A gentleman in Moscow de Amor Towels

Am terminat de citit A gentleman in Moscow de americanul Amor Towels, recomandat de Bill Gates! Recunosc că am citit romanul cu hopuri, l-am început mai demult, dar finalul m-a pasionat și ultimele 200 de pagini le-am citit în vreo 2 zile, romanul având 494 de pagini în formula e-book.

Este o poveste despre un aristocrat rus care trăiește cu domiciliu obligatoriu la celebrul Hotel Metropol (citește metrapol)  din Moscova. Este vorba despre contele Alexandr Rostov. 

Acum aș vrea să lămurim niște lucruri. Titlurile nobiliare se pare că le-a introdus Petru cel Mare. Până atunci ca în toată zona slavă, dar și prin Polonia și Ungaria ei erau nobili, boieri, pur și simplu. 

Titlul de conte în rusă este graf din germană, precum prinț este esențial cneaz! Așa era numit prințul lui Dostoievski în Idiotul.

Cum poate supraviețui un conte rus în vremea bolșevicilor? Păi contele Rostov se reîntorsese în Rusia în 1920 doar ca să-și expedieze bunica în Franța. El a rămas în Rusia la Moscova, stabilindu-și sediul la hotelul Metropol din centrul Moscovei, lângă Piața Roșie cu vedere spre Bolșoi Teatr! Cred că l-am văzut în vizita mea la Moscova în 1977.  

Șansa lui Rostov este o poezie publicată în 1905 după revoluția rusă reprimată. De fapt poezia fusese scrisă de prietenul de universitate Mișka, dar el își asumase această poezie pentru că făcea parte din înalta aristocrație rusă și consecințele ar fi fost minime pentru nepotul unui Mare Duce (erherzog).  Pe baza poeziei el rămâne la hotel în domiciliu obligatoriu, mutat exact în turnul hotelului și cu timpul devenind ober chelner - chelner șef. Rostov supraviețuia și datorită monedelior de aur pe care le obținuse din vânzarea domeniului din zona Nijni Novgorod numit Idlehour - timpul de odihnă. Bietul Mișka dispare în Gulag pentru că refuză să scoată niște pasaje din scrisorile lui Cehov.

Hotelul Metropol este unul de lux, unde lumea bună, acum aparatciki iau masa, sau locuiesc. Așa o cunoaște pe micuța Nina, fiica unui bolșevic care stătea în hotel. Nina crește în anii 20-30, devenind o frumoasă konsomolistă care pleacă în est, la țară să reprime pe kulacii care subminau pe bolșevici. Reapare în hotel ca să o lase pe fiica ei Sophia în grijă contelui. Soțul ei, fost marinar era arestat în epurările din 38 și trimis în Gulag. Nina decide să-l urmeze, dar dispare împreună cu soțul în această tocătoare de oameni. 

Sophia crește și devine o frumoasă brunetă, cu un talent deosebit pentru pian, devenind o mare promisiune muzicală. La hotel, după 45 Rostov este abordat de un american să devină spion pentru CIA, dar contele îl refuză.

În final romanul are un aer de spionaj, Sophia pleacă în Franța într-un turneu, dar după recitalul de la sala Pleyel ea pleacă și se refugiază la americanul, prieten la contelui. Și contele fuge de la hotel dând impresia că fuge peste graniță în Finlanda. De fapt revine la moșia de la Nijni Novgorod!

Romanul pare a fi influențat de maeștrii sovietici din epocă, Bulgakov, sau Pasternak. 

Pare cam forțat ca un fost aristocrat să supraviețuiască bine mersi într-un hotel de lux, în vremea bolșevicilor.