Am devenit un mare
amator de seriale de spionaj. Primul serial american pe care l-am văzut timp de
vreo 5 serii a fost Homeland, pe care îl aştept pentru o nouă serie. Am mai văzut şi
cel nou Condor. Foarte bun a fost serialul britanic Deep
State.
Ei bine acum a reuşit
să văd şi acest serial franţuzesc Le
Bureau des legendes. Văd că în imdb
îl cotează la un foarte bun 8.6.
După
vizionarea acestui serial până înaintea ultimul episod din seria a IV-a trebuie să fac nişte comparaţii.
Serialele americane, nu
numai cele amintite mai sus mizează pe stilul cow boy, acţiuni în forţă, drone,
pe când serialul franţuzesc mizează pe factorul uman, pe agenţii-spioni. Este
parcă mai subtil, dar nu sunt convins total că asta este adevărat, privind pe
cei de la CIA. Aici ar fi diferenţa!
În romanele de
spionaj în care CIA colaborează cu direcţia extern de informaţii franceză DGSE,
americanii au o părere foarte proastă despre francezi. Nu ştiu ce să fie
invidie? Măcar cu britanicii au păreri mai bune, sunt totuşi ţara mamă a
Americii.
M-am documentat puţin
şi am găsit nişte articole din presa franceză care încearcă să analizeze ce este
adevărat şi ce nu este în acest serial. Pot să spun însă ceva care mi se pare
sigur, că scenaristul Eric Rochant a dat lovitura, a făcut cel mai bun serial
de spionaj pe care l-am văzut.
Ceea ce spune presa franceză este că serialul este
surprinzător de realist, confirmat de foşti agenţi francezi.
Serialul este realist
şi pentru că acesta se focalizează pe zona geografică de expertiză franceză,
adică zona unde francezii au fost colonialişti, Maghrebul, Algeria,
Tunisia, cumva şi Libia, mai puţin Maroc sau Orientul Apropiat, Siria, Liban.
Diferenţa care sare
în ochi este că francezii spre deosebire de serialele americane au agenţi
perfect cunoscători de arabă, turcă, farsi, şi dialecte vorbite în zonă. Este
şi avantajul că sunt nativi arabi care sunt cetăţeni francezi.
Care ar fi ideea
serialului.
Un spion francez strălucit poreclit Malotru (ţeapă-n cur!), în Siria Paul Lefevre şi în fapt Guillame Debailly, interpretat excelent de Mathieu Kassovitz se îndrăgosteşte în misiune de o frumoasă siriană Nadia El Mansour.
Un spion francez strălucit poreclit Malotru (ţeapă-n cur!), în Siria Paul Lefevre şi în fapt Guillame Debailly, interpretat excelent de Mathieu Kassovitz se îndrăgosteşte în misiune de o frumoasă siriană Nadia El Mansour.
Ca să o elibereze
trădează şi este ajutat de CIA în această acţiune.
Şi aşa trădător,
bănuit de şeful lui direct Henri Duflot (Jean Pierre Darroussin) are mari
succese în a recupera un agent capturat de Statul Islamic din Sahel,
atrage şi capturează un agent sirian în Franţa.
Francezii depistează
un francez radicalizat care execută tăind capetele unor ostatici capturaţi de
Statul Islamic în Siria. Încercarea de a-l ucide cu ajutorul unui musulman
adversar kamikaze eşuează şi Malotru se decide să se ducă el să finalizeze
acţiunea.
De fapt el este dovedit ca agent CIA la presiunea celor de la DGSE şi ştia că nu mai are şanse.
De fapt el este dovedit ca agent CIA la presiunea celor de la DGSE şi ştia că nu mai are şanse.
Îl ucide pe călău
printr-o acţiune foarte inteligentă şi surprinzătoare şi este capturat de
Statul Islamic. Reuşeşte să evadeze este din nou prins şi este eliberat cu
preţul pierderii unui alt agent de teren.
Evadează din Liban de
sub supravegherea DGSE şi ajunge în Rusia!
Acest lucru mi se
pare cel mai nerealist, să intri în gura lupului.
Americanii vor să-l
captureze la Moscova, dar eşuează şi finalmente este făcut de prizonier de
FSB. De fapt el voia să se reîntoarcă în Franţa. Şi pune la cale o acţiune
foarte subtilă, să planteze un agent în FSB în zona cibernetică unde acum ruşii
creează la toţi probleme, având hackeri de geniu.
În paralel este
povestea unei tinere şi inocente agente Marina Loiseau (Sara Girudeau), care
este seismolog al bază, care ajunge să lucreze în Iran şi cade din cauza
colaborării lui Malotru cu CIA, revine şi lucrează la Moscova şi păţeşte
aceeaşi arestare şi deţinere.
În plus, în ultima
serie apare şeful protecţiei de securitate JJA (Mathieu Amalric), fostul
instructor al lui Malotru şi care îl urăşte de moarte şi-l îl vrea terminat,
inclusiv executat.
Chiar dacă nu am
văzut episodul final al seriei a IV-a, eu m-am lămurit!
Nici nu mai are
importanţă ce se va întâmpla cu Malotru.
El a devenit extrem
de simpatizat datorită interpretării lui Kassovitz, dar şi datorită scenaristului
Eric Rochat. Din acest motiv este atât de urât de personajul JJA.
Serialul merită
văzut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu