Alain Delon - Portret al artistului la bătrânețe

 

Am văzut de curând un serial Frank Riva, film făcut special pentru marele actor Alain Delon. Delon era încă nu era așa de înaintat în vârstă, serialul era realizat în 2003.  Poza de față este de la 85 de ani!

Și în comparație, am văzut filme de la începutul carierei lui Delon Plein Soleil -1960, o ecranizare a romanului Patriciei Highsmith Talentatul domn Ripley, care a avut și o nouă ecranizare mult mai cunoscută cu Matt Damon în rolul interpretat în tinerețe de Delon. 

Și ieri am revăzut Ghepardul lui Visconti – 1963, la sugestia prietenului Julian Negulesco, în care era Delon în rolul nepotului Tancredi al principelui Salina interpretat formidabil de Burt Lancaster. Ce transfigurare a acestui actor american de la roluri de cowboy, atlet de circ, bandit într-un mare și rafinat senior și aristocrat. Doar Luchino Visconti putea realiza un astfel de film, el fiind la rândul lui descendent al unei vechi familii nobile. Delon păstra încă prospețimea tinereții, nu era încă tipul dur, înger și demon întruchipat și William Wilson al lui Louis Malle după Poe. 

Pentru că Delon a intrat în rolul unui dur, adulat de femei, arogant, stâpân pe el.

În acest film de bâtrânețe Delon câștigă în masivitate, rămâne același personaj calm și dur. Frank Riva este un film în genul lui Godfather al lui Marlon Brando. Numai că de data asta personajul Riva este un polițist sub acoperire care a distrus o bandă de mafioți italieni ce acționa în Parisul anilor 70.  Dispare și revine atunci când este chemat de directorul Unger, amicul său de tinerețe, interpretat de alt actor congener Jacques Perrin. Pentru că fratele lui polițist fusese ucis de mafioți. În alt rol de mafiot apare un alt actor cunoscut din comediile polițiste italiene, Philippe Leroy. Și nu în ultimul rând o revedem pe frumoasa Mireille Darc, parteneră de viață a lui Delon. Toți sunt bătrâni, albiți, în comparație cu aceiași pe care îi vedeam pe la sfârșitul anilor 60 când mă îngrămădeam să văd filme luni la matineu la Patria sau Scala ca toți studenții vremii mele. 

Unii îl acuză pe Delon că este se joacă pe el însuși, dar pe mine mă fascinează în continuare! Pe cei care sunt din vremea mea îi invit să-și revadă tinerețea prin filmele lui Delon!