Triunghiul morţii

Astă seară la Filarmonică s-a difuzat gratuit filmul Triunghiul morţii. 

Este un film făcut de Sergiu Nicolaescu în 1999 se pare având mari probleme de finanţare. 

Opinia mea despre filmele lui Nicolaescu este că dacă până în 1990 avea renumele de meseriaş cu filme istorice bine făcute şi cu una din cele mai reuşite comedii. 

După 1990 a cam ratat totul. Nu ştiam de filmul ăsta şi aveam impresia că este făcut tot înainte de 1989. Realizez că era mai complicat pentru că apăreau personaje incompatibile precum Regele Ferdinand, Regina Maria şi mai ales primul ministru Ionel Brătianu, care oricum în filmul lui Nicolaescu este un personaj pierdut în decor. 

Filmul încearcă să pună în scenă marile bătălii din 1917 care au blocat armata germană să ocupe întreaga Moldovă. Luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz sunt probabil cel mai mari victorii din epoca modernă a României şi ele au dat României posibilitatea României Mari. Fără aceste bătălii cred că ne venea foarte greu să negociem la Pacea de la Paris după victoria aliaţilor pretenţiile care au dus la România Mare.

M-am dus să-l văd pentru că ştiam că Nicolaescu se pricepe la scene de război şi reconstituiri de bătălii. Şi scenele de bătălie au fost destul de reuşite. Totuşi mitralierele din film trăgeau şi în atac şi în apărare, ori ele sunt create pentru a bloca prin puterea de foc atacurile inamicului.

În film apar şi trădările colonelului Cuza şi colonelului Crăiniceanu.

Personajele vorbesc de parcă ar ţine discursuri istorice, sunt ţepene, probabil doar Regina Marie în interpretarea Maiei Morgenstern este mai naturală.  Apare şi Goga interpretat de Cotimanis (greşit actorul ca înălţime) a cu puternicele critici la adresa guvernului, cât de rău s-a înşelat, pentru că totuşi vizionarismului lui Ionel Brătianu a prevalat. Chiar dacă acesta dacă rosteşte două propoziţii în filmul lui Nicolaescu.

Nicolaescu şi-a rezervat rolul cel mai consistent al generalului Averescu, dar apar ras, de ce oare nu şi-a pus barbişon?

Filmul are şi poetizări inutile care putea lipsi, cum a fost moartea eroinei Ecaterina Teodoroiu. 

Dar cel mai important este că Nicolaescu se trudeşte să reconstituie aceste bătălii extraordinare. 

Şi asta este cel mai important.  Este un film necesar şi aştept ca alţi regizori să încerce să facă filme despre acest subiect pentru că patriotismul nu este un lucru de care să ne ruşinăm.

La Mulţi Ani România!