Filmele de spionaj ale lui Alfred Hitchcock

Ușor, ușor blogul meu este pe cale să devină o rubrică de cinematecă. Motivul? Nu mai găsesc filme care să merită să fie văzute.

Pe vremuri, din anul 2 de studenție am devenit un abonat de cinematecă. Cinemateca suplinea în anii comunismului nevoia de a vedea filme bune, premiate, care nu se dădeau în circuitul normal. Erau probabil și motivații ideologice. Mai aveam posibilitatea centrelor culturale italian și cel francez care difuzau filme, era epoca marilor regizori italieni, Fellini, Antonioni, Pasolini, dar și Louis Malle, Delvaux, Godard. 

De prin anul 3 mergeam frecvent al Biblioteca Centrală de Stat și găsisem niște periodice de analiză ale filmelor. Ei bine acolo am citit despre Alfred Hitchcock, nu ca maestru al filmelor thriller, ci ca un mare creator cinematografic. Acolo se spunea despre tehnicile cinematografice, faptul că Hitchcock filme exclusiv în studio, și asta se vede în unele filme. De asemenea remarc plăcerea regizorului, mic și cam burtos, care apărea în secvențe fugitive, trecea pe stradă, lua un autobuz. Îmi amintesc cum am văzut Vertigo, care a băgat fiorii în mine și n-am prea dormit în noaptea respectivă, pe care am dedicat-o unui poker cu colegii de cămin.

În ultimul timp am o mare nemulțumire privind creațiile filmice noi, nu prea îmi produc satisfacția pe care mi-au dat-o filmele clasice. Așa că am început să scormonesc internetul după filme de calitate.

North by Nort West

Am căutat niște filme de Hitchcock, după ce mi s-a atras atenția de filmul North by North West cu Cary Grant și James Mason. Este un film clasic de spionaj, pe care l-am văzut în timpul comunismului. Probabil că nu avea nicio încărcătură ideologică care să-l facă inacceptabil. Spionul, personajul malefic nu avea o identitate clară, este spion comunist? Interesant că interdicția la filmele de spionaj cu James Bond era o prostie. Cu excepția unui film cu Timothy Dalton, The Living Daylights care indica specific că Bond se lupta cu spionii KGB, sau unul din primele Bonduri, From Russia with Love cu Sean Connery, celelalte nu erau cu antiteza comunism capitalism. 

Revenind la Hitchcock am căutat filme de spionaj din anii 60. Pe cele clasice, din perioada interbelică le cam văzusem. Aceste filme nu au fost date pe rețeaua normală sau cinematecă pentru că ele vizau confruntarea dintre Vest și Cortina de fier.

Torn Curtain - Cortina sfâșiată

Nu este un film despre vreo reprezentație teatrală ci chiar despre Cortina de fier dintre lumea liberă și lagărul socialist! Este realizat în 1966.

Cred că am văzut acest film la televizor, dar nu am mai reținut decât scena plină de tensiune a evadării din Leipzig cu un autobuz. 

Filmul îl care în centru pe profesorul de fizică Armstrong (Paul Newman), expert în propulsia rachetelor, care pe neașteptate pleacă în Germania de est, fără să-și anunțe asistenta și iubita Sarah (Julie Andrews). Această defecțiune era merită ca Armstrong să intre în contact cu profesorul Lindt, care reușise să pună la punct problemele de propulsie a rachetelor. Tot nemții experți în rachete! Sarah face eroarea să-l urmărească pe Armstrong în avionul de Berlin Est și este și ea prizonieră a sistemului securist. Pentru că peste tot domnește isteria securistă. Armstrong află în ultimul moment de la Lindt cu
m trebuie tratată problema rachetelor.  După aceea în grabă pleacă cu un grup care sprijină pe cei care vor să fugă din Est, folosind un autobuz.

Hitchcock dezbate aici o probleme foarte sensibile pe care le-am trăit și eu, solidaritatea umană în fața dictaturii și turnătoria ordinară din false impulsuri patriotice. 

