Am terminat ieri de văzut serialul
israelian Hatufim - Prizonieri de război prima serie din 2009.
L-am văzut în regim de binging, adică un episod după altul. Mi
l-a recomandat și prietenul Lari B. El este acum preluat de Netflix.
De ce este interesant
serialul?
Pentru că a constituit ideea de bază
a serialului american Homeland.
Prima seria nu prea are legătură cu
primele serii din Homeland.
Este o dramă care cade în câteodată
și în melodramă.
Este povestea a trei militari
israelieni luați prizonieri de război în timpul acțiunii armatei israeliene
din 1994 în Liban și ținuți în captivitate în Siria timp de 17 ani.
Serialul revelează o chestiune
sensibilă a acestui stat. În aparență Israel este un stat democratic normal, cu
trăsăturile democrațiilor occidentale. Pe de altă parte, acest stat înființat
cu 72 de ani în urmă este o țară aflată permanent în stare de război cu vecinii
arabi. Orice israelian, bărbat sau femeie la vârsta de 18 ani intră în serviciul
militar obligatoriu. Politicienii israelieni sunt toți foști militari, unii
până la gradul de general. Orice familie israelinaă are o poveste de război, cu
morți, răniți, sau prizonieri.
În cazul de față, după această
detenție îndelungată, după negocieri complicate, doi militari israelieni sunt
eliberați, al treilea fiind declarat mort.
Familiile au luptat pentru
eliberarea lor cu autoritățile.
Nimrod Klein (Yoram Toledano) era
căsătorit și avea o fetiță de 2 ani când a fost luat prizonier, fiul său Hatzav
nici nu era născut în acel moment. Soția lui Klein, Talia s-a luptat eroic
pentru eliberarea lui, fiind graficiană al o firmă de publicitate.
Uri Zach (Ishai Golan) era amorezat
de frumoasa Nurit. Actorul israelian aduce un pic cu Damien Lewis, actorul din
primele serii Homeland, poate un
argument pentru realizatorii americani.În timpul prizonieratului lui Uri, Nurit
a devenit o obișnuită a familiei Zach și s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu
fratele mai mare al lui Uri, cu care are acum un fiu care serbează Bar Mitzvah. Aici
este aerul de melodramă, iubitul trădat, fosta iubită cu procese de conștiință.
Cei doi militari sunt interogați de
un psiholog care să constate dacă șederea lor îndelungată este un pericol la
securitatea națională. Cei doi păstrează secrete întunecate din îndelungata
ședere în prizonierat. Ei au fost constant bătuți și chinuiți. Klein poartă și
răspunderea faptului că puși să se bată între ei l-a lăsat aproape mort pe al
treilea, Amiel Ben-Horin, care și nu mai apare ulterior.
Rămășițele lui sunt aduse împreună
cu cei doi înapoi în Israel.
Uri are șansa unei oarecare relaxări
fiind luat de Jamal, supervizorul sirian/palestinian în secret să-l mediteze pe fiul său Ismail la matematică, de
la 6 ani până ce acesta ia bacalaureatul.
Adaptarea la normalitate este extrem
de dificilă, ei manifestă și sindromul Stockholm, au crize de frică, coșmaruri.
Klein primește la plecarea din Siria de la supervizorul lor Jamal un număr de
telefon pe care să-l utilizeze.
Până la urmă pe baza telefonului
ajung la o familie de arabi, care îi îndrumează spre soția unui fost șef de
servicii secrete isreliene care le dă un plic destinat lui Klein. În el găsesc
un CD în care este o înregistrare a interogatoriului, după care Amiel dispare,
presupus mort. Cei doi deduc că Amiel trăiește și ultima scenă a seriei ar
lămuri ceva.
Aș vrea să fac câteva remarci.
Israelienii sunt mari mâncători de
semințe de floarea soarelui, ca noi sau ucrainienii de unde provin mulți din
ashkenazi. Am remarcat asta în în celălalt serial, Fauda.
Automobilul de bază în Orient, Liban,
Siria este Mercedesul din anii 70-80, care îi arată rezistența și
calitățile.
Clădirile din zona arabă,
palestiniană sunt în primul rând din bolțari de beton, sunt în stare
neterminată și arată rău.
Îmi iau o pauză până să văd și seria
a II-a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu