Un sejur brașovean

La sfârșitul săptămânii trecute am petrecut 4 zile într-o vacanță brașoveană. Nu mai fusesem demult la Brașov. Alături de Sibiu este cel mai vizitat oraș din Ardeal de către mine. Motivul? a fost ideea Adrianei. Aveam un voucher de turism și ea a avut ideea acestei excursii și a găsit hotelul aflat exact în Piața Sfatului, în centrul Brașovului. 

Câteva constatări, Brașovul este un oraș mult mai mare decât Sibiul. Brașovul are pe lângă centru medieval, o zonă urbană barocă și de arhitectură diversă, datorită unei burghezii prospere brașovene. Actualmente datorită proximității zonei montane și a stațiunii de ski Poiana Brașov, ciocoimea românească a umplut a ceastă zonă și drumul spre Poiană cu vile, blocuri de locuit, datorită reliefului, pe dealul abrupt spre stațiune. 

Cu toate că Brașovul a fost un oraș medieval săsesc, Brașov este cel mai românesc oraș ardelean. Au contat relațiile economice ale Brașovului cu Valahia. De Brașov se leagă primul document scris în românește: Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Hanăș Benkner, judele Brașovului. Semnificativ! Primul document românesc este corespondența dintre un român și un sas. La Brașov a funcționat prima școală românească. La Brașov și-a desfășurat activitatea diaconul Coresi, care a tipărit primele cărți în limba română (NB cu caractere chirilice!). Diaconul Coresi era protejatul aceluiași Benkner și limba româna  a fost folosită sub impulsul Reformei la care aderaseră sașii. 

Îl țin minte de când treceam prin gară prin anii 50 spre Avrig și vedeam pe Tâmpa scris cu brazi Orașul Stalin. Teribile vremuri, brazii au crescut rapid și această denumire sinistră a dispărut.

Safrano Palace

Am ajuns acolo vineri la amiază. Hotelul Safrano se află pe Strada Mureșenilor, în apropiere de Casa Mureșenilor. Acolo aflăm că a fost reședința marelui patriot și om de stat Alexandru Vaida-Voievod între 1901-1945. Vaida-Voievod este Primul Ministru al României care a semnat Tratatul de la Trianon în 1920.

Trebuie să mărturisesc că Adriana nu a prea fost mulțumită de confortul camerei de hotel, în fine... Stăteam la etajul 1, era o terasă unde se afla o masă și două scaune. chiar în fața camerei noastre.

La Ceaun

Până să fie gata camera am umblat prin Piața Sfatului și Strada Dreaptă (aflu că se numește Republicii!). Era vremea mesei și am tot cercetat terasele până ne-am decis să rămânem La Ceaun, restaurant cu specific românesc. Am luat două ciorbe, eu de afumătură cu cartofi, Adriana ciorbă de văcuță. Eu am comandat un coniac, că era cam rece afară. Adi s-a oprit la o bere. După ciorbe, eu am luat un bulz cu afumătură și Adriana o plăcintă cu brânză. Eu am mai comandat un pahar de vin roșu cu apă minerală. Serviciul a fost admirabil și am repetat a doua zi, eu ciorbă de burtă, Adi doar pomana porcului și eu mititei. Am comandat două coniacuri pentru digestie. A fost prea mult și am cerut să luam și acasă. Vasy, chelnerul ne întreba cum ne simțim și i-am zis că doar în America am trăit ceva similar și Vasy mi-a răspuns că a fost chelner în America! Mi-a sugerat să fac o evaluarea pe Tripadvisor, dat n-am fost atent și am dat doar o stea pentru restaurant și l-am necăjit pe patronul terasei. Se mai întâmplă!

Scheii Brașovului

A doua zi de dimineața, pe 25 septembrie am luat primul mic dejun mulțumitor la hotel. Mâncarea trebuia să o luăm cu măști pe față și doar la masă ni le desfăceam. 

Am pornit pe stradă în sus pe lângă hotel spre Schei. Nu după mult timp am dat de zidurile vechi ale Brașovului. Cartierul Schei este cea mai veche parte a Brașovului, cartierul românesc al acestui oraș. 

Am înțeles de la ghidul muzeului Școlii Românești din Schei că denumirea vine de Schiavonii - sclavi. Aceasta era condiția păcătoasă a românilor în Brașovul medieval săsesc. Am urcat și am traversat spre stânga și am dat de cel mai important edificiu școlar brașovean, Colegiul Național Andrei Șaguna, cel mai prestigios liceu brașovean, unde a fost profesor un timp scurt și Emil Cioran. Liceul este opera fondatorului care i-a dat și numele liceului. Șaguna a fost un mare ctitor al unor așezăminte ale ortodocșilor ardeleni, precum predecesorii Școlii Ardelene în religia unită. 

Am urcat pe stradă și am observat pe parte dreaptă o clădire mică pe care scria SRI. Ne-am lămurit apoi că SRI ocupa un întreg ansamblu de clădiri. Normal! că în Brașov au fost cei mai hotărâți muncitori care s-au împotrivit regimului ceaușist. Trebuiau să aibă loc să bată și să calce în picioare pe cei care l-au înfruntat dictatorului comunist. Mă întreb de ce oare le mai trebuie atâta spațiu acum, cred că-s cheltuieli inutile. Mai bine să le facă pe agenți pricepuți în securitate națională.

A urmat apoi piața din Schei cu impresionantul ansamblu al Bisericii Sf. Nicolae. Aici se află și Prima Școală Românească. Am vizitat muzeul și am avut o controversă cu ghidul cam naționalist privind pe Brukenthal. Am văzut o copie a primei prese în care Diaconul Coresi și-a tipărit cărțile. 

În curte se află și o statuie cam dizgrațioasă care cred că ar putea fi a lui Eminescu?

Am ieșit în piață și am pozat monumentul eroilor și alături o veche troiță, unde cred că a fost prima așezare ortodoxă din Brașov unde apare înscris anul 1297.

Am coborât până la Poarta Scheilor, edificiu din secolul XIX, 1828. Alături se află o poartă mai veche rămășiță a zidurilor medievale ale Brașovului, Poarta Catherina! A fost construită în 1559 de același nelipsit Iohann Benkner! 

Mai jos de Poarta Scheilor se află Sinagoga Beith Israel. Evreii s-au așezat în Brașov la începutul secolului XIX. Și evreii au contribuit la prosperitatea Brașovului. În curte se află un monument dedicat Holocaustului care a atins parțial Brașovul. Doar zona Ardealului de Nord sub ocupație hortistă a fost scena deportărilor la Auschwitz! A rămas monumentul sinagogii, evreii sunt acum stabiliți în patria lor Israel.

Mai jos am dat de celebra Strada a Sforii! Este o străduță nu mai lată de un metru, făcută din rațiuni privind combaterea incendiilor. Pereții străzii acum sunt spațiu în care se pot face însemnări și grafică stradală.

Biserica Neagră

Vis a vis de Strada Sforii se află un pasaj care dă exact în Piața Bisericii Negre. Aici se află și faimosul Liceu German Honterus. Este denumit după predicatorul care a aduc Reforma în zona săsească. Liceul are acum aproape doar români ca elevi. 

Am luat bilete și am vizitat Biserica Neagră. Este unul din monumentele gotice celebre din România. Este decorat cu covoare otomane, dar are și fresce de pe vremea când era așezământ catolic. 

Pe peretele din stânga altarului se află Tripticul din Feldioara datând din secolul al XV-lea contemporan cu primitivii flamanzi. Biserica ar data din 1336 și ar fi fost edificată în această formă din 1377. Am găsit și sculptura unui cavaler teuton, care probabil a adăstat pe la 1215. 

În biserică se făceau repetiții la orga bisericii și muzica suna magnific în această incintă. Este marele secret al catedralelor medievale gotice. Am constatat că puteai să stai pe bănci în ambele sensuri, spre altar, sau spre intrare. Secretul este că spătarul este mobil și se poate mișca într-o parte sau alta, funcție de necesități.