Este un film care îmbină tensiunea de tip Hitchcock cu melodrama, iubirea și represiunea comunistă.

Topaz

Acest film se bazează pe evenimente reale. Este realizat imediat după Torn Curtain, în 1969. Filmul se petrece în 1962 în zorii crizei rachetelor din Cuba. A fost momentul în care ne-am aflat în imediata apropiere a declanșării unui război nuclear. Ei bine eu și mulți ca mine, care nu prindeam Europa Liberă, am ascultat-o începând de pe la 16-17 ani, nu știam absolut nimic despre această criză, presa românească de atunci ne manipula cu prinderea pilotului Powers doborât cu U-2 deasupra Uniunii Sovietice. 

Filmul îl are în centru pe agentul francez Andre Devereaux, care lucra la Ambasada Franței la Washington. El era în excelente relații cu cei de la CIA, spre deosebire de antiamericanismul fățiș al regimului De Gaulle. Actorul care îl interpretează pe Devereaux este Frederik Strafford un tip bine făcut, cu aer de James Bond, avea1,91m și era născut în..Cehoslovacia în 1928. De fapt era un aristocrat de origine germană Friedrich Strobel von Stein. A murit din păcate într-un accident aviatic în 1979.

CIA reușește să faciliteze evadarea familiei colonelului KGB Boris Kuzenov și acesta le dă niște informații privind activitățile rușilor în Cuba. Ca să obțină dovezi palpabile CIA prin Michael Nordstrom (John Forsythe) îl abordează pe Devereaux, care avea relații cu o rețea de rezistență subterană în Cuba prin frumoasa Juanita de Cordoba, soția unui erou castrist. Este interesant că sunt prezentate evenimentele relative la participarea lui Castro la ONU, când cubanezii au făcut circ la un hotel din Harlem, admirași de diverși prostovani amorezați de comunism și de aventurismul cubanez. 

Devereaux obține dovezi, dar Juanita este descoperită și împușcată de Parra (John Vernon) un important demnitar castrist. 

Aceste dovezi coroborate cu filmările din U2 îi dau lui Kennedy posibilitatea să instituie blocada împotriva navelor sovietice care urmăreau să aprovizioneze Cuba cu rachete nucleare. Hrușciov renunță, dar condiționează ca SUA să nu se atingă de Cuba și așa comunismul supraviețuiește în Cuba cu consecințe înfiorătoare pentru majoritatea cubanezilor.

Dar acum vine cea mai interesantă parte a filmului. Kuzenov anunță pe cei de la CIA că există o rețea de trădători în Franța sub numele....Topaz. Și filmul se ocupă la Paris cu anihilarea rețelei din acre făceau parte doi prieteni ai lui Devereaux, Jarre (Philippe Noiret), expert NATO și Jacques Granville (Michel Piccoli), responsabil de informații. Și acest lucru este real, cel care penetrase NATO a fost Caraman, spion român ajuns șef al informațiilor externe sub Iliescu!

 

The Prize

Închei cu un film de spionaj cu subiect asemănător, din 1963. Este cu Paul Newman în rolul principal. Se petrece la decernarea premiilor Nobel. Laureatul pentru literatură Andrew Craig descoperă o tentativă a serviciilor de securitate est germane de a înlocui pe laureatul pentru fizica Strassman (Edward G. Robinson) cu un înlocuitor, ca acesta să fie adus în în Germania de Est să lucreze pentru ei, adică bolșevici! Strassman era fizician german, refugiat în SUA. Pentru acest lucru este ajutat de frumoasa timpului actrița Elke Sommer. 

Am remarcat costumația și atmosfera vremii. Costumele  bărbătești diferă la detalii, predomină paltoanele groase, apar și balonzaidele, parcă filmele sunt făcute în vreme rece. Doamnele și domnii poartă pălării, accesoriu la care s-a renunțat. În America predominau locurile cu interioare și exterioare Art Deco. Automobilele au aripioare! Erau imense și cred că benzina consumată era în exces. 

Vă invit să le vedeți!