Il Conformista de Bernardo Bertolucci

Cum sunt în faza de cinematecă am văzut un film mult discutat în tinerețea mea studențească Il Conformista - Conformistul de Bernardo Bertolucci. În acea epocă sursele mele de cinema erau Biblioteca Franceză sau cea Italiană. Vizionările la Biblioteca Italiană se desfășurau la sediul din Berthelot, aproape de Catedrala Catolică Sf. Iosif, într-o sală, un fel de hol, complet inadecvată vizionărilor, dacă stăteai după un stâlp plantat în  mijlocul sălii. Am văzut multe filme italiene, dar nu acest film. Era perioada de aur a filmului italian, cu Fellini, Antonioni, Ettore Scola, Comencinni, Pasolini și iată Bertolucci. Regizorii italienii erau de stânga, sau admiratori, tocmai fusese Mai 68 la Paris. 

Este un film despre conformismul pe care-l induce statul totalitar. Mirarea mea este că nu a ajuns pe ecranele românești, dar cenzorii miroseau ceva, pentru că de fapt trăiam în societatea conformistă a totalitarismului comunist și ipocrizia era maximă. Ne bucuram de binefaceri, unele reale, legate de învățământul gratuit și accesul la educație superioară, dar sărăcia era distribuită gratuit, prin dispariția clasei medii, care a fost exterminată în pușcăriile comuniste, prin emigrarea evreilor și a germanilor sași și șvabi. Iar gradul de ipocrizie și conformism a atins zenitul în anii 80, când se spunea că trăiam în Iepoca de aur, cu lipsuri, foame și frig.

Conformistul este Clerici (Jean Louis Trintingnant), provenind dintr-o familie bună, din înalta burghezie care se alătură securității mussoliniene, supravegheat în permanență de Manganielo (Gastone Moschin (fost subofițer? în războaiele din Africa). Clericii se însoară cu Giulia (Stefania Sandrelli) și pleacă la Paris în luna de miere, dar cu ordinul să-l execute pe fostul său profesor antifascist Quadri. Acesta este căsătorit cu extrem de tânăra Anna (Dominique Sanda) de care Clericii este atras foarte puternic. Quadri și Anna sunt uciși de agenți fasciști fără ca Clerici să intervină. Finalul filmului este când Mussolini este înlocuit de Badoglio și Clericii iese cu alt fascist care era orb  și are un puseu de isterie acuzându-l pe el și pe alții că sunt fasciști. 

Filmul este extraordinar prin filmări, are accente puternic expresioniste, scenografia este deosebită, costumele sunt perfect tăiate, ca în epoca interbelică. Sunt scene de erotism interzis, homosexualitate, lesbianism care îl fac actual din acest punct de vedere cu LGBT, etc.

Atunci eram fascinat de filmele aste baroce cu tot felul de simboluri și alegorii, pe care mă munceam cu prietenii să le dezlegăm și să le înțelegem. Mă uit la actori, Trintignant era în plină forță creatoare, avea aproape 40 de ani, azi este un om foarte bătrân de 91 de ani. La fel Stefania Sandrelli nu făcuse 25 de ani, iar Dominique Sanda avea de abia 19 ani. Acum sunt doamne care au trecut de 70 de ani!