Retroelectro la Teatrul Național Marin Sorescu Craiova

Numai și pentru acest spectacol a meritat să fii spectator la  Festivalul de Teatru Liviu Ciulei al Teatrului Alexandru Davila Pitești. A fost o surpriză din toate punctele de vedere pentru spectatorul piteștean. Știam că Teatrul Marin Sorescu din Craiova este un teatru de înaltă clasă, dar spectacolul oferit de olteni m-a surprins total. 

În primul rând titlul spectacolului are legătură cu tragicomedia, cum a intitulat acest  spectacol autorul Bogdan Georgescu, doar prin faptul că este gândit și realizat la Craiova, unde era pe vremuri Electroputere!

Este o satiră puternică a poncifelor naționaliste care bântuie spiritul și actualitatea culturală și politică românească. Ocazia este evocarea lui George Coșbuc în 2018 la 100 de ani de la moartea în 9 mai 1918, exact de Ziua Europei. Acest eveniment ar fi avut loc în Bistrița Năsăud la școlile din oraș. Și de aici se dezlănțuie o nebunie care aduce aminte de spectacolele lui Purcărete, ale lui Lucian Pintilie, de teatrul lui Ionescu sau al lui Sorescu și de ce nu și de Peter Brook!

Este ironizat modul în care se tratează în manieră birocratic formalistă a unor evenimente culturale de către autoritățile de ieri și de azi. Nimic nu-i sfânt în acest spectacol, care poate enerva pe anumiți patrioți.

Sunt scene înălțătoare cu Oda Bucuriei a lui Beethoven, romanța inspirată de Coșbuc: Pe umeri pletele-i curg râu, atât în maniera clasică cât și versiunea trupei Talisman, inclusiv suntem puși și noi spectatorii să cântăm prima strofă din marșul din Aida  cu un efect contrar solemnității momentului. 

Recitarea poeziei Paști a lui Coșbuc în așa zise traduceri în franceză, italiană, rusă și la sfârșit și în engleză mi-a amintit de Deșteaptă-te române în De ce trag clopotele Mitică a lui Pintilie. 

Totul este interesant în acest spectacol a regizorului Bogdan Georgescu, inclusiv recitările din debut cu poezii din poetele contemporane: Svetlana Cârstean, Ana Dragu, Teona Galgoțiu, Andra Rotaru, Elena Vlădăreanu.

Iar finalul cu dans modern cu balerini și balerine în negru care se potriveau ca nuca în perete a fost în tonul ironic mușcător al spectacolului.

Oricum am fost entuziasmat că am fost spectator la acest eveniment teatral.