Zilele acestea a apărută un nou eseu despre
istoria românilor scris de Lucian Boia. Mă întreb când Boia se va decide să
strîngă toate aceste eseuri scurte, care cuprind pagini din istoria românilor
într-un volum coerent.
Boia este unul din istoricii
controversați ai României, violent atacți de unii mai ales cei din speța
ultraromânismului câteodată extrem de găunos.
Nici eu nu am aderat totalmente la tezele
sale și mărturie stau opiniile mele exprimate prin blogurile pe care le-am
dedicat cărților sale
În acest eseu Boia se ocupă cu
evoluția românilor în istorie de la începuturi până azi și aratâ cât de
adaptabilă a fost nația noastră în decursul veacurilor.
Boia recunoaște că limba română
izvorâtă din latina populară s-a îmbogățit cu cuvinte slave datorită unor
factori externi, prestigiul Bizanțului pe filieră ortodoxă slavo bulgară și a
stăpânirii Primului Țarat Bulgar peste aceste teritorii care includeau și
Transilvania. Boia recunoaște și el contribuția bulgaro-slavă pe care ne vine
foarte greu să o admitem azi privind condescendent la vecinii noștri sudici,
apăruți însă mai devreme decât noi sub formă statală.
Acest prestigiu al ortodoxieie
slave ne-a făcut să admitem limba română scrisă cu chirilice și când Țaratul
bulgar mai rămânea doar o amintire după ocupația otomană. Ne-am dezbărat târziu
de acest alphabet, abia pe la 1862 când România luase pieptiș calea
modernizării. Și asta chiar în condițiile demonstrate de Scrisoarea lui
Neacșu din Câmpulung care arăta forma stabilă și inteligibilă a
românei de atunci pentru noi cei de azi!
A trebuit ca învățații din
Moldova să studieze în Polonia ca să li se reveleze asemănarea latinei cu
româna și să decidă că de la Râm ne tragem, chiar dacă Roma avea
denumirea slavizată. A urmat apoi și reacția Școlii Ardelene privind latinitatea
limbii care a condus la excesele latiniștilor.
Dar între timp aservirea
otomană a împănat româna cu turcisme, moștenind de la ei sarmaua, musafirul și
alte cuvinte.
Avem noțiuni fundamentale împrumutate din
maghiară, precum oraș, neam, gând!
Epoca fanariotă a determinat
boierimea română să se grecizeze, lăsând urme în limba română.
Sfârșitul de secol XVIII a însemnat
influența francezei venite și pe direcția ofițerilor ruși, care vorbeau aproape
exclusiv în franțuzește. Asta determină o revoluție a modernizării
României, româna adoptând foarte multe neologisme de origine latină prin
filtrul francezei. Multe din cuvintele slave au rămas anacronice și au
dispărut, unele sunt însă ferme și foarte importante: dragoste, iubire.
Azi româna nu a rezistat
asaltului englezei îmbogățindu-se cu o grămadă de cuvinte noi pe influența
americană.
Asta arată că româna este una dintre
limbile cele mai puțin conservatoare.
Adaptabilitatea românei, dar a
și românilor a condus la adaptarea și supunerii la turci, la rușii țariști,
apoi la dictaturile de dreapta după 1938 și mai ales la ciuma roșie a
bolșevismului, noi o țară în care partidul comunsit avea o mână de adepți și
ăia minoritari etnic.
Boia dedică adapatabilități
românești un capitol lagat de regimul Dragnea, care a pus rapid șaua pe români
și a început demolarea statului de drept. A venit totuși reacția societății
civile și acest regim s-a păbușit și el.
Boia atrage atenția asupra
modelului de dezvoltarea românesc de azi cu rămânerea evidentă în urmă a
Moldovei, cu decolarea Transilvaniei și pericolul a unori autonomizări, nu a
etnicilor unguri, ba chiar a ardelenilor.
Rămân multe probleme pe care doar viitorul
le poate rezolva, dacă decidenții politici vor fi suficient de înțelepți.
Aștept de la Boia o sinteză a
istoriei românielor fără părtiniri și exagerări patriotarde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu