Românii și Europa Mediană de Ovidiu Pecican

 

Această carte: Românii și Europa Mediană

- Contribuții la tipologia culturală a Europei de Ovidiu Pecican merge pe urmele unor preocupări mai vechi a unor intelectuali români, Drăghicescu, Rădulescu Motru, care încearcă să definească pe români prin modele comportamentale, psihologice, mentalități. 

Ovidiu Pecican în calitatea lui de ardelean încearcă să extindă analizele românismului în contextul Europei Centrale - Europei Mediane.  Și pornește de la o observație interesantă. În timp ce în nordul și vestul Europei Populațiile sunt compacte în Europa Centrală populațiile, neamurile se amestecă și întrepătrund. Și încearcă în acest eseu să contextualizeze pe români. De la ungurul Bibo extrage ideea că cetățeanul acestei părți de Europa trăiește o stare de isterie. Mai este și personajul emblematic al lui Hasek, Șveik care reprezintă omul care face pe prostul ca să treacă prin mari încercări. Șveik este reluat și de literatura altui ceh, Hrabal. 

Ei bine în România, Vechiul Regat, România Mare, România Comunistă și cea post comunistă personajul emblematic rămâne Mitică al lui Caragiale! Analizându-i pe români Pecican definește pe români care evoluează în parametrii definiți de cei patru clasici ai literaturii române: Caragiale prin Mitică mahalagiul și mitocanul, Eminescu, românul excepțional, Creangă țăranul mitic și Slavici pe ardeleanul aspirațiilor burgheze central europene. Pentru a-și documenta aserțiunile Pecican face apel la diverși eseiști  care se referă spiritul românesc. Din cauza centralității capitalei București, spiritul muntenesc devine predominant în fața moldovenismului lui Eminescu, Creangă, ulterior Sadoveanu și anterior Alecsandri. Multe din caracteristicile definitorii ale românului le găsește în câteva eseuri aparținând prozatorului Petru Popescu, romancier de mare succes al anilor 70. Din păcate Popescu a emigrat, rămas în Occident, SUA și nu mai este în actualitate literară românească, chiar dacă a făcut o tentativă de revenire printr-un roman cu aer autobiografic. 

Pecican , folosind ideile unor eseiști definește mahalaua ca periferie a orașului, unde s-au mutat foștii rurali, țărani. El găsește și o definiție pentru mitocan, cel care locuiește între periferie și centrul orașului, disprețuind atât pe orășeni cât și pe mahalagii. Dacă ne luăm după aceste definiții personajele comediilor bucureștene ale lui Caragiale sunt mitocani, nu mahalagii. Pentru că autorul se ocupă de Mitică și lumea lui creată de Caragiale. Ce altceva sunt jupân Dumitrache, Chiriac  dintr-o Noapte furtunoasă, Girimea, Pampon și ceilalți din D'ale Carnavalului decât mitocani nu mahalagii. Sunt acei mici întreprinzători, negustori, amploaiați la stat, sau fără ocupații precise, negustori de piei de cloșcă, cum plastic îi denumea Caragiale! 

Aceștia au reapărut în forță în postcomunism, pe fondul prăbușirii industriei falimentare comuniste. Acum mahalaua s-a mutat la sat cum se observă din Las Fierbinți, unde nimeni, cu excepția lui Brânzoi nu se mai ocupă cu agricultura, toți au pierdut locurile de muncă din zona urbană, sunt șomeri, trăiesc din ajutoare sociale sau pensii, cheltuite la cârciumă. La cârciumă și-au cheltuit pogoanele țăranii în interbelic și au apărut chiaburii, care nu dădeau banii pe băutură, cumpărau pământ. Aceste considerații sunt personale. 

Pecican definește societatea românească sub semnul lui Caragiale, a lui Mitică, dar folosește și cazurile de excepție, evidențiate de un eseu al lui Ion Vartic, prin personajul Fiesco, inspirat de dramele lui Schiller. Fiesco este personajul inadaptat în societatea în care trăiește și își dorește să iasă să părăsească acel ambient. Așa sunt caracterizați marii intelectuali interbelici, sare au părăsit cultura minoră românească ca să se afirme plenar într-o cultură majoră, precum cea franceză. Sunt cazurile lui Ionesco, Cioran, sau Eliade. Au rămas în țară suferind represiunea și pușcăria un Noica, care vrea să definească românitatea prin excepționalități de tip eminescian. 

Este o carte foarte interesantă și merită citită de cei interesați despre România, români și românitate în context european.