Mitică Popescu la teatrul Nottara

 

Cu această piesă s-a terminat Festivalul Internațional de Teatru Liviu Ciulei de la Teatru Alexandru Davila Pitești.

Piesa a fost pusă în scenă de Dan Tudor, care joacă și rolul principal, la Teatrul Nottara din București. Dan Tudor este actualul manager la Teatrului Alexandru Davila Pitești.

Piesa interbelică a lui Camil Petrescu a fost scrisă în replică la frații ardeleni pentru care bucureștenii sunt Miticii Popescu zugrăviți în creația lui Caragiale. Mitică Popescu este un personaj superficial, mincinos, poltron. 
Personajul Mitică Popescu este contabil la o bancă, întârzie este cel ce pare scos din momentele lui Caragiale, specializat în dat muștele afară din Cișmigiu, care stă la Capșa și admiră femeile frumoase ale Capitalei. Este acuzat de colegul Buiac că-l face ardelean și de Jean Goldenberg că-l face evreu, aoleu antisemit, totuși nu cu semnificația care a urmat din nenorocire cu Holocaustul. Cu toate acestea cel mai bun prieten al lui Mitică Popescu este Jean Goldenberg! Colegele de birou sunt înamorate până peste cap de fermecătorul Mitică Popescu.

Banca are probleme, poate fi executată pentru niște credite și vine și un control de la minister. Ei bine,   cu ocazia acestui control, Nae, secretarul general este surprins să dea peste camaradul Mitică care l-a salvat în tranșee la Oituz, în Războiul de Întregire și pentru care Mitică Popescu are Virtutea Militară. 

De fapt acesta este mesajul piesei, că datorită curajului și sacrificiului acelor Mitici s-a realizat România Mare! 

Mitică Popescu salvează banca pentru că cedează Țesătoria de la Bocșa, fostă ungurească, încredințată de secretarul general lui Popescu. Patroana băncii este salvată de la executare, Mitică Popescu face toate documentele băncii și-și dă demisia. 

Finalul este romantic, patroana află că Mitică are grijă de sora lui văduvă și fiul ei și în plus este îndrăgostit de ea.

Actorii au fost în formă, replicile au fost spumoase și lumea a râs și s-a simțit bine!

Frumoasă piesă, de mare patriotism, pentru că mai trebuie să medităm și la acest lucru în aceste vremuri negre.