Pe front în Războiul Crimeii de Robert Edgerton

Am dat de această carte din reclama din Dilema veche făcută ziarului Adevărul. Inițial credeam, nu știu de ce că se referă la Invazia Crimeii din 2014 de către Putin.De fapt este o carte de istorie care se referă la Războiul Crimeii din 1854-1856. 

Acest război este fundamental în istoria modernă a României. Ca urmare a  acestul război s-au creat premizele ca Principatele Valahiei și al Moldovei să se unească într-un singur stat, România. În plus Rusia țaristă învinsă a cedat cele două județe sudice dela Gurile Dunării, Cahul și Bolgrad, ca Rusia să nu mai aibă acces la acestă importantă cale navigabilă europeană. 

Dar să revenim la carte. Aparține antropologului Robert B. Edgerton, profesor la UCLA, California, SUA. Este și nu este o carte de istorie. Cred că titlul original al cărții pe care l-am descoperit pe internet este mai relevant pentru substanța cărții: Death Or Glory: The Legacy Of The Crimean War. Pentru că în afară de istoria acestui conflict cu caracter european, el studiază mult chestiunile legate de mentalități, igienă, etc.

Conflictul a izbucnit când Rusia era mai mult ca  oricând hotărâtă să cucerească Constantinopolul pentru a avea acces liber prin Marea Neagră la mările calde, Egee, Mediterană. Marea Britanie a reacționat prima, pentru că echilibrul precar realizat după Napoleon în 1815 s-ar fi stricat. La ideea sprijinirii Imperiului Otoman s-a raliat și Franța lui Napoleon al III-lea și apoi Regatul Sardiniei și Piemontului, care va deveni centrul Italiei întregite. Inițial războiul urma să se desfășoare în Principate, care sunt ocupate de către Rusia. Însă Imperiul Otoman înfrânge armatele țariste pe aliniamentul Dunării și Rusia își retrage trupele în Crimea. Inițial Rusia obține o victorie navală scufundând flota otomană la Sinope, victoria fiind obținută de amiralul Nahimov. Numele mi-era foarte cunoscut în copilărie, cititor al unor cărți traduse din rusește în care erau evocați propagandistic marii lor eroi țariști, utili în propaganda bolșevică patriotică. Nahimov a murit în asediul Sevastopolului.

Se formează o forță expediționară care pleacă din Marea Britanie, urmată de Franța, care după un popas la Constantinopole, debarcă inutil la Varna, ca apoi să ajungă în Crimea. 

Războiul aliaților cu Rusia a relevat din plin incompetența părților. Rusia este condusă de generali proveniți din marea boierime rusă, prinții de sânge ai țarului Nicolae I, care și moare de inimă rea în 1855. Dotarea armatei ruse era cu muschete învechite, nu cu puști noi  cu repetiție. A venit americanul Colt care i-a dotat cu pistoale pe  care le vedem în filmele cu cow-boy.

La fel de incompetenți sunt lorzii britanici. Comandantul șef este bătrânul lord Raglan, apoi ridicolul lord Cardigan. El este cel care a condus cea mai celebră acțiune militară din acest război: Șarja Brigăzii Ușoare de cavalerie la Balaclava împotriva bateriilor rusești. Acestă șarjă a venit ca urmare a unui ordin foarte vag dat de lord Raglan. Cavaleria engleză a șarjat împotriva tunurilor rusești fiind aproape complet nimicită. Este și subiectul unui film The Charge of Light Brigade și al unui poem scris de romanticul englez Tennyson. 

Comparativ trupele franceze de zuavi, combatanți în războaiele coloniale ale Franței au apărut mai bine pregătite, la fel și cele italiene. 

Comportamentul militarilor a fost brav, s-au luptat cu eroism, nu exista încă definit un patriotism contemporan, ci mai degrabă la ofițeri, dar și soldați un sentiment medieval al gloriei, întâlnit și la ruși, și mai ales la britanici, fie ei englezi, scoțieni, sau iralndezi. În schimb toți alogenii din armata turcă, polonezi, unguri urau de moarte pe ruși! De abia în Primul Război Mondial se poate vorbi de patriotism, dar nu la Imperiile multinaționale. Ce patriotism la polonezi, ucrainieni, balți în Rusia, la Imperiul Austro-Ungar sau la cel Otoman. Asta i-a și prăbușit și au dispărut. Nu se pune refacerea bolșevică a Rusiei Sovietice. 

Toate marile bătălii ale Crimeii au fost câștigate de aliați, pierderile rusești au fost imense, cam 500000 de soldați, la fel și otomanii. Ei au dus în Caucaz un război paralel pierdut de turci la asediul cetății Kars. 

Finalul acestui război a fost asediul îndeșungat al cetății Sevastopolului care a fost cucerită când rușii s-au retras din oraș. 

Ce a relevat acest război? În primul rând lipsa îngrozitoare de igienă. Se pare ca majoritatea pierderilor s-a datorat condițiilor precare de igienă, au murit oameni de holeră, de tifos exantematic din cauza păduchilor, poveste care a tarat și armata română în retragerea din Moldova în Marele Război din 1916-1918. Doar intervenția hotărâtă a faimoasei Florence Nightinghale a mai redus din pierderile din cauza igienei precare.

Apoi a fost o mare problemă legată de aprovizionare și logistică. Trupele britanice au suferit de foame și de echipamente inadecvate. Iarna 1854 -1855 a fost cea mai grea din istorie, Tamisa a  înghețat că puteau trece trăsuri grele pe gheață. Vă imaginați cum a fost în Crimea cu furtuni care au distrus flotele aliate,  viscol, zăpadă și frig în condițiile în care britanicii nu erau echipați corespunzător. A venit o vară extrem de caldă cu alte probleme specifice. De atunci a rămas masca de iarnă numită în engleză Balaklava, după localitatea unde erau campați britanicii iarna. 

Autorul tot compară cu războiul cel mai apropiat, Războiul de secesiune american. 

Cartea este foarte interesantă și merită citită.