 Muzeul Sfatului

După turul din Schei am oprit ți la muzeul aflat la Sfatul din Kronstadt. E un mic muzeu acolo und ea fost primăria medievală, cu obiecte din istoria brașoveană. Am ratat Muzeul Mureșenilor și pe cel al orașului Brașov.

Concertul de orgă la Biserica Neagră

Seara am fost la Concertul de Orgă din Biserica Neagră. Am petrecut o oră de muzică divină cum sună orgile care sunt făcute să-i bucure urechile lui Dumnezeu. 

Concertul a fost interpretat de cuplul de organiști Brita și Jurg Falch-Leutert. Dra secretul orgii din Brașov mi s-a revelat acolo, De fapt sunt trei orgi. Una mică, lângă altar, una medie în balconul de la etajul bisericii, în dreapta intrării și cea mare deasupra intrării, considerată cea mai mare orgă din sud estul Europei. Noroc cu Transilvania că avem o moștenire occidentală a României de azi. 

La ieșire am mai tras un ochi al muzeul din stânga intrării unde sunt înmormântați importanți clerici ai bisericii și o expoziție Honterus. 

Poiana Brașov

În dimineața de 26 septembrie am urcat cu autobuzul la Poiană, Ne-am amintit de vizitele multiple în zonă, vara și iarna la schi, unde Adi a învățat să schieze un pic.

Zona mi se pare supraîncărcată de clădiri, hoteluri, pensiuni. Am avut neinspirația să beau o bere nemțească weizen, care era stricată și m-am ales cu o indispoziție stomacală și febră. M-a reparat Adriana cu paracetamol și ceai.

Cetățuia Brașov

În 27 septembrie, am purces la vizitarea Cetățuii. 

În prealabil ne-am oprit la mânăstirea franciscană, aflată în spatele hotelului Aro. Ca și Catedrala Catolică aflată pe Mureșenilor, tot ce ține de catolicism este apanajul maghiarilor din Ardeal. 

În piațeta din spatele Mânăstirii și a hotelului Aro zidurile sunt acoperite cu fresce ale unor pictori stradali, sunt picturi cu bun gust și aer decorativ.

Și că vorbesc de aranjamentul stradal, în Brașov am văzut că restructurarea stradală a zonelor pietonale s-a făcut exclusiv cu materiale naturale, piatră cubică, granit, travertin, marmură, la fel ca la Sibiu. Nu ca la noi la Pitești cu dale de beton, sau mizerii chinezești fake granit și alte alea. Asta arată distanța dintre gospodarii acestor orașe și cei care au fost la Pitești. Nemernicul de Pendiuc, urmașul lui Ionică, și se pare că și Gentea puțin le-a păsat de oraș. 

Am urcat abrupt spre cetățuie pe o scară de piatră un fel de pasaj. Pe deal sunt blocuri elegante. Ajungem cu greu la cetățuie și nu o mai recunosc. Este subiectul unui proces între Primărie și OJT Brașov și se degradează vizibil. Am cercetat niște fotografii din 2007 și nu mai seamănă. 

Am coborât și am adăstat în parcul din centru unde erau cupluri de străini, o nemțoaică a tot vorbit cu soțul. Se vorbește mult engleză și americană, engleză de New York. Orașul cel mai industrializat al României care și-a pierdut cele două mari uzine de autocamioane și de tractoare și-a regăsit veleitățile de oraș cu enorm potențial turistic. Îmi amintesc că la mare, cei mai buni chelneri veneau de la Brașov, pe vremea când mai călcam pe litoralul autohton. 

Industria s-a mutat în periferii spre Ghimbav și în zonele de câmpie din Țara Bârsei. Gospodarii brașoveni refac clădirile istorice ale Brașovului, e plin de buticuri elegante și de turiști. La noi la hotel la micul dejun predomina limba engleză în conversație. 

Am plecat înapoi spre Pitești pe vreme ploioasă. Am avut noroc de trei zile însorite și frumoase.