Monarhia Habsburgică (1848-1918) vol.III Problema națională

 

Am cumpărat și ultimul volum al acestei compilații istorice privind Imperiul Habsburgic în faza lui finală. Titlul era atrăgător și interesant pentru că tratează problema națională într-un imperiu multinațional. În acest imperiu trăiau 11 naționalități: germanii austrieci, ungurii, cehii, croații, polonezii, rutenii, românii, slovenii, sârbii, slovacii și italienii.

Am trăit o mare insatisfacție citind acest volum. În primul rând redactarea extrem de avocățească, despre o problemă sensibilă cum este cea națională și mai ales că volumul se referă aproape exclusiv la partea austriacă a imperiului, nu și la cea ungară. Românii apar doar atunci când este vorba de Bucovina, ducatul din nordul Moldovei rupt de austrieci în 1775.

Aș vrea să discut un pic despre români cum sunt văzuți în volum. Ei, alături de slovaci și sloveni sunt popoare considerate fără istorie. De ce? Pentru că slovacii, slovenii și românii transilvăneni nu au avut o statalitate anterioară încorporării în imperiu. Românii din Principatele române Valahia - Țara Românească și Moldova au o istorie separată de a ardelenilor. Acolo românii sunt amintiți prin două răscoale, cea de la Bobâlna din 1437 care a condus la Unio Trio Nationum în Transilvania și Răscoala lui Horea din 1784. Românii din Transilvania au totuși o istorie comună în timpul lui Mihai Viteazul, dar pe o perioadă scurtă de cel mult un an. 

Problema națională în Imperiul Habsburgic s-a pus odată cu Constituția de după 1848 care avea Articolul 19 care se referea la egala îndreptățire a națiunilor componente ale imperiului. Acest articol a ridicat discuții aprige și tensiuni mai ales după Compromisul din 1867 și apariția dualismului austro-ungar. Acest articol 19 a fost dezbătut și interpretat în toate felurile în Cisleitania adică țările Austriei. Austria era împărțită într-o federație de țări, principate, ducate. Austria propriu zisă cuprindea Austria Inferioară, cea Superioară, Tirol, Vorarlberg, Carintia, Stiria, Carniola, care de fapt cuprindea și părți din Slovenia de azi, Craina slovenă, Litoralul Austriac, Triest, Dalmația, Boemia, Moravia, Silezia, Galiția și Bucovina. După cum reiese din studiu avantajați erau germanii austrieci, dar pe motive de națiune conducătoare, italienii și polonezii. Însă când veneau situații precum în Tirolul sudic, sau Silezia avantajați erau germanii. Cea mai proastă situație o aveau slovenii pentru că locuiau în zone de contact cu germanii sau pe litoralul adriatic cu italienii. Croații dalmați erau dezavantajați față de italieni, rutenii față de polonezi. Cu românii din Bucovina s-a ajuns la un compromis, dar acolo apărea elementul evreiesc, ca și în Galiția de est unde ei tindeau să se asimileze ca germani. De departe cele mai mari tensiuni le crea Boemia. Acolo unde cehii erau majoritari, se invoca articolul 19 pentru protejarea minorității germane și asta bloca dezvoltarea învățământului în limba cehă. Situația s-a rezolvat finalmente după al Doilea Război Mondial când cele trei milioane de germani au fost alungați din Cehoslovacia.

Cât despre Transleitania, adică Regatul Ungariei, aici lucrurile s-au simplificat. Ungurii au declarat statul național unitar și i-au obligat pe toți să devină unguri, chestiune imposibilă cu românii, nu au avut tupeu la sași, dar au forțat maghiarizarea la șvabii catolici bănățeni. Aceste lucruri sunt declarate ca elemente care au contribuit decisiv la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar. 

Finalmente aș vrea să fac considerații privindu-i pe românii din imperiu. Cei din Ardeal au stat 1000 de ani sub unguri și apoi austrieci și după 1867 în partea din Ungaria a Imperiului. Politica șovină începută de Kossuth a continuat după 1867 și asta a declanșat mari tensiuni între români și autorități. În Bucovina se pare că elementul românesc a fost dezavantajat în raport cu rutenii și polonezii.

Românii au stat sub unguri cum se lamentează Cioran, dar au fost în contact cu Occidentul și în Regatul Ungariei de până în 1526, și apoi mai ales cu ocazia trecerii Transilvaniei în componența Imperiului Habsburgic. Asta se vede și azi comparativ cu Principatele românești extracarpatice sub ocupație turcească, și lăsate la dispoziția unei administrații corupte și retrograde din Principatele Române. Consecințele se văd și azi, dar unii ardeleni trebuie să țină cont că românismul lor s-a conservat pentru că românii Vechiului Regat și-au dat obolul de sânge și suferință pentru întregirea României.