București și Stambul de Richard Kunisch

București și Stambul: Schițe din Ungaria, România și Turcia este cartea de călătorii a unui german în Valahia în preajma Unirii pe la 1857.

Am luat-o de pe Humanitas online.

De ce este importantă această carte?

Pentru că acest călător german poliglot din Breslau (Wroclaw) publică în scrierea sa două basme valahe: Fata din grădina de aur și Fecioara fără corp.  Primul basm a constituit sursa de inspirație a lui Eminescu pentru poemul său Luceafărul!

Richard Kunisch începe o călătorie din Austria, Viena cu vaporul pe Dunăre spre Orient care începe după autor chiar în Principate, adică în Țara Românească pe care o vizitează. 

Despre unguri Kunisch are o opinie contemporană. Doar mândrie și naționalism cultivat și azi de către liderii acestor vecini ai noștri. Suntem după 1849, după înfrângerea Revoluției Maghiare de la 1849 și ungurii vor primi finalmente acceptul austriecilor ca imperiul să devină dualist Austro-Ungaria în 1867 .

De la Orșova ne aflăm printre români.

Kunisch debarcă la Giurgiu și se confruntă cu aceleași probleme pe care le avem și azi după 160 de ani, un drum prost până la București. Autorul pornește spre capitală Țării Românești cu o trăsură care trebuie să iasă din niște noroaie homerice. La București are contacte cu aristocrație bucureșteană, care seamănă exact cu gherțoii de azi, tentați de echipaje strălucitoare, nu era bemeveuri, erau doar trăsuri.

Kumisch este fascinat ca toți romanticii de exotic și ce poate fi mai exotic decât țiganii de curând eliberați din robie.

Călugării și vulgul sunt în general murdari și respingători, miros a usturoi!

Kunisch ia de la Galați., un alt târg mizerabil un vapor care îl va duce la Constantinopol.

Aici este în plin exotism, visează odalisce, vede pe sultan plin de nestemate pe haine, vistitează palatele celebre și reușește în secret să vadă Aghia Sophia care era atunci moschee.

O carte care ne arată că multe din problemele românești de la începuturile modernității persistă și azi!