Filmele lui Robert Redford

Ieri după amiază am avut ocazia să văd ultimul film al lui Robert Redford: The Old Man & the Gun. Este un film care are loc acum aproape 40 de ani în 1981 şi este vorba de un bătrân jefuitor de bănci. 

S-ar părea că este inspirată din evenimente reale. Tehnica era simplă. Redford îmbrăcat elegant ca un gentleman intra într-o bancă cu o geantă. Merge la ghişeu îi înmâna geanta casierei şi îi arăta un pistol şi o obliga pe această să pună bani în geantă. Cert este că Redford a îmbătrânit frumos, are figura unui domn bine în vârstă, la 82 de ani. Filmul mai are nişte mari actori americani în distribuţie, pe cârna Sissy Spacek şi ea aproape de 70 de ani, apoi partenerii banditului bătrân sunt afroamericanul Danny Glover, cel din seria Arma Mortală şi Tom Waits, mai celebru cantautor decât actor. Interesant că pe bandit îl cerceta un poliţist interpretat de Sydney Affleck cu tunsura specifică epocii. Acesta are mai multe dosare în care apare Redford tânăr, avantajul lui că a apărut în multe filme cariera începând prin anii 60. 

Filmul ăsta mi-a trezit nostalgia unor filme cu Redford şi am căutat filme vechi cu Redford. Şi aşa m-am oprit la un film clasic din 1975, Cele trei zile ale Condorului.

Acesta era un film clasic de spionaj regizat de un alt mare artist Sidney Pollack. 

Redford era atunci frumosul blond de nici 40 de ani având parteneră pe celebra Faye Dunaway.

Filmul este despre o agenţie secretă CIA din New York numită American Literary Society. Angajaţii citeau tot felul de cărţi, reviste ca să identifice diverse comploturi. la un moment dat agenţia este penetrată de nişte killeri profesionişti care-i omoară pe toţi. Singurul care scapă este Turner (Redford) plecat să aducă prânzul pentru colegi. Intriga este obscură, se pare că Turner identificase un complot care nu convenea unor mahări din CIA. Cu ajutorul lui Kathy (Dunaway) Turner încearcă să dezlege enigmele asasinatului intrând în contact cu un şef CIA, Higgins (Cliff Robertson, alt mare actor american, specialist în roluri de mahăr). Finalmente Turner vrea să dea totul în vileag prin New York Times, dar Higgins se întreabă dacă aceştia vor publica povestea. Suntem în vremea afacerii Watergate care a dus la demisia preşedintelui Nixon. 

Dar nu aceste amănunte sunt importante. Am revăzut chestiuni care mi-au amintit de începutul carierei mele. Am început să lucrez la IFA când a fost adus primul computer competitiv IBM. Ca să faci un program Fortran trebuia să scrii comenzile pe cartele la o maşină de perforat. Pentru mine a fost un coşmar, nu reuşeam să scriu comenzile corect şi am renunţat la lucru pe IBM. Am reluat lucru cu computerul când la IRNE s-a adus în 1980 computerul CDC care avea o mare inovaţie, puteai lucra la un display cu taste, cum sunt computerele azi. Alt lucru nostalgic erau celebrele printere care copiau maşinile de scris şi erau la fel de zgomotoase. Toate astea fac parte din istoria IT! Alt lucru frapant era consola la care era operatorul CIA. Acest lucra cu nişte televizoare alb negru şi cu telefoane clasice.  Mai era şi cum personajul lui Redford fură o gentuţă de la telefoane şi intercepta telefoane care avea cabinete imense de sisteme cu relee clasice. Ce vremuri! Mă gândesc că cu această tehnică revolută NASA ajunsese pe lună în 1969!

Filmul mi-a trezit pofta de cărţi scrise de romancierul James Grady după care s-a făcut scenariul filmului şi deja am început un roman ulterior celui după care s-a făcut filmul. 

Oricum citesc cartea lui Yuval Harari, 21 de întrebări pentru secolul XXI şi pot să fac o pauză la el.