O istorie a Orientului Apropiat in Antichitate (cca 3000–323 i.Hr.) - Marc Van De Mieroop

Am început să citesc acest tratat de istorie de câteva săptămâni. Aparține unui profesor de la Columbia University și pare a fi chiar un manual de istorie antică istoria. Profesorul Van De Mieroop este belgian, descendent dintr-o veche familie flamandă din secolul al XIII. 

De ce este interesantă această carte?

Pentru că analizează istoria Orientului Apropiat, unde s-a născut în Sumer scrierea acum 5000 de ani. De fapt asta marchează inagurarea istoriei, care corespunde documentelor scrise, cele întâmplate înainte fac parte din preistorie, unde sunt doar artefacte, dar nu documente.

În Mesopotamia între cele două râuri fluvii Tigru și Eufrat s-a dezvoltat o civilizație favorizată de clima favorabilă și apa necesară agriculturii. Aici ca și în Egiptul Nilului vânătorii culegători, deveniți păstori s-au transformat în agricultori devenind sedentari. Dezvoltarea agriculturii a fost favorizată de precipitațiile suficiente în partea superioară a cursul râurilor și a canalelor de irigații în cea inferioară, sudică. 

Agricultua care  a sedentarizat pe oameni a deschis si drumul spre o civilizație urbană a orașelor. Centrul geografic al acestei regiuni a fost Babilonia cu centrul la Babilon, Ur, Uruk.

Agricultura și traiul la oraș a necesitat documentarea recoltelor. Și așa a apărut scrierea cuneiformă pe tăblițe de lut  și matematica pentru evaluarea recoltelor. Orașele și proprietatea terenurilor agricol au favorizat segregarea socială și apariția aristocrației și a conducătorilor religioși și politici care au fost regii. Prima civilizație a fost cea a Sumerului, apoi Akkad. Zona avea în compunerea o seamă de popoare și civilizații. Foarte cunoscute au fost cele al Babiloniei de la care avem moștenirea codului de legi a lui Hamurabi din secolul  XVIII î.Hr.. Mai sunt acolo și a statul Mitani în sud vestul Iranului de azi. În Anatolia s-au dezvoltat Statul Hitit și apoi Urartu din care derivă Armenia de azi.

Un prim stat imperiu a fost cel al Asiriei din secolele X-VII î. Hr.. stat extrem de agresiv. După păbușirea Asiriei locul i-a fost luat de Imperiul Neobabilonian având ca personaj cunoscut pe Nabucodonosor al II-lea, care i-a exilat pe evrei din Iuda și Samaria în Babilon. Dezvoltarea Imperiului Persan sub Cirus în secolul a VI-lea î. Hr. a învins pe babilonieni și a permis evreilor reîntoarcerea înapoi și refacerea Templului în Ierusalim. Vechiul Testament - Biblia este una din sursele istoriei acestei regiuni. 

Imperiul Persan a a fost o prima mare formațiune geografică a antichității. Se întindea din Valea Indusului până în Anatolia supunînd orașele ioniene - grecești, iar în sud persanii au cucerit Egiptul și Nubia africană. Pentru a adimnistra acest imperiu imens persanii au împărțit teritoriul în 20 de satrapii cu guvernatori satrapi de origine persană. Reegele Darius care a cucerit Tracia a intrat în conflicat cu grecii care l-au învins la Marathon în 490 î. Hr. Apoi 10 ani mai târziu la Salamina regele persan Xerxes suferă o înfrângere majoră. 

Cel care dă o lovitură decisivă Imperiului Persan este Alexandru cel Mare care în anii 334 î. Hr. Începe o campanie de cucerirea a Imperiului Persan. Alexandru cel Mare stâpânește Grecia unificată de tatăl său Filip al II-lea și cu ajutorul unei armate superioare, a falangei macedonene învinge pe perși și formează al doilea Imperiu Mondial Macedonean al antichității. După moartea lui Alexandru în 323 î. Hr. imperiul său se dezagregă în mai multe formațiuni statele conduse de generalii săi. Centrul săiu era Regatul Seleucid care cuprindea Mespotamia, Siria și Israelul. 

Așa se termină istoria antică a Orientului Apropiat, civilizația eleneistică marcând o nouă etapă a istoriei acestei regiuni.

Este o carte intersant[, care abundă în descrieri ale numeroaselor populații ale acestei zone geografice, a civilizației, a culturii, literaturii și a controverselor istorice ale acestei arii de civilizație materială de unde începe istoria lumii.