat românesc din Mărginimea Sibiului. Am găsit casa familiei Cioran chir lânga una dintre  biserici. Are o inscripție cu caractere chrilice care atestă că a fost construită în 1846 de Iacob Cioran,  bunicul sau străbunicul lui Emil Cioran. În față este o inscripție comemorativă. Julian, care a fost prieten cu Cioran la Paris îmi spune că înanite era un bust foart kitsch. Nici asta nu este foarte potrivită. 

Am ajuns apoi la casa lui Goga mult mai modestă. Goga  a fost poetul pătimirii noastre cu versuri ancorate în socialul românesc, a fost și om politic, chiar prim ministru în 1938, însă mult mai modest ca poetul Goga.

În localitate în curtea altei biserici este înmormântat marele prelat ortodox Andrei Șaguna, luptător pentru drepturile românilor ardeleni.

Am părăsit Rășinariul admirând niște tramvaie care stau ca memento pentru acest mijloc și care ar trebui refăcut și ne-am întors acasă în Avrig

Am mîncat supă de găină cu tăieței de casă tipic ardeleană și sarmale cu costiță. Am băut și bere Paulaner muncheneză cumpărată de la magazinul nemțesc din Sibiu